ICCJ. Decizia nr. 2754/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2754/2012
Dosar nr. 597/36/2011
Şedinţa publică de la 1 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul F.A. a chemat în judecată Comisia pentru Cinstirea şi Sprijinirea Eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989 şi Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâţii să dispună obligarea lor la recunoaşterea calităţii de revoluţionar al reclamantului şi, pe cale de consecinţă, să-i emită certificatul de revoluţionar.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în anul 1985 a contribuit la fuga din România a unor persoane, motiv pentru care a fost anchetat de organele de securitate, ameninţat şi dat afară din serviciu.
Prin sentinţa civilă nr. 1374 din 15 aprilie 2011, Tribunalul Tulcea a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Prin întâmpinarea formulată în faţa Tribunalului Tulcea, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a invocat următoarele excepţii: excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi excepţia inadmisibilităţii.
Sesizată prin declinare de competenţă, Curtea de Apel Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 240/CA din 13 iulie 2011 a respins excepţiile invocate şi, soluţionând pricina pe fond a decis respingerea acţiunii ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:
- Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 este nefondată, deoarece acesta este emitentul răspunsului comunicat reclamantului.
- Cât priveşte excepţia tardivităţii şi aceea a prescrierii dreptului la acţiune, urmează să se constate că sunt nefondate, întrucât răspunsul pârâtului la cererea reclamatului datează din 22 decembrie 2010, iar reclamantul a formulat cerere la Tribunalul Tulcea la data de 21 februarie 2011, în termenul de 6 luni prevăzut de lege.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii cererii, urmează să fie respinsă ca nefondată în considerarea faptului că răspunsul comunicat reclamantului se circumscrie dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că nu suntem în ipoteza unui refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, întrucât pârâtul are competenţa doar de a preschimba certificatele doveditoare eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 41/1990 şi de Comisia pentru Cinstirea şi Sprijinirea Eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989 în perioada 1990-1997 şi nu de a elibera noi certificate pentru persoane cărora nu le-a fost recunoscută această calitate.
Împotriva acestei sentinţe, considerată netemeinică şi nelegală a declarat recurs reclamantul F.A.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. şi de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Potrivit art. 301 C. proc. civ. „ Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”.
De asemenea, conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că sentinţa atacată a fost comunicată la data de 30 mai 2011, iar recursul a fost înregistrat la data de 28 iunie 2011, depăşindu-se, astfel, termenul legal de 15 zile prevăzut de textele legale sus citate.
Conform dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: „neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei”.
Cum în cauză recurentul nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, se va constata că recursul este tardiv formulat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de F.A. împotriva sentinţei civile nr. 240 din 13 iulie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială maritimă, fluvială de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2752/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2755/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
