ICCJ. Decizia nr. 2342/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2342/2012
Dosar nr. 680/32/2010
Şedinţa publică de la 15 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Conţinutul cererii de chemare în judecată şi etapele procesuale parcurse
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, reclamantul N.C. a solicitat, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscala Bucureşti, constatarea nulităţii absolute a Ordinului nr. 1080 din 22 mai 2009 emis de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala Bucureşti.
1.1. Într-un prim ciclu procesual, prin sentinţa nr. 169 din 24 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bacău a respins acţiunea ca nefondată. Prin Decizia nr. 2728 din 25 mai 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a casat această sentinţă şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând că hotărârea primei instanţe nu satisface exigenţa legală a motivării hotărârilor judecătoreşti.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 340.1/32/2010.
La termenul din 15 octombrie 2011, reclamantul şi-a completat acţiunea introductivă cu încă trei capete de cerere, însă, instanţa, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 132 C. proc. civ., dosarul aflându-se în rejudecare după casare şi, nemaiputând fi primite cereri noi, a hotărât decăderea reclamantului din dreptul de a formula completări la acţiune şi a dispus înregistrarea separată a respectivei cereri.
1.2. Prin sentinţa civilă nr. 118 din 15 octombrie 2010, Curtea de Apel Bacău a respins excepţiile privind neîndeplinirea procedurii prealabile şi lipsa de interes şi a admis acţiunea, constatând nulitatea Ordinului nr. 1080 din 22 mai 2009 emis de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
1.3. Ca urmare a dispoziţiei instanţei de rejudecare, de înregistrare separată a completării la acţiune, aceasta a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. 680/32 din 24 noiembrie 2010 şi formează, distinct, obiectul cauzei de faţă.
Prin cererea de completare a acţiunii iniţiale, separat soluţionată, reclamantul a solicitat următoarele:
- constatarea nulităţii absolute a Ordinului nr. 1080 din 22 mai 2009 emis de preşedintele A.N.A.F. în baza O.U.G. nr. 37/2009;
- repunerea în funcţia de comisar şef al Gărzii Financiare Secţia judeţeană Neamţ începând cu data de 25 mai 2009 până la data de 24 mai 2010 şi efectuarea de către angajator a modificărilor în carnetul de muncă;
- plata diferenţei de salariu de comisar şef secţie, de 3600 lei lunar şi cel de comisar şef divizie, de 3048 lei lunar, pentru cele 12 luni cât a fost trecut pe funcţia inferioară prin aplicarea ordinului nr. 1080/2009;
- acordarea şi a celorlalte drepturi – stimulente materiale prevăzute de legislaţia în vigoare, respectiv de art. 16 şi anexa nr. 6 din H.G. nr. 533/2008, art. 18 şi anexa nr. 9 din H.G. nr. 1324/2009, în sumă de minim 57.600 lei.
A mai precizat reclamantul că prin Ordinul nr. 1686 din 25 mai 2010 al Ministrului Finanţelor Publice a fost reîncadrat în funcţia de comisar şef secţie, în baza Deciziei nr. 414/2010 a Curţii Constituţionale a României.
1.4. Prin întâmpinare, pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a invocat excepţia lipsei de interes şi a susţinut netemeinicia acţiunii sub aspectul tuturor capetelor de cerere.
Prin concluziile scrise depuse pentru termenul din 8 februarie 2011 reclamantul a învederat autoritatea de lucru judecat în ceea ce priveşte primul capăt de cerere, în raport de sentinţa civilă nr. 118/2010 a Curţii de Apel Bacău.
Prin încheierea din 25 februarie 2011, la cererea reclamantului, instanţa a dispus,în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 340.1/32.2009.
Cauza a fost repusă pe rol având în vedere că prin Decizia nr. 2039 din 6 aprilie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul în dosarul nr. 340.1./32/2009
1.5. La termenul din data de 9 iunie 2011, din oficiu, instanţa a pus în discuţie excepţia tardivităţii cererii în raport de dispoziţiile art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 554/2004.
2. Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa nr. 96 din 9 iunie 2011, Curtea de Apel Bacău, urmare excepţiei invocate, a respins acţiunea formulată de reclamant ca tardivă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut, în esenţă, următoarele consideraţiuni.
Excepţia autorităţii lucrului judecat este o excepţie de fond pentru că este în legătură cu exerciţiul dreptului la acţiune, în timp ce excepţia de tardivitate este o excepţie de procedură.
Prin urmare, instanţa a analizat mai întâi această din urmă excepţie.
Potrivit art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, în situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea – având ca obiect (între altele), potrivit alin. (5), acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora – poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în M. Of. al României, Partea I.
Neconstituţionalitatea legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 a fost pronunţată de Curtea Constituţională prin decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, publicată în M. Of. al României nr. 758 din 6 noiembrie 2009.
Prin urmare, instanţa de fond a reţinut că termenul de un an care a început să curgă de la această dată, calculat potrivit art. 101 alin. (3) C. proc. civ., s-a sfârşit la data de 6 noiembrie 2010, astfel că s-a apreciat că acţiunea depusă la data de 23 noiembrie 2010 este tardivă.
3. Motivele de recurs înfăţişate de recurentul-reclamant
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bacău în termen legal a declarat recurs N.C.
