ICCJ. Decizia nr. 2475/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2475/2012
Dosar nr. 1349/44/2011
Şedinţa publică de la 18 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei.
1.Procedura în primă instanţă.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, reclamantul Consiliul Judeţean Galaţi a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Direcţia Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitar, suspendarea notei de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare nr. CA 73359 din 03 octombrie 2011 emisă de pârâtă, până la soluţionarea pe fond a cererii privind anularea acestui act administrativ.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin nota de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare nr. CA 73359 din 03 octombrie 2011 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Direcţia Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitar, i-a fost aplicată Consiliului Judeţean Galaţi o corecţie financiară de 10%, reprezentând 429.216,22 lei din valoarea contractului de lucrări nr. 3689 din 18 mai 2009, argumentată prin abaterea de la aplicarea de criterii de atribuire nelegale.
Reclamanta a mai arătat că în cauză sunt, sunt întrunite cumulativ, cerinţele legale pentru suspendarea actului administrativ în discuţie, câtă vreme măsura aplicării corecţiei financiare a fost emisă cu nerespectarea dispoziţiilor legale, respectiv încălcarea art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, cât şi cu interpretarea eronată a dispoziţiile art. 8 din HG nr. 925/2006, iar aplicarea procentului de corecţie nelegal stabilit ar conduce la prejudicierea gravă a patrimoniului unităţii administrativ teritoriale Judeţul Galaţi.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a solicitat respingerea cererii de suspendare, apreciind că aceasta nu întruneşte condiţiile de admisibilitate instituite de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
2.Hotărârea Curţii de apel
Prin Sentinţa nr. 408/ F din 8 decembrie 2011, Curtea de Apel Galaţi, a admis cererea de suspendare executare act administrativ formulată de reclamantul Consiliul Judeţean Galaţi în contradictoriu cu pârâta Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Direcţia Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitar şi a suspendat actul administrativ unilateral reprezentat de nota de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare nr. CA 73359 din 03 octombrie 2011 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale, Direcţia de Control Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, până la soluţionarea în fond a litigiului privind cererea de anulare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă că sunt îndeplinite ambele condiţii prevăzute pentru suspendarea executării, având în vedere că dat fiind cuantumul considerabil al creanţei stabilite prin actul contestat, se poate anticipa o dezechilibrare patrimonială a reclamantei prin executarea integrală a creanţei.
Prin urmare, instanţa de fond a constatat că este îndeplinită condiţia prevenirii pagubei iminente prin prejudiciul material pe care l-ar suporta reclamantul, fiind obligat să plătească o sumă considerabilă pe care, s-ar părea că nu o datorează.
Cu privire la condiţia cazului bine justificat, judecătorul fondului a constatat că şi aceasta este îndeplinită, întrucât aşa cum rezultă din actele aflate la dosar, stabilirea cerinţelor tehnice minimale pentru ofertanţi a fost determinată de recomandările proiectantului, de natura şi calitatea lucrărilor contractate, iar referirile pârâtului la nesocotirea legii de către autoritatea contractantă nu au ţinut seama de revenirea ulterioară a acesteia asupra fişei de date a achiziţiei.
Conchizând, prima instanţă a constatat că din nota de constatare şi din apărările pârâtei nu rezultă în ce a constat discriminarea imputată reclamantei, instanţa investită cu soluţionarea fondului fiind cea mai în măsură să aprofundeze o atare analiză.
3. Recursul declarat de pârât.
Împotriva sentinţei Curţii de apel, a declarat recurs Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Direcţia de Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie invocând în drept art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, art. 299 şi urm. C. proc. civ.
Recurentul susţine că instanţa de fond, interpretând greşit actul dedus judecăţii, a reţinut în mod eronat că reclamantul a făcut în dovada îndeplinirii celor două condiţii cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă, invocarea unor argumente ce tind să demonstreze aparenţa de nelegalitate a actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată nu înseamnă îndeplinirea condiţiilor menţionate.
Detaliind, arată că îndeplinirea condiţiei referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminenţa producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanţă simplele afirmaţii reţinute ca atare prin hotărârea recurată, iar în cauză nu s-a făcut dovada că s-a început procedura de executare silită a creanţei fiscale, aspect ce ar putea produce reclamantului o eventuală pagubă ce l-ar fi îndreptăţit pe acesta la o eventuală suspendare a executării actului administrativ.
Referitor la condiţia cazului bine justificat, recurentul afirmă că niciunul dintre pretinsele motivele de nelegalitate ale actului administrativ fiscal nu este de natură a răsturna prezumţia de legalitate, întrucât instanţa învestită cu o cerere întemeiată pe art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 nu poate prejudeca fondul.
