ICCJ. Decizia nr. 2494/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2494/2012
Dosar nr. 7150/2/2010
Şedinţa publică de la 18 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Procedura în faţa primei instanţe
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 12 august 2010, reclamantul C.D., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, a solicitat să se constate refuzul nejustificat al A.N.C. de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române; obligarea pârâtei la analizarea şi avizarea cererii sale de redobândire a cetăţeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei de judecată şi la emiterea şi comunicarea Ordinului de redobândire a cetăţeniei; obligarea pârâta să plătească suma de 100 RON pe fiecare zi de întârziere, cu titlu de daune interese, de la data introducerii acţiunii şi până la data comunicării Ordinului de redobândire a cetăţeniei, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a depus cerere de redobândire a cetăţeniei române în data de 28 aprilie 2010 la A.N.C., iar în data de 30 iunie 2010 a formulat şi înregistrat cererea de urgentare a soluţionării dosarului, însă până în prezent pârâta nu s-a pronunţat pe cererea sa.
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, la termenul din data de 04 aprilie 2011 a comunicat instanţei că cererea de redobândire a cetăţeniei române a fost aprobată prin emiterea Ordinului nr. 176/P din 31 martie 2011, urmând ca reclamantul să depună jurământul de credinţă faţă de ţară în faţa şefului misiunii diplomatice din ţara în care domiciliază, potrivit prev. art. 20 alin. (6) Legea nr. 21/1991 republicată.
În raport de această împrejurare, apărătorul reclamantului a solicitat să se ia act că primele două capete de cerere au rămas fără obiect, însă insistă în cererea de comunicare a Ordinului de redobândire a cetăţeniei române şi de plată a cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea primei instanţe prin Sentinţa nr. 2731 din 5 aprilie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul C.D. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru cetăţenie şi a obligat pârâta să comunice reclamantului Ordinul de redobândire a cetăţeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Totodată, Curtea de apel a respins primele două capete de cerere ca rămase fără obiect, precum şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că având în vedere că cererea de redobândire a cetăţeniei române a fost aprobată prin emiterea Ordinului nr. 176/P din 31 martie 2011, cererile de obligare a pârâtei la avizarea cererii şi la emiterea ordinului au rămas fără obiect.
În ceea ce priveşte la cererea de comunicare a Ordinului, prima instanţă, constatând că Ordinul de redobândire a cetăţeniei române a fost emis, a apreciat cererea ca fiind fondată.
Cu privire la cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, judecătorul fondului a constatat că reclamantul s-a adresat instanţei de contencios administrativ la trei luni de la înregistrarea cererii la A.N.C., astfel că nu se putea vorbi la data înregistrării cererii de un refuz nejustificat al pârâtei cu privire la soluţionarea cererii de redobândire a cetăţeniei române.
3. Recursul reclamantului
Împotriva sentinţei Curţii de apel, a declarat recurs reclamantul C.D., considerând-o nelegală şi netemeinică.
În motivarea căii de atac se menţionează că sentinţa instanţei de fond este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât deşi instanţa a admis parţial acţiunea, a respins în mod nefondat acordarea cheltuielilor de judecată.
De asemenea, recurentul a mai susţinut că cererea sa de redobândire a fost soluţionat la circa 1 an de zile de la înregistrarea cererii sale, cu depăşirea termenului de 5 luni prevăzut de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, situaţie ce ar fi trebuit sancţionată de instanţa de fond.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul-reclamant C.D., cât şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.
Prima instanţă a respins capetele de cerere prind constatarea refuzului nejustificat al A.N.C. de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române şi obligarea pârâtei la analizarea şi avizarea cererii sale de redobândire a cetăţeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei de judecată, reţinând că ordinul de redobândire a cetăţeniei române a fost emis.
Potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. "Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată".
De la această regulă există şi excepţia prevăzută de dispoziţiile art. 275 C. proc. civ., potrivit cărora "pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost în întârziere înainte de chemarea în judecată".
În cauza dedusă judecăţii, reclamantul C.D. a formulat cererea de chemare în judecată la data de 12 august 2010 invocând existenţa unui refuz nejustificat din partea Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, prin nesoluţionarea, în termen, deşi cererea de redobândire a cetăţenie române fusese depusă la Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie la 28 aprilie 2010.
Înalta Curte, constată că problema de drept care trebuie dezlegată în soluţionarea recursului este aceea de a cerceta dacă cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, formulată de reclamant în faţa instanţei de fond, se încadrează în vreuna dintre ipotezele reglementate de art. 274 alin. (1) şi art. 275 C. proc. civ., astfel cum au fost redate mai sus.
În ceea ce priveşte condiţia stabilită de art. 274 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că partea care este obligată la plata cheltuielilor de judecată trebuie să fie "căzută în pretenţii", Înalta Curte constată că aceasta nu este îndeplinită în ceea ce o priveşte pe pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie.
De asemenea, din actele aflate la dosar rezultă că la data de 05 octombrie 2010, pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, i-a pus în vedere reclamantului C.D., printr-o adresă, ca până la data de 12 ianuarie 2011 să-şi completeze dosarul de cetăţenie cu copie legalizată a certificatului de naştere a bunicului A., iar ulterior la data de 31 martie 2011 a fost emis ordinul de redobândire a cetăţeniei române.
Dezlegarea dată de către instanţă acţiunii, de respingere a primelor două capete de cerere ca rămase fără obiect, face imposibilă aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., neputându-se reţine o "cădere în pretenţii" a pârâtului, având în vedere că nu s-a constatat o culpă a autorităţii reprezentată de "refuzul nejustificat" de a da curs pretenţiilor reclamantului, ordinul fiind emis şi comunicat reclamantului.
Prin urmare, demersul judiciar al reclamantului, în mod obiectiv nu a mai putut fi finalizat printr-o hotărâre judecătorească de obligare a autorităţii pârâte la satisfacerea pretenţiilor deduse judecăţii şi, prin urmare nici nu-l putea obliga pe pârât la cheltuieli de judecată, acesta neavând o atitudine procesuală de opoziţie sau de nerecunoaştere a dreptului pretins de reclamant.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în mod legal, instanţa de fond a respins obligarea instituţiei pârâtă la plata cheltuielilor de judecată către reclamant şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.D. împotriva Sentinţei nr. 2731 din 5 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2012.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2707/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2484/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
