ICCJ. Decizia nr. 2435/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2435/2012
Dosar nr. 11535/2/2010
Şedinţa publică de la 17 mai 2012
Asupra recursului de faţă:
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
I.1. Primul ciclu procesual.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P.I., constatarea calităţii acestuia de colaborator al Securităţii.
Prin Sentinţa nr. 2240 din 27 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului P.I.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că în cazul de faţă sunt îndeplinite, cumulativ, cele trei condiţii, prevăzute de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru ca o persoană să poată fi considerată colaborator al securităţii.
În ceea ce priveşte prima condiţie (furnizarea de informaţii indiferent sub ce formă, către lucrătorii Securităţii) s-a reţinut că aceasta este îndeplinită.
Pârâtul P.I. a furnizat lucrătorilor Securităţii informaţii, sub forma relatărilor verbale consemnate succint de aceştia din urmă şi informărilor sau declaraţiilor olografe, fapt dovedit cu înscrisurile prezentate de CNSAS, care se coroborează între ele, şi cu depoziţia lui V.G.
Referitor la cea de-a doua condiţie (prin acele informaţii să se fi denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist), Curtea a menţionat faptul că, aşa cum se arată şi în preambulul O.U.G. nr. 24/2008, regimul totalitar comunist a fost unul care a acţionat "împotriva cetăţenilor ţării, drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale".
De asemenea, s-a reţinut că exercitarea liberă de către cetăţeni a drepturilor lor fundamentale, cu depăşirea limitelor impuse de ideologia şi propaganda comunistă a făcut parte, în perioada de referinţă, din categoria activităţilor sau atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist.
Informând lucrătorii Securităţii, pe de o parte, cu privire la opiniile contrare propagandei şi ideologiei comuniste, exprimate de V.G., iar pe de altă parte, referitor la relaţiile întreţinute de două colege cu doi ofiţeri de marină străini, pârâtul P.I. era convins că a denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
În ceea ce priveşte cea de-a treia condiţie (furnizarea informaţiilor să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului), s-a reţinut că şi aceasta este îndeplinită, având în vedere că furnizarea informaţiilor indicate anterior era de natură să determine sau, după caz, să accentueze urmărirea şi intimidarea persoanelor la care se refereau, inclusiv stocarea de date personale ale acestora pe o perioadă lungă de timp, date care privesc domeniile cele mai intime ale activităţii, orientării ori convingerii acestor persoane.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, considerată netemeinică şi nelegală, a declarat recurs P.I., invocând ca temei legal dispoziţiile art. 3041 şi 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 3220 din 17 iunie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat, ca nefondat, reţinând, în esenţă, că este îndeplinită condiţia referitoare la furnizarea de informaţii Securităţii pentru ca recurentul-pârât să fie considerat colaborator al Securităţii.
De asemenea, sunt îndeplinite şi celelalte condiţii menţionate anterior pentru ca, în ceea ce-l priveşte pe recurentul-pârât să fie constatată calitatea de colaborator al Securităţii.
I.1. Cererea de revizuire formulată în cauză.
Prin cererea introdusă sub nr. 1153512/2010 din data de 25 noiembrie 2010, revizuentul P.I. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul CNSAS, revizuirea Sentinţei nr. 2240 din 27 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 25148/3/2008, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3220 din 17 iunie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a arătat că, la data de 27 octombrie 2010 şi respectiv la 10 octombrie 2010, a primit de la intimată două înscrisuri ce îndeplinesc cerinţele art. 322 pct. 7 teza I C. proc. civ.
Astfel înscrisul primit la data de 27 octombrie 2010 constituie un răspuns la cererea sa de deconspirare a colaboratorilor care au contribuit cu informaţii la întocmirea dosarului său, în care se arată că stabilirea identităţii acestora nu este posibilă pentru moment, din cauza insuficienţei informaţiilor disponibile.
Cel de-al doilea înscris este un răspuns adresat d-lui V.G. în care se arată că urmare verificărilor suplimentare efectuate nu s-a identificat nici un dosar întocmit pe numele acestuia.
În aceste condiţii, a susţinut reclamantul, cererea de revizuire este admisibilă întrucât înscrisurile sunt doveditoare, sunt opozabile părţii adverse, sunt prezentate de o parte din dosarul finalizat cu pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, au fost reţinute de partea adversă, şi în situaţia în care ar fi fost invocate în faţa primei instanţe ar fi putut conduce la o altă soluţie decât cea pronunţată.