Sub acest aspect arată că actul administrativ atacat este rezultatul controlului efectuat în perioada 01 septembrie 2011 - 21 septembrie 2011 de către Direcţia Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare în care s-a constatat existenţa unei nereguli prin abaterea de la legalitate, conformitate şi regularitate a utilizării şi administrării fondurilor comunitare şi a fondurilor de cofinanţare, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1), lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 şi a dispus măsurile rezultate prin nota CA 74632 din 06 octombrie 2011.
4. Apărările formulate de Unitatea Administrativ Teritorială a Judeţului Galaţi.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii recurate ca fiind legală şi temeinică.
Arată în acest sens că a probat îndoiala puternică asupra prezumţiei de legalitate existentă în legătură cu emiterea actului administrativ, precum şi prevenirea pagubei iminente în condiţiile în care procedura de executare silită a creanţei a început.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Argumente de fapt şi de drept relevante.
Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect suspendarea executării actului administrativ reprezentat de nota de constare a neregulilor şi stabilite a corecţiilor financiare nr. CA 73359 din 03 octombrie 2011 emisă de pârât, până la soluţionarea pe fond a cererii privind anularea acestui act administrativ.
Cererea de suspendare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, text care are următorul cuprins: „În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actului sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.
De asemenea, în cauză s-au avut în vedere şi dispoziţiile art. 215 din O.G. nr. 92/2003 republicată, privind C. proc. fisc., intimata consemnând cauţiunea în cuantum de 21.460,81 lei.
Prin hotărârea pronunţată prima instanţă a reţinut că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, soluţie împărtăşită şi de instanţa de recurs.
Referitor la cazul bine justificat, în definiţia legală a acestei noţiuni cuprinsă în art. 2 lit. t) din acelaşi act normativ se arată că vizează „împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”.
În mod evident, în procedura reglementată de art. 14 alin. (1) precitat nu se poate realiza o examinare aprofundată a motivelor de nelegalitate invocate, legiuitorul cerând numai conturarea unor elemente care să pună sub semnul întrebării prezumţia de legalitate pe care se fundamentează caracterul executoriu al actului administrativ.
În speţa de faţă, Înalta Curte constată că, într-adevăr argumentele prezentate de partea reclamantă sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii notei de constatare în condiţiile în care s-a reţinut că stabilirea cerinţelor tehnice minimale pentru ofertanţi a fost determinată de recomandările proiectantului, de natura şi calitatea lucrărilor contractate, iar referirile pârâtului la nesocotirea legii de către autoritatea contractantă nu au ţinut seama de revenirea ulterioară a acesteia asupra fişei de date a achiziţiei.
Astfel s-a reţinut că UAT Judeţul Galaţi, în calitate de autoritate contractantă a introdus în cadrul documentaţiei de atribuire cerinţe minime de calificare „cu încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 şi prin introducerea cerinţei invocate a fost restricţionată participarea ofertanţilor la procedura de atribuire”, iar intimatul-reclamant a susţinut că această cerinţă nu se regăseşte printre cerinţele expres prevăzute de legiuitor ca fiind discriminatorii din actul administrativ a cărei suspendare s-a solicitat nerezultând în ce a constat discriminarea imputată reclamantului.
Contrar susţinerilor formulate în motivele de recurs de către recurent, aceste considerente constituie, prin ele însele, un caz bine justificat pentru admiterea cererii de suspendare, fiind suficiente pentru a crea o prezumţie de nelegalitate a actelor atacate.
Concluzionând, Înalta Curte constată că intimatul-reclamant a probat existenţa unor împrejurări de natură a crea îndoieli în privinţa legalităţii actului administrativ fiscal şi, fără a tranşa această chestiune în procedura reglementată de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, urmează a reţine că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat.
Referitor la paguba iminentă, art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004 o defineşte ca fiind „prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public”.
Intimatul-reclamant, a probat iminenţa producerii pagubei invocată în condiţiile în care prin respectiva notă i-a fost aplicată o corecţie financiară de 5% reprezentând 429.216,22 lei din valoarea contractului de lucrări nr. 3689 din 18 mai 2009.
Or, este evident că executarea silită pentru o astfel de sumă impune verificarea implicaţiilor pe care le-ar avea asupra continuităţii activităţii reclamantului, inclusiv riscul disponibilizării unor angajaţi, putându-se anticipa chiar o dezechilibrare patrimonială a reclamantei, aşa cum a reţinut prima instanţă.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.
Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, reţinând că s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor cerute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Direcţia de Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare împotriva Sentinţei nr. 403/ F din 8 decembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrative şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2466/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2476/2012. Contencios → |
|---|
