ICCJ. Decizia nr. 2755/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2755/2012
Dosar nr. 574/46/2011
Şedinţa publică de la 1 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii D.M.V., B.E. şi B.M.V. au chemat în judecată C.C.S.D. şi A.N.R.P., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâtele să dispună:
- obligarea Comisiei Centrale la omologarea raportului de evaluare şi la emiterea deciziei de despăgubire în cuantum de 329.340 RON pentru imobilul situat în D. str. DE.
- obligarea pârâtei A.N.R.P. la emiterea titlului de plată şi acordarea despăgubirilor în numerar;
- aplicarea unei amenzi de 10% din salariul minim brut pe economie preşedintei C.C.S.D., pentru fiecare zi de întârziere, în aplicarea sentinţei nr. 70/F-CONT din 14 aprilie 2010;
- aplicarea unei amenzi de 10% din salariu minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere, de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a sentinţei şi până la emiterea titlului de plată, preşedintei A.N.R.P.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că prin actul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1936 în formă autentică, autoarea lor D.E. a cumpărat imobilul din D. str. DE. compus din 4300 mp teren şi o construcţie, din care, construcţia şi 480 mp au trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950, iar restul terenului a fost preluat în mod abuziv de către stat.
După apariţia Legii nr. 10/2001, reclamanţii au formulat notificare, solicitând despăgubiri pentru imobilul susmenţionat, cerere soluţionată de Primăria Municipiului D. prin dispoziţia nr. DI1., prin care s-au propus despăgubiri doar pentru suprafaţa de 1000 mp.
În urma contestării acestei decizii, prin sentinţa civilă nr. 391/2008 a Tribunalului Vâlcea a fost anulată în parte dispoziţia nr. DI1. şi obligat Municipiul D. să emită o nouă dispoziţie privind acordarea de despăgubiri pentru suprafaţa de 3300 mp.
Prin sentinţa nr. 70/F/CONT din 14 aprilie 2010 a Curţii de Apel Piteşti s-a admis acţiunea rămasă irevocabilă prin decizia nr. 73/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La data de 23 septembrie 2010 reclamanţii au formulat notificare prin care au solicitat desemnarea unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare iar la data de 28 februarie 2011 a fost întocmit raportul de evaluare şi s-a propus acordarea de despăgubiri în sumă de 329.340 RON.
Reclamanţii au solicitat investirea cu formulă executorie a sentinţei nr. 70/F-CONT/2010 a Curţii de Apel Piteşti, însă, prin încheierea pronunţată în Dosarul nr. 112/46/2011, s-a respins investirea cu formulă executorie şi, ca atare, executarea sentinţei prin executor judecătoresc.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta C.C.S.D. a solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor ca rămasă fără obiect întrucât s-a emis decizia reprezentând titlul de despăgubire iar pârâta A.N.R.P. a solicitat respingerea acţiunii ca prematur formulată, având în vedere prevederile O.U.G. nr. 62/2010.
La termenul din 29 iunie reclamanţii, prin procurator, au optat pentru emiterea titlului de plată pentru suma de 329.340 RON despăgubiri în numerar.
Curtea de Apel Piteşti prin sentinţa nr. 354 din 6 iulie 2011 a respins acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu C.C.S.D. ca rămasă fără obiect şi ca prematură faţă de pârâta A.N.R.P.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că potrivit art. 3 teza II din O.U.G. nr. 62/2010 persoanele care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acţiuni emise de „F.P.” vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin. (1).
Cum în speţă reclamanţii au optat pentru despăgubiri în numerar, s-a reţinut că vor primi titlul de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzută de O.U.G. nr. 62/2010, astfel că, acţiunea împotriva C.C.S.D. va fi respinsă ca rămasă fără obiect, iar împotriva A.N.R.P. ca prematură.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenţii au susţinut că sentinţa recurată încalcă dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 şi art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
Cu privire a încălcarea dispoziţiilorart. 1 din Primul Protocol adiţional la convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, recurentul susţine că singura modalitate de reparaţie pentru imobilul deposedat o reprezintă acordarea de despăgubiri aşa cum de altfel a hotărât Tribunalul Vâlcea.
S-a mai susţinut de către recurenţi că instanţa trebuie să meargă dincolo de aparenţe şi să cerceteze realitatea situaţiei litigioase, stabilind dacă privarea lor de dreptul de proprietate a terenului din punctul B. este o chestiune de „interes general”.
Recursul este nefondat.
În fapt prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, în contradictoriu cu A.N.R.P. şi C.C.S.D., reclamanţii D.M.V., B.E. şi B.M.V. au solicitat instanţei următoarele:
- obligarea Comisiei Centrale la omologarea raportului de evaluare întocmit şi emiterea deciziei de despăgubire în cuantum de 329.340 RON.
- obligarea A.N.R.P. la emiterea titlului de plată şi acordarea despăgubirilor în valoare de 329.340 RON;
- aplicarea amenzii de 10% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, în aplicarea sentinţei civile nr. 70/F-CONT din 14 aprilie 2010, preşedintei C.C.S.D. precum şi preşedintei A.N.R.P.
Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Piteşti a respins acţiunea reclamanţilor, rămasă fără obiect faţă de C.C.S.D. şi ca prematură faţă de A.N.R.P.
Soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală.
Astfel, prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi Justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, au fost reglementate atât sursele de finanţare, cuantumul şi procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi reţinute în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001, cât şi înfiinţarea C.C.S.D., entitate cu atribuţii în privinţa emiterii deciziilor conţinând titlurile de despăgubire.
Totodată, prin adoptarea O.U.G. nr. 81/2007 s-a stipulat că atribuţia achitării despăgubirilor în numerar persoanelor îndreptăţite, revine A.N.R.P. prin Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar.
În cauză, în favoarea reclamanţilor a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire nr. 9619 din 26 mai 2011 de către C.C.S.D., pentru suma de 329.340 RON rezultată din raportul de evaluare.
Reclamanţii şi-au manifestat dreptul de opţiune, optând pentru acordarea titlului de plată pentru despăgubiri în numerar.
Prin O.U.G. nr. 62/2010 art. III ce modifică şi completează Titlul VII al Legii nr. 247/2005, s-a stabilit că pentru perioada de 2 ani de la intrarea în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă, se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute la art. VII şi, că pe perioada suspendării, valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală se va face doar prin conversia lor în acţiuni emise de F.P., corespunzător sumei pentru care s-a optat.
În ipoteza persanelor care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acţiuni emise de F.P., acelaşi articol prevede în alin. (3) teza a II-a că „vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin. (1).”
Pe de altă parte, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile O.U.G. nr. 4 din 13 martie 2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care prevăd că pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri prevăzute de titlul VII al Legii nr. 247/2005, se suspendă.
Faţă de aceste dispoziţii legale şi având în vedere că reclamanţii au optat pentru acordarea despăgubirilor în numerar rezultă că după expirarea perioadei de suspendare, aceştia vor primi titlul de plată.
Examinând şi din oficiu hotărârea recurată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa motivelor de casare recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.M.V., B.E. şi B.M.V. împotriva sentinţei civile nr. 354 din 6 iulie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2754/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2756/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