II.3. Hotărârea instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 3514 din 17 mai 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de revizuire ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Revizuentul şi-a întemeiat cererea de revizuire pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Condiţiile de admisibilitate pentru invocarea acestui motiv de revizuire sunt: partea înţelege să prezinte un înscris nou care nu a mai fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată; înscrisul să aibă forţa probantă prin el însuşi, fără a fi nevoie de a fi certificat prin alte mijloace de probă; înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul nu a putut fi invocat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, înscrisul să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării fondului soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.
Reţinând că, în cauză înscrisurile invocate reprezintă înscrisuri ce nu existau la data pronunţării hotărârii a cărei revizuire se solicită şi că cerinţele menţionate prin art. 322 pct. 5 C. proc. civ. trebuie îndeplinite cumulativ, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de revizuire ca neîntemeiată.
1. A. Recursul exercitat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuentul P.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut, în esenţă că, este real că înscrisurile depuse - adeverinţa eliberată de CNSAS cu nr. P5075 din 06 aprilie 2010 şi adeverinţa nr. P/2559 din 25 octombrie 2010 poartă date ulterioare hotărârii atacate, cu toate acestea primul înscris a fost eliberat d-lui V.G. urmare a unei cereri formulată în anul 2006 - deci anterior pronunţării hotărârii de prima instanţă şi a revenirii făcută de acesta la data de 19 octombrie 2010, iar al doilea înscris este răspunsul primit de pârât ca urmare a unei cereri depusă la 19 octombrie 2009, după pronunţarea hotărârii în prima instanţă.
Ca atare, cum în jurisprudenţă s-a statuat că înscrisul poate fi considerat nou atunci când din conţinutul actului invocat se desprind referiri la situaţii atestate de alte înscrisuri preexistente, este fără dubiu că actul eliberat d-lui V.G., adeverinţa nr. P5075 din 06 aprilie 2010 se referă la o situaţie atestată de înscrisul nr. 5075 din 06 din 17 iunie 2008, astfel că ar fi trebuit luat în considerare de către prima instanţă.
De asemenea, şi în ceea ce priveşte adeverinţa nr. P/2559 din 25 octombrie 2010, deşi poartă o dată ulterioară atestă o situaţie constatată în scris, la o dată anterioară pronunţării hotărârii de instanţa de fond, astfel că şi referitor la acest înscris, Curtea a făcut o apreciere greşită a acestuia.
În fine, recurentul a mai precizat că înscrisurile prezentate, dacă ar fi fost invocate în faţa primei instanţe, ar fi putut conduce la o altă soluţie decât cea dată de instanţă.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin cererea formulată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 25 noiembrie 2010, revizuentul P.I. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea Sentinţei nr. 2240 din 27 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 25148/3/2008, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3220 din 17 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În conformitate cu prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere "dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a revizuit hotărârea unei instanţe penale sau administrative pe care ea s-a întemeiat".
Rezultă, aşadar din prevederile sus-menţionate că pentru a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de pct. 5 art. 322 C. proc. civ., este necesar ca: - înscrisul invocat să fi fost descoperit după darea hotărârii, adică este vorba de un înscris nou, care să fi existat la data pronunţării hotărârii, deci să nu fie ulterior constituit; înscrisul nu a putut fi înfăţişat în procesul în care a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se cere, fie că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii; înscrisul să fie determinant, în sensul că ar duce la pronunţarea unei alte soluţii.
În speţă, revizuentul a invocat în cererea de revizuire, adeverinţa eliberată de CNSAS cu nr. P5075 din 06 aprilie 2010 şi adeverinţa nr. P/2559 din 25 octombrie 2010, care poartă date ulterioare hotărârii atacate.
Despre aceste înscrisuri nu se poate susţine că nu au putut fi înfăţişate în procesul de recurs pentru că ar fi fost reţinut de partea adversă sau dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii.
Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că în mod corect prima instanţă a reţinut că cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. trebuie îndeplinite cumulativ şi că, în speţă, cerinţa referitoare la existenţa înscrisurilor la momentul pronunţării hotărârii atacate, nu este îndeplinită.
Înalta Curte nu poate primi susţinerile revizuentului întrucât acesta trebuia să-şi facă, în timp util, probatoriile, nu după soluţionarea cererii de recurs şi rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Aşa fiind şi cum în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., cererea de revizuire va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.I. împotriva Sentinţei nr. 3514 din 17 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2012.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 234/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2723/2012. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
