ICCJ. Decizia nr. 2528/2012. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2528/2012
Dosar nr. 9772/1/2010
Şedinţa publică de la 22 mai 2012
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1039 din 29 mai 1992, Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă a respins recursul extraordinar declarat de Procurorul General, împotriva deciziei nr. 226 din 20 martie 1990 a Tribunalului Judeţean Constanţa.
Împotriva acestei decizii, A.I. a formulat cerere de revizuire.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la termenul din 15 martie 2011 constatând lipsa nejustificată a părţilor, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Datorită faptului că, până la data de 15 martie 2012, nici una dintre părţi nu a solicitat repunerea cauzei pe rol şi nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a repus cauza pe rol, a fixat termen, cu citarea părţilor, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii, în temeiul art. 248 (1) C. proc. civ.
Pentru a proceda astfel, instanţa a avut în vedere următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an” iar potrivit art. 249 C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes.
Având în vedere şi prevederile dispoziţiilor art. 250 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cursul perimării este suspendat atâta timp cât dăinuieşte suspendarea judecării, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 244, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată. Astfel, după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul perimării va continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se şi timpul scurs înaintea suspendării.
Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe şi nici de a suspenda perimarea, astfel cum sunt prevăzute în art. 249 şi art. 251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte solicitarea revizuentului de a fi sesizată Curtea de Justiţie a Uniuni Europene pentru a se pronunţa în materie, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.
Cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (fostă C.J.C.E.) se face numai în situaţia în care, în cursul unul litigiu aflat pe rol, se pune problema interpretării sau validităţii unei norme comunitare.
Prin urmare, instanţa naţională este cea care stabileşte relevanţa dreptului comunitar pentru soluţionarea litigiului aflat pe rol şi dacă cererea de adresare a unei întrebări preliminare este sau nu necesară.
Înalta Curte reţine că, în materie, Curtea de Justiţie a recunoscut instanţelor naţionale o marjă largă de apreciere a relevanţei unei hotărâri preliminare, iar instanţei naţionale îi revine obligaţia de a înainta o cerere preliminară doar atunci când consideră că există dubii în legătură cu aplicarea sau interpretarea unei norme comunitare.
Întrebarea ce se poate adresa de instanţa naţională vizează exclusiv probleme de interpretare, validitate sau aplicare a dreptului comunitar, iar nu aspecte legate de dreptul naţional sau elemente particulare ale speţei deduse judecăţii.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că revizuentul nu a formulat o veritabilă cerere de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 267 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 252 C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimată cererea de revizuire formulată de A.I., împotriva deciziei nr. 1039 din 29 mai 1992 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimată cererea de revizuire formulată de A.I., împotriva deciziei nr. 1039 din 29 mai 1992 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2527/2012. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2529/2012. Contencios → |
|---|
