ICCJ. Decizia nr. 2758/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2758/2012
Dosar nr. 904/2/2012
Şedinţa publică de la 1 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC U.M.C. SA Alba a solicitat anularea adresei nr. 19508/13839 din 05 decembrie 2011, emisă de Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, constatarea faptului că reclamanta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 pentru a fi autoritate contractantă şi suspendarea executării adresei nr. 19508/13839 din 05 decembrie 2011, până la soluţionarea definitivă a cauzei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin adresa susmenţionată, Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice i-a comunicat punctul de vedere conform căruia societatea este autoritate contractantă în conformitate cu dispoziţiile art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006.
Reclamanta a arătat însă că nu se încadrează în categoria autorităţilor contractante, întrucât nu îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, SC U.M.C. SA Alba fiind înfiinţată pentru a desfăşura activităţi cu caracter industrial, pentru a satisface nevoi comerciale ale clienţilor şi nu acela de a satisface un interes general aşa cum se argumentează în cererea de chemare în judecată.
La termenul din 23 martie 2012, din oficiu, instanţa a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pe considerentul că adresa nr. 19508/13839 din 5 decembrie 2011 nu reprezintă un act administrativ.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 2276 din 30 martie 2012 a respins acţiunea formulată de reclamantă ca inadmisibilă, reţinând că acţiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea acestei adrese şi suspendarea executării ei nu este admisibilă, în raport de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 care defineşte noţiunea de act administrativ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC U.M.C. SA Alba, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, recurenta a susţinut că soluţia instanţei de fond este un mod simplist de soluţionare a cauzei, în contextul în care pârâta este aceea care veghează la aplicarea legii în domeniul achiziţiilor publice.
Cu referire la actul emis de ANRMAP, recurenta susţine că acesta a devenit obligatoriu pentru societate şi, ca atare, produce efecte juridice care vor fi guvernate de regimul juridic al achiziţiilor publice, fiind de natură să creeze să modifice sau să desfiinţeze drepturi şi obligaţii în sarcina recurentei.
Recurenta a mai susţinut că, în sensul directivelor europene o societate care are drept scop activitatea de producţie profitabilă nu poate fi calificată ca un organism public ci ca unul comercial, care nu poate fi obligat să respecte prevederile O.U.G. nr. 34/2006 în cazul încheierii unor contracte de achiziţii.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamanta a solicitat suspendarea efectelor adresei nr. 19508/13839 din 5 decembrie 2011 emisă de Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice.
Instanţa de fond a apreciat în mod legal că această adresă nu îndeplineşte cerinţele legii pentru a fi calificată ca act administrativ pentru a fi susceptibilă de suspendare în baza Legii nr. 554/2004.
Actul administrativ este definit legal în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, pentru ca un act să fie calificat ca act administrativ unilateral cu caracter individual, acesta trebuie să fie emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea executării legii şi să dea naştere, să modifice sau să stingă raporturi juridice.
Toate cerinţele legale prevăzute de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 trebuie întrunite cumulativ, pentru ca actul să aibă caracterul, şi natura unui act administrativ.
În cauza prezentă, prin adresa a cărei suspendare s-a solicitat, s-a exprimat de către pârâta-intimată un punct de vedere, nu s-au creat, modificat sau stins raporturi juridice.
Chiar dacă pârâta are calitatea de autoritate publică, nu orice act emis de aceasta este act administrativ, pentru motivul că are această calitate.
Adresa emisă de Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice este act de informare, răspuns la solicitările adresate de reclamantă.
Calitatea de autoritate contractantă a unei entităţi decurge din lege, din prevederile O.U.G. nr. 34/2006 care defineşte în cadrul art. 8, autoritatea contractantă, în sensul acestei ordonanţe.
O.U.G. nr. 34/2006 nu prevede competenţa Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice de a stabili cine este autoritate contractantă, în sensul acestui act normativ.
Numai dacă legea ar fi prevăzut atribuţia intimatei de a califica o entitate ca fiind autoritate contractantă, în sensul O.U.G. nr. 34/2006, ar fi fost îndeplinită cerinţa legii privind actul administrativ, pentru că prin calificarea pe care ar fi dat-o, s-ar fi creat, modificat sau stins raporturi juridice.
În lipsa unor competenţe legale de a efectua o astfel de calificare, adresa emisă este simplu act de informare, punct de vedere care nu creează raporturi juridice.
Împrejurarea că organele fiscale au considerat-o pe reclamanta-recurentă ca fiind autoritate contractantă, supusă regulilor aplicabile achiziţiilor publice reglementate în O.U.G. nr. 34/2006, nu transformă corespondenţa, adresele emise de pârâta-intimată în acte administrative.
Calificarea ca autoritate contractantă şi verificarea se fac de organele Ministerului de Finanţe, în raport de criteriile prevăzute în art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006 şi nu în raport de punctul de vedere al Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice
În concluzie, adresa a cărei suspendare s-a solicitat, nu este act administrativ pentru că nu îndeplineşte cumulativ toate condiţiile prevăzute de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv nu creează, nu modifică şi nu stinge raporturi juridice, ci este numai o comunicare prin care se exprimă un punct de vedere, o interpretare sau informare formulată de pârâtă la solicitarea reclamantei.
Calitatea de autoritate contractantă decurge din O.U.G. nr. 34/2006, iar pârâta-intimată nu are obligaţia legală de a efectua calificarea unui subiect de drept ca fiind autoritate contractantă, situaţie în care cererea de suspendare adresată instanţei de contencios administrativ nu face obiectul competenţei de analiză a acestei instanţe, aşa cum corect a stabilit instanţa de fond.
Având în vedere considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentinţa instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC U.M.C. SA Alba împotriva sentinţei civile nr. 2276 din 30 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2747/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2769/2012. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
