ICCJ. Decizia nr. 2745/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2745/2012
Dosar nr. 5549/2/2011
Şedinţa publică de la 1 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC O.S. SRL a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Municipiului Bucureşti pentru Accize şi Operaţiuni Vamale, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâţii să dispună suspendarea Deciziei nr. 109 din 13 mai 2011 şi a deciziei nr. 043 din 25 februarie 2011 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în urma unui control încheiat la data de 7 decembrie 2010 prin care au fost constatate o serie de nereguli a fost emisă de către Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate Decizia nr. 043 din 25 februarie 2011 prin care a fost revocată autorizaţia de antrepozit fiscal din 20 aprilie 2005.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat plângere care a fost respinsă prin Decizia 043 din 25 februarie 2011.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal prin încheierea din 22 noiembrie 2011 a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare şi a acordat termen pentru continuarea judecăţii la 31 ianuarie 2012, cu citarea părţilor.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că reclamanta nu dovedeşte existenţa unui caz bine justificat în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 şi, de asemenea, nu oferă niciun argument din care să reiasă iminenţa producerii unei pagube în patrimoniu său.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs SC O.S. SRL.
1) Recurenta a susţinut că hotărârea instanţei de fond este nemotivată, fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 261 C. proc. civ.
Instanţa de fond a încălcat, prin aceasta şi dispoziţiile art. 6 din CEDO, potrivit cărora dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile şi observaţiile părţilor sunt ascultate şi examinate cum se cuvine de tribunalul sesizat.
2) Printr-o a doua critică s-a susţinut că judecătorul fondului a făcut o analiză formală a cererii de suspendare fără a răspunde concret şi argumentat, la motivele invocate pronunţând o soluţie nu numai nemotivată dar şi în contradicţie flagrantă cu motivele invocate.
În fine, recurenta a susţinut şi că există motive temeinice pentru suspendarea executării deciziilor până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei cum ar fi:
1) Decizia de revocare este abuzivă şi nelegală având drept consecinţe:
- pierderea calităţii de antrepozitar autorizat;
- suspendarea activităţii;
- degradarea materiei prime şi a materialelor auxiliare.
2) Activitatea societăţii este iremediabil - compromisă prin aceea că afectează bugetul de stat, conduce la pierderea locurilor de muncă, creează un prejudiciu de imagine pe piaţa producătorilor de ţigarete, afectează şi compromite relaţiile cu partenerii de afaceri.
Recursul este nefondat.
În fapt, în urma unui control inopinat efectuat în perioada 30 octombrie 2010 – 1 noiembrie 2010 la sediul SC O.S. SRL, control efectuat de către inspectori din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor - Direcţia Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale, s-a încheiat procesul-verbal din 7 decembrie 2010 prin care s-au constatat o serie de nereguli motiv pentru care a fost revocată autorizaţia de antrepozit fiscal din 20 aprilie 2005 pentru nerespectarea prevederilor pct. 85 alin. (1) din Normele de aplicare a Codului fiscal, art. 20626 alin. (1) lit. d) şi e) din Legea nr. 571/2003, pct. 84 alin. (5) din aceleaşi norme, art. 20621 şi 20623 din Codul fiscal.
Plângerea formulată împotriva acestei decizii a fost respinsă de către Comisie prin Decizia nr. 109 din 13 mai 2011 menţinându-se măsura dispusă prin Decizia nr. 043 din 25 februarie 2011.
Socotind aceste decizii ca fiind netemeinice şi nelegale reclamanta a solicitat suspendarea executării lor în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 14 din acest act normativ.
Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de întrerupere sau de amânare a efectelor manifestării de voinţă a autorităţii publice, menită să asigure protecţia juridică a persoanei potenţial vătămate, până la evaluarea legalităţii deciziei administrative de către instanţa de contencios administrativ.
Art. 14 din Legea nr. 554/2004, impune, în acest sens, două condiţii cumulative: cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) litera t) ca fiind împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ, şi paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) drept prejudiciu material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Îndeplinirea celor două condiţii este supusă aprecierii judecătorului, care are de efectuat o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza circumstanţelor de fapt şi de drept ale cauzei; pentru admiterea cererii, acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.
Aparenţa de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularităţii procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă şi unor motive ce ţin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanţială a actului supus evaluării.
Dar îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să fie evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă printr-o cercetare sumară a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.
În cauză însă, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, susţinerile reclamantei sunt considerente ce ţin de legalitatea actului administrativ şi a controlului ce a stat la baza emiterii deciziei contestate, critici care pot fi examinate doar cu prilejul soluţionării fondului cauzei.
Cât priveşte condiţia producerii unei pagube iminente s-a reţinut de asemenea, că nu este îndeplinită, întrucât nu s-a dovedit existenţa raportului de cauzalitate dintre degradarea stocului de tutun şi posibila executare a actelor contestate.
În consecinţă, faţă de cele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 15 alin. (2), raportat la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC O.S. SRL Bucureşti împotriva încheierii din 22 noiembrie 2011 a curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3919/2012. Contencios. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2747/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