Susţinând, în esenţă, că în mod nelegal prima instanţă a reţinut tardivitatea cererii sale, invocată din oficiu, în raport de prevederile art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 554/2004, republicată, recurentul reclamant a prezentat următoarele critici faţă de hotărârea atacată:
- instanţa de fond s-a pronunţat asupra excepţiei de tardivitate invocată, fără a-i acorda un termen pentru pregătirea apărării;
- solicitarea suplimentară cuprinsă în cele trei capete de cerere, formulată şi depusă iniţial în dosarul nr. 340/32/2010, la data de 5 octombrie 2010, contrar celor susţinute de prima instanţă, s-a realizat conform art. 11 din Legea nr. 554/2004 dar şi cu respectarea termenului de 1 an de la data pronunţării neconstituţionalităţii O.U.G. nr. 37/2009, pronunţată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257 din 7 octombrie 2009, cu atât mai mult cu cât, solicitarea pe cale administrativă, de acordare a drepturilor băneşti de care a fost lipsit prin Ordinul nr. 1080/2009 a fost expediată autorităţii pârâte la 15 ianuarie 2010;
- întrucât prin sentinţa nr. 118 din 15 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2039 din 6 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost anulat Ordinul nr. 1080 din 22 mai 2009 al Preşedintelui ANAF, se impunea a se reţine că potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în termen de 1 an de la data comunicării actului, reclamantul putea cere recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate, astfel că este necesară admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare în fond, aceleiaşi instanţe.
4. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi faţă de prevederile legale incidente din cuprinsul Legii nr. 554/2004, republicată dar şi ale materiei supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul de faţă este fondat şi urmează a fi admis, cu consecinţa casării hotărârii atacate şi a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în sensul şi pentru considerentele în continuare arătate.
Înalta Curte apreciază că instanţa de fond, cu greşita aplicare şi interpretare a prevederilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, raportat la datele concrete ale speţei, a reţinut tardivitatea acţiunii reclamantului - recurent, ce formează obiectul dosarului de faţă.
Cererea recurentului-reclamant examinată de instanţa de fond a fost iniţial depusă, într-o cauză anterioară (dosar nr. 340.1/32/2009 al Curţii de Apel Bacău – Secţia contencios administrativ şi fiscal irevocabil soluţionat, la data de 6 aprilie 2011), în etapa rejudecării, la data de 15 octombrie 2010.
După cum s-a reţinut şi în considerentele hotărârii atacate, întrucât instanţa de rejudecare a apreciat că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 132 C. proc. civ., neputând fi primite cereri noi în rejudecare, s-a dispus înregistrarea separată a respectivei cereri, ceea ce a condus la formarea dosarului de faţă.
Faţă de împrejurarea că cererea completatoare a fost formulată şi depusă iniţial, la 15 octombrie 2010, dată incontestabil reţinută şi de prima instanţă şi având în vedere obiectul acesteia, intim legal de constatarea nulităţii absolute a Ordinului nr. 1080 din 22 mai 2009, pe cale judecătorească, separată, Înalta Curte apreciază că această dată se impunea a fi avută în vedere în calculul termenului de decădere de 1 an prevăzut de art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 554/2004, ce curge de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale nr. 1257 din 7 octombrie 2009, şi anume de la 6 noiembrie 2009 (M. Of. nr. 758).
În opinia Înaltei Curţi, data de 23 noiembrie 2010, la care s-a înregistrat pe cale separată cererea completatoare din data de 15 octombrie 2010, devenită astfel o acţiune de sine stătătoare, nu prezintă relevanţa pe care i-a acordat-o prima instanţă, în condiţiile în care printr-o încheiere interlocutorie, anterior datei de 23 noiembrie 2010, s-a dispus înregistrarea administrativă separată a cererii. Astfel, se poate aprecia că noul raport procesual a luat naştere chiar la data de 15 octombrie 2010, respectiv de la promovarea cererii completatoare de chemare în judecată.
O interpretare contrară, în opinia Înaltei Curţi, ar fi de natură a-l lipsi pe recurentul-reclamant şi de exercitarea efectivă a drepturilor sale procesuale în vederea realizării unor drepturi ce decurg din şi au legătură cu anularea irevocabilă a Ordinului nr. 1080 din 22 mai 2009, emis de Preşedintele ANAF în baza O.U.G. nr. 37/2009.
Cum în raport de data de 6 noiembrie 2009, formularea cererii ce formează obiectul prezentului dosar la data de 15 octombrie 2010, apare ca fiind realizată în cadrul termenului de 1 an prevăzut de art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reţine, aşadar, că în mod nelegal s-a reţinut tardivitatea acţiunii reclamantului-recurent şi drept urmare respingerea acesteia pe acest temei.
În consecinţă, pentru argumentele înfăţişate, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reţinând că hotărârea atacată a fost pronunţată fără a se intra în cercetarea fondului, Înalta Curte, apreciind temeinicia criticilor recurentului în sensul arătat, va admite recursul şi va casa sentinţa primei instanţe cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării urmează a fi soluţionat fondul acţiunii recurentului-reclamant, desigur în urma şi în raport de soluţionarea celorlalte excepţii de procedură, în mod corect rămase nesoluţionate, raportat la prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la ordinea impusă în vederea dezlegării acestora şi asupra cărora tot instanţa de rejudecare urmează a se pronunţa, şi în virtutea respectării principiului dublului grad de jurisdicţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de N.C. împotriva sentinţei nr. 96 din 9 iunie 2011 a Curţii de Apel Bacău - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6314/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4025/2012. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
