ICCJ. Decizia nr. 2481/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2481/2012
Dosar nr. 875/2011
Şedinţa publică de la 18 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
l. Procedura în primă instanţă
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul S.A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a solicitat obligarea pârâtei să emită dispoziţia de plată sau cecul aferent pentru suma de 90.000 euro.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că există două expertize de evaluare a imobilului şi doreşte să i se plătească cu titlu de despăgubiri suma de 90.000 euro, atât cât rezultă din prima expertiză.
I. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 4250 din 17 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea precizată formulată de reclamantul S.A., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligând pârâtă să emită dispoziţia de plată către petent, în dosarul nr. 34466/CC cu dispoziţia nr. 512/2007/903/2007.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamantul avea dreptul la restituirea în natură a parterului imobilului situat în Iaşi şi acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru etajul I al imobilului situat în Iaşi la aceeaşi adresă, conform sentinţei civile definitive şi irevocabile nr. 342 din 12 mai 2004 a Tribunalului Iaşi.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că în anul 2010, la solicitarea A.N.R.P., s-a efectuat o expertiză de evaluare a etajului şi a terenului aferent, ale cărei concluzii atestă o altă valoare în raport cu prima expertiză extrajudiciară, foarte defavorabilă pentru reclamant.
De asemenea, judecătorul fondului a constatat că aplicarea, în cauză, a dispoziţiilor art. 16 alin. (6) din Capitolul 5, Titlul VII al Legii nr. 247/2005, a fost de natură a limita cuantumul despăgubirilor la suma stabilită în raportul de expertiză întocmit de evaluatorul/ societatea de evaluare desemnată de Comisia Centrală.
Prin urmare, instanţa de fond a apreciat că „pârâta A.N.R.P. - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor trebuie să achite suma stabilită, în caz contrar, petentul poate declanşa un posibil caz la C.E.D.O. în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului";.
3. Recursul declarat de pârâtă
Împotriva sentinţei Curţii de apel a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
Recurenta critică hotărârea fondului sub următoarele aspecte:
- încălcarea dreptului său la apărare, precum şi a principiului contradictorialităţii, prin aceea că nu i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată şi a fost ignorată solicitarea sa în acest sens formulată pentru termenul din 17 iunie 2011.
- nu s-a clarificat calitatea procesual pasivă instanţa oscilând între Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor deşi cele două instituţii au atribuţii distincte.
- s-au încălcat etapele procedurii administrative, instanţa obligând direct la emiterea dispoziţiei de plată deşi reclamantul nu era în posesia unui titlu de despăgubire; între timp s-a emis decizia nr. 9676 din 26 mai 2011, reprezentând titlul de despăgubire pentru suma de 53.250 lei.
- calea procedurală aleasă de reclamant este greşită, el având posibilitatea contestării valorii stabilite în decizia reprezentând titlu de despăgubire, conform art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005
4. Apărările formulate de S.A.
Intimatul nu a formulat întâmpinare în cauză însă, prin cererea de preschimbare a termenului înregistrată la data de 27 februarie 2012, a prezentat istoricul cauzei, subliniind îndeosebi:
- perioada excesiv de lungă a procedurilor administrative şi judiciare;
- necesitatea despăgubirii sale urgente cu suma de 84.393 euro, conform expertizei tehnice de evaluare efectuată în anul 2008;
- situaţia sa personală: vârsta înaintată şi starea precară de sănătate.
II. Considerentele înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor intimatului, cât şi sub toate aspectele, înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele expuse în continuare:
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
La data de 28 ianuarie 2011 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a înregistrat acţiunea judiciară formulată de reclamantul S.A. ale cărei elemente esenţiale: obiectul şi calitatea procesual pasivă erau neclare. De asemenea, cererea de chemare în judecată s-a depus într-un singur exemplar.
Ca urmare, prin rezoluţia de primire aplicată de preşedintele completului de judecată, s-au indicat următoarele: „se emite adresă către petent cu menţiunea de a preciza obiectul cererii adresate instanţei şi temeiul juridic, împreună cu exemplare suficiente ale cererii pentru părţile adverse, sub sancţiunea suspendării conform art. 114 alin. (1) - (4) C. proc. civ.";
Cauzei i s-a fixat prim termen de judecată la data de 17 iunie 2011, dispunându-se citarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor fără copia acţiunii şi a înscrisurilor ataşate acesteia (fila 94, dosar fond).
Reclamantul s-a conformat parţial dispoziţiei instanţei, în sensul că la data de 26 aprilie 2011 a depus la registratură copie de pe cererea de chemare în judecată. Obiectul cererii a fost „precizat"; abia în şedinţa de judecată, fiind consemnată poziţia sa în practicaua sentinţei pronunţate la aceeaşi dată: 17 iunie 2011.
După cum corect afirmă recurenta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, nu a cunoscut cuprinsul acţiunii judiciare întrucât nu i s-a comunicat copia acesteia depusă de reclamant înainte de termenul de judecată şi, în mod evident, nici „precizarea"; privind obiectul cauzei, realizată, cum s-a arătat, chiar în şedinţa în care instanţa a rămas în pronunţare.
Păşind la judecata cauzei în contextul prezentat, instanţa a încălcat dispoziţiile art. 1141 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. şi, prin aceasta, principiile dreptului la apărare şi al contradictorialităţii, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Pe lângă neregularitatea procedurală examinată, înalta Curte constată că judecata în primă instanţă s-a realizat şi în condiţiile în care cadrul procesual, sub aspectul calităţii procesual pasive, nu a fost lămurit.
Într-adevăr, după cum indică recurenta în critica de la pct. I.3.2. din această decizie, instanţa a citat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în calitate de pârâtă dar a obligat „Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită dispoziţia de plată";, nefiind clar, în raport de atribuţiile celor două instituţii şi de faptul că în cuprinsul acţiunii reclamantul arată că nu este în posesia unui titlu de despăgubire, care este pârâta din această cauză.
Toate celelalte critici formulate de recurentă exced analizei pe care o poate face instanţa de recurs în contextul procedural enunţat întrucât ele vizează fondul cauzei.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) şi (5) şi art. 313 C. proc. civ., precum şi al art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 4250 din 17 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2478/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2483/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
