ICCJ. Decizia nr. 2529/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2529/2012
Dosar nr. 4264/101/2011
Şedinţa publică de la 22 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 21 martie 2012 Curtea de Apel Craiova. secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Decretul-lege 118/1990, raportat la art. 20 alin. (1), art. 24 alin. (1) şi 21 din Constituţia României, apreciind că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată la data de 10 ianuarie 2012, reclamanta G.I. a invocat excepţia de neconstituţionalitate raportată la art. 20 alin. (1), art. 24 alin. (1) şi art. 21 din Constituţia României .
Susţinând în fapt şi în drept excepţia invocată, reclamanta a arătat că a solicitat, în temeiul art. 8 din Decretul-lege 118/1990 recunoaşterea unor drepturi, pentru autorii V.I. şi V.O., în calitate de deportaţi în Bărăgan, în perioada 1951-1955, precizând că, la data intrării în vigoare a actului normativ, autorii nu au beneficiat de drepturile recunoscute de acest act, întrucât erau decedaţi.
Prin precizarea motivelor în fapt şi în drept depusă la dosar în data de 08 martie 2012, reclamanta a arătat că la baza solicitării sale de recunoaştere a drepturilor conferite de Decretul-lege 1198/1990 stau disp. art. 2 alin. (2), cu aplicarea art. 1 alin.. (1) lit. d) şi e), precum şi art. 1 alin. (4) şi nu disp. art. 5 alin. (4) şi respectiv art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ.
Invocând vocaţia succesorală, precum şi beneficiul reprezentării succesorale, reclamanta a arătat că dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Decretul-lege 118/1990 se aplică ca normă specială şi derogatoriu de la normele de drept civil, cu efectul că, unii descendenţi, deşi nu au fost dislocaţi sau deportaţi, ori strămutaţi, alături de autorii lor, au fost consideraţi că nu au origine sănătoasă alături de familie.
Reclamanta a criticat decizia nr. 12 din 19 mai 2011, privind refuzul acordării unor drepturi recunoscute de Decretul-lege 118/1990, reţinându-se, în motivele actului administrativ, faptul că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 5 din actul normativ.
Cererea de acordare a drepturilor este formulată în calitate de urmaş al autorilor V.I. şi V.O., strămutaţi în Bărăgan.
Potrivit art. 2 alin. (2) din Decretul-lege 118/1990, text la care se raportează susţinerile reclamantei, în cazul persoanelor indicate în art. 1 şi decedate (la data intrării în vigoare a actului normativ), urmaşii acestora au dreptul la pensie de urmaş în condiţiile legii, cu luarea în calcul a vechimilor stabilite potrivit Decretului–lege.
Curtea de Apel a mai reţinut că recurenta-reclamantă nu indică premisele de neconstituţionalitate invocate, nu arată în ce sens prin art. 2 alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 se încalcă prevederile constituţionale pe care doar le enumeră. Astfel, deşi i-a fost acordat termen pentru lămurirea excepţiei de neconstituţionalitate, recurenta-reclamantă a revenit cu aspecte de fapt fără să indice în ce mod şi faţă de ce prevederi constituţionale concrete invocă vătămari ale drepturilor fundamentale. Prin urmare, nu poate fi analizată admisibilitatea cererii de sesizare în lipsa unor argumente pertinente de neconstituţionalitate aduse Decretul-lege 118/1990, De asemenea, nu este identificabilă în concret nici legătura normelor apreciate de către reclamantă ca obiect al controlului de neconstituţionalitate prin raportare faţă de fondul cauzei.
Împotriva Încheierii din data de 21 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, reclamanta G.I. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că, potrivit art. 21 şi art. 24 alin. (1) din Constituţie, orice persoană îşi poate apăra drepturile şi interesele sale în justiţie, acest drept fiind garantat printr-un proces echitabil, astfel, nici o lege nu poate îngrădi acest drept.
Considerând că aceste drepturi constituţionale i-au fost încălcate, reclamanta a invocat excepţia de neconstituţionalitate pentru următoarele motive în fapt şi în drept:
Fiind urmaşul lui V.I. şi V.O., persoane persecutate politic, conform art. 1 alin.. (1) lit. d) şi e) şi alin.. (4) din Decretul-lege nr. 118/1990, dislocaţi de la locul de domiciliu com. Hinova, jud. Mehedinţi în Bărăgan în baza Decretul-lege nr. 6/1951 fiind consideraţi exploatatori, am cerut prin petitul său în condiţiile art. 2 alin. (2) şi art. 8 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 (Republicat, prin renumerotare art. 10 alin.. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990) acordarea drepturilor prevăzute de art. 4, în virtutea căruia, un moştenitor legal vine la drepturile decedatului, numită reprezentant, pe care le-ar fi cules în cazul în care aceştia s-ar fi aflat în viaţă la data adoptării prezentului decret lege.
Pentru aplicarea corectă a acestor dispoziţii legale a indicat că, art. 8 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 a fost declarat neconstituţional de Curtea Constituţională, iar aşa cum prevede art. 31 alin. (1) din legea nr. 47/1992 dispoziţiile dintr-un act normativ declarat neconstituţional de Curte printr-o decizie, şi prin publicarea acesteia în M. Of., a devenit definitivă şi obligatorie.
Decizia, prin care art. 8 alin. (3) declarat neconstituţional, fiind nr. 148/2001 pronunţată de Curtea Constituţională prin care s-a dispus inexistenţa termenului de solicitarea drepturilor şi pentru ceilalţi beneficiari ai acestor drepturi, astfel, vechile efecte juridice ale art. 8 alin. (3) au încetat, iar o altă decizie de modificarea deciziei învederate neexistând, a solicitat acordarea drepturilor în temeiul art. 4 din Decretul-lege nr. 118/1990 raportat la dispoziţiile deciziei nr. 148/2001.
Situaţie în care instanţa de fond s-a pronunţat pe vechile efecte juridice ale art. 8 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 ce se referă la acordarea acestor drepturi doar soţului sau soţiei celui decedat, iar petenta nu intru sub această incidenţă legislativă, neluând în considerare noile efecte juridice ale art. 8 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 modificate prin decizia Curţii Constituţionale, a respins cererea.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, „1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. 2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi, sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. 3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”.
Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin.. (1), (2) şi (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curţii constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite următoarele condiţii, în mod cumulativ:
- excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;
- excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
- norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Condiţia relevanţei excepţiei, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto şi dedusă din orice fel de tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei.
Astfel se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului concret în care se află litigiul.
Din perspectiva interesului procesual, Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu este îndeplinită cerinţa legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
De asemenea, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că recurenta-reclamantă nu indică argumente pertinente de neconstituţionalitate prin raportare la fondul cauzei.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de G.I., împotriva Încheierii din 21 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2528/2012. Contencios. Alte cereri. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 2536/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
