ICCJ. Decizia nr. 2756/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2756/2012
Dosar nr. 521/54/2011
Şedinţa publică de la 1 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul D.A. a chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul A.N.R.P., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să dispună obligarea pârâtei să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, str. M., judeţul Dolj (imobil imposibil de restituit în natură), conform dispoziţiei nr. D1. din 25 mai 2005 emisă de Primarul municipiului Craiova.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că imobilul situat la adresa de mai sus a fost preluat abuziv şi trecut în proprietatea statului român, iar prin notificarea nr. N1. a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul imposibil de restituit în natură, notificare ce a stat la baza procesului-verbal de negociere nr. V1. din 10 noiembrie 2004 încheiat cu Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/2001, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în valoare de 773.424.000 lei. Propunerea de acordare a măsurilor reparatorii a fost confirmată de D.G.F.P. Dolj prin emiterea hotărârii nr. 803 din 21 aprilie 2005.
Reclamantul a mai arătat că, prin dispoziţia nr. D1. din 25 mai 2005 emisă de Primarul Municipiului Craiova s-a dispus acordarea despăgubirilor, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
A mai susţinut că, de nenumărate ori, a solicitat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să-i emită titlu de despăgubire, însă, până la data formulării acţiunii nu a primit nici un răspuns, deşi autoritatea pârâtă era obligată să răspundă petiţiilor cu care a fost investită în limitele termenului rezonabil prevăzut de art. 6 paragraful I din C.E.D.O.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 359 din 1 iulie 2011 a admis acţiunea formulată de reclamant şi a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită acestuia titlu de despăgubire conform dispoziţiei nr. D1. din 25 mai 2005 emisă de Primarul Municipiului Craiova.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că în speţă s-au încălcat prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În afara argumentului decurgând din art. 6 al Convenţiei, instanţa a reţinut că prin neîndeplinirea obligaţiei de a se emite titlurile de despăgubire, autorităţile pârâte aduc atingere noţiunii de bun şi obligaţiei statului de a proteja bunurile şi valorile patrimoniale ale persoanelor, obligaţie asumată de România prin Protocolul Adiţional nr. 1 la C.E.D.O.
Concluzionând, Curtea de Apel a apreciat că depăşirea unui termen de 10 ani de la data formulării cererii de acordare a măsurilor reparatorii constituie o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din C.E.D.O.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Recurenta a susţinut că, în mod greşit instanţa a reţinut în cauză încălcarea termenului rezonabil de soluţionare a dosarului de despăgubire.
A mai susţinut şi că, nu poate fi vorba de un refuz nejustificat al Comisiei Centrale cu privire la soluţionarea dosarului privind acordarea despăgubirilor, întrucât pârâta nu şi-a exercitat cu rea credinţă atribuţiile ce îi revin în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, numai că, aceasta va emite decizia conţinând titlul de despăgubire doar după parcurgerea etapei evaluării din procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 247/2005.
Printr-o altă critică, recurenta susţine că în mod greşit Comisia Centrală a fost obligată la emiterea directă a deciziei continuând titlul de despăgubire, fără a lua în considere că impunerea unei astfel de obligaţii poate conduce la conjuncturi juridice anormale, cum ar fi existenţa unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât şi sub toate aspectele în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.
Intimatul-reclamant D.A. a investit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect obligarea recurentei-pârâte Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de a derula procedura administrativă reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 cu finalitatea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, corelativ constatării că s-a depăşit termenul de soluţionare a Dosarului nr. 12032/CC.
Prin dispoziţia nr. D1. din 25 mai 2005 emisă de Primarul Municipiului Craiova s-a dispus acordarea de despăgubiri reclamantului, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul notificat sub nr. N1.
Până la data soluţionării recursului de faţă recurenta nu a emis decizia reprezentând titlul de despăgubire fapt ce l-a determinat pe reclamant să considere că i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, pârâta încălcând dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O. cât şi pe cele ale art. 1 din Protocolul Adiţional nr. 1 la Convenţie.
În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că pasivitatea de aproximativ 10 ani manifestată de recurenta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, autoritate administrativă învestită cu competenţe speciale în materia acordării despăgubirilor stabilite prin legi cu caracter reparatoriu, nu poate fi justificată. Indiferent de natura dificultăţilor întâmpinate, recurenta era datoare să întreprindă toate demersurile necesare pentru ca procedura reglementată de lege să se deruleze, în ansamblul său, într-un termen rezonabil.
Referitor la obligaţia de emitere a deciziei urmează a se avea în vedere următoarele:
Potrivit art. 16 alin. (4) - (5) şi (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005:
„(4) Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură.
(5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
(7) În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare”.
Prin urmare, singura atribuţie pe care art. 16 alin. (4) din lege o conferă Comisiei Centrale este aceea de a verifica legalitatea respingerii cererii de restituire în natură, iar nu de a cenzura dispoziţia emisă în temeiul art. 20 din Legea nr. 10/2001 din alte perspective, ce intrau exclusiv în competenţa entităţii care a soluţionat notificarea.
În altă ordine de idei, Înalta Curte mai observă că neclarităţile invocate puteau fi lesne rezolvate chiar de recurentă pe baza actelor din dosarul aferent notificării şi a dispoziţiilor cuprinse în Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007.
Referitor la executarea sentinţei
Critica privind caracterul nelegal al obligaţiei impuse prin dispozitivul sentinţei, de a emite „direct” decizia reprezentând titlu de despăgubire este, de asemenea, nefondată.
Etapele şi operaţiunile premergătoare la care se referă recurenta nu au o existenţă de-sine-stătătoare ci ele sunt subsumate scopului final: emiterea deciziei.
Cât priveşte afirmaţia referitoare la intervalul de timp prea scurt pentru executare, Înalta Curte observă că sentinţa atacată s-a pronunţat la data de 1 iulie 2011, iar soluţia instanţei de recurs era previzibilă cu uşurinţă pentru recurentă, dată fiind jurisprudenţa consolidată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în această materie, aşa încât executarea obligaţiei în termen de 30 de zile de la pronunţarea instanţei de recurs este perfect posibilă.
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 359 din 1 iulie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2755/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
