ICCJ. Decizia nr. 2680/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2680/2012
Dosar nr. 1957/2/2011
Şedinţa publică de la 30 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4171 din 14 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei R.E., formulată, în contradictoriu cu pârâtul M.J. şi a obligat pârâtul să emită Ordin prin care să acorde sporul de doctorat de 15% din indemnizaţia brută lunară începând cu data de 1 septembrie 2010, suma urmând a fi actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamanta a susţinut teza de doctorat la data de 13 noiembrie 2009, comisia învestită la nivelul Şcolii Doctorale acordând acesteia titlul de „Doctor în drept”, iar confirmarea titlului de către Ministerul Educaţiei şi învăţământului, după analizarea dosarului de către Consiliu, a reprezentat validarea cu efect retroactiv a efectelor titlului respectiv.
În aceste condiţii, având în vedere dispoziţiile art. 3 alin. (3) Anexa VI din Legea nr. 330/2009, care stabilesc că „Drepturile salariale prevăzute de prezenta lege se stabilesc cu luarea în considerare a gradului sau treptei profesionale şi a vechimii în funcţie sau după caz în specialitate, precum şi a drepturilor aferente acestora dobândite potrivit legii”, precum şi faptul că dreptul la acordarea sporului de 15% pentru titlul de doctor s-a născut la data de 13 noiembrie 2009 şi acordarea efectivă a acestuia în fiecare lună, începând cu data de 01 a lunii următoare a celei în care s-a solicitat (01.09.2010), reclamanta este îndreptăţită să beneficieze de sporul de 15% din indemnizaţia brută lunară.
În consecinţă, în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să emită Ordin prin care să acorde sporul de doctorat de 15% din indemnizaţia brută lunară începând cu data de 1 septembrie 2010, suma urmând a fi actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 din C. proc. civ.
În susţinerea cererii de recurs, Ministerul Justiţiei arată că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 5 din O.U.G. nr. 27/2006, ulterior abrogate prin art. 48 din Legea nr. 330/2009, în ceea ce priveşte data naşterii dreptului de a beneficia de sporul de 15%. Mai arată recurentul că potrivit textului legal menţionat, sporul de doctorat nu se acordă automat la data acordării titlului de doctor, ci doar în urma cererii formulate, în acest sens, de titularul diplomei de doctor, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care se solicită plata sporului.
În acest sens, recurentul afirmă că reclamanta a formulat cerere pentru plata sporului de 15% pentru titlul ştiinţific de doctor, la data de 24 august 2010, după ce art. 5 din O.U.G. nr. 27/2006, fusese abrogat de art. 48 din Legea nr. 330/2009.
Recursul este întemeiat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile formulate şi dispoziţiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele motive.
Sporul pentru titlul ştiinţific de doctor era stabilit în art. 5 din O.U.G. nr. 27/2008 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei care prevedea „Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora şi magistraţi asistenţi carte posedă titlul ştiinţific de doctor sau doctor docent beneficiază de un spor de 15% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, care se acordă de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a solicitat”.
Prin urmare, acest spor nu se acordă decât la solicitarea persoanei şi nu se acordă de la data obţinerii titlului ştiinţific, ci de la data solicitării.
Prin Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, lege ce a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2010, au fost abrogate multe dispoziţii din O.U.G. nr. 27/2005, între care şi art. 5.
În speţă, recurentul-reclamant a susţinut teza de doctorat la data de 13 noiembrie 2009, în faţa Comisiei constituită la nivelul Şcolii Doctorale, Comisie care a propus acordarea titlului de doctor în drept, propunere înaintată spre confirmare Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, conform procedurii stabilite prin Ordinul M.E.C. nr. 3904/2006 modificat prin Ordinul nr. 3173/2008.
În urma confirmării propunerii de acordare a titlului de doctor pentru d-na R.E., s-a emis Ordinul nr. 3492 din data de 23 martie 2010 al M.E.C.S. (fila 23 dosar fond) prin care reclamantei i s-a acordat titlul ştiinţific de doctor în drept, efectele juridice ale acestui ordin producându-se începând cu data emiterii lui.
Prin urmare, interpretarea instanţei de fond, în sensul că reclamanta a dobândit titlul de doctor în drept la data susţinerii tezei de doctorat în faţa Comisiei constituită la nivelul Şcolii Doctorale (13 noiembrie 2009) şi că din acel moment s-a născut dreptul acesteia la plata indemnizaţiei de 15%> prevăzută de art. 5 din O.U.G. nr. 27/2006, nu are nici temei legal şi nici suport probator în actele depuse la dosar.
Astfel, potrivit dispoziţiilor legale în materie, titlul ştiinţific de „doctor” se acordă numai prin Ordinul M.E.C.T.S., acesta fiind actul constitutiv de drepturi, neexistând nicio menţiune în cuprinsul acestuia sau vreo prevedere legală care să stabilească acordarea titlului de doctor, retroactiv, respectiv de la momentul în care s-a consumat prima etapă procedurală în acordarea acestui titlu. Faptul că prin Ordin al M.E.C.T.S. s-a stabilit că supă susţinerea tezei de doctorat, Comisia examinatoare nu poate decât să facă o propunere pe care o înaintează spre confirmare C.N.A.T.D.C.U., care la rândul său înaintează Rezoluţia de confirmare Ministerului, infirmă ipoteza dezvoltată de reclamantă şi acceptată de prima instanţă, în sensul că titlul de doctor a fost obţinut la data de 13.11.2009, anterior abrogării art. 5 din O.U.G. nr. 27/2006.
În realitate, intimatei-reclamante i s-a conferit titlul ştiinţific de doctor în drept la data de 23 martie 2010, prin Ordinul M.E.C.T.S. nr. 3492/2010 şi la această dată trebuia să se raporteze instanţa de fond în analiza temeiniciei demersului judiciar cu care a fost învestită.
Prin urmare, la data de 23 decembrie 2010, intervenise abrogarea dispoziţiilor art. 5 din O.U.G. nr. 27/2006, care prevedeau acordarea sporului de 15% pentru persoanele care deţineau titlul ştiinţific de doctor, motiv pentru care, la momentul formulării cererii în acest sens de către intimata-reclamantă (24 august 2010) nu mai exista temeiul legal pentru satisfacerea pretenţiilor acesteia.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că recurentul-pârât a făcut dovada temeiniciei motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. şi, în consecinţă, Înalta Curte va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.J., împotriva sentinţei civile nr. 4171 din 14 iunie 2011 a Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta R.E., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2671/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2684/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
