ICCJ. Decizia nr. 2765/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2765/2012
Dosar nr. 12483/2/2010
Şedinţa publică de la 1 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.
Reclamantul A.G. a chemat în judecată pe A.S., primar al Municipiului Craiova, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la plata către reclamant a unei despăgubiri în cuantum de 2,3 milioane lei, în termen de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii.
A mai solicitat obligarea pârâtului să transmită, ulterior emiterii hotărârii, către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, documentele nr. 941 şi 7783, emise în anul 2008 de către Primarul Municipiului Craiova şi, de asemenea, să constate că numitele N.M. şi M.R. din cadrul Primăriei Craiova „nu sunt sub incidenţa acordării de despăgubiri”.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin documentele nr. 941 şi 7783 emise în 2008, dosarul notificat nr. 1443/N/2001, soluţionat prin dispoziţia nr. 2115/2002 a fost blocat, astfel că în lipsa acestor acte Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor este în imposibilitate să finalizeze dosarul de despăgubire.
2. Sentinţa curţii de apel.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 4057 din 7 iunie 2011 a respins acţiunea formulată de reclamant ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, pentru a fi admisibilă acţiunea în contencios administrativ trebuie îndreptată împotriva unui act administrativ, fie împotriva nesoluţionării în termenul legal a unei cereri or, în cauză, aceste condiţii nu sunt îndeplinite, astfel că în ce priveşte capătul doi din cerere, respectiv capătul principal, acesta va fi respins ca inadmisibil.
Referitor la cererea de plată a despăgubirilor s-a reţinut că are un caracter accesoriu şi nu poate fi admisă decât în condiţiile în care există o cerere admisibilă, ceea ce nu este cazul în speţă.
3. Recursul declarat de A.G.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs reclamantul A.G., susţinând, în esenţă, următoarele:
- instanţa a omis să se pronunţe asupra cererii de anulare a documentului inutil nr. 7783 din 4 noiembrie 2008 emis de primarul municipiului Craiova;
- nu s-a calificat drept „infracţiune flagrantă” reţinerea dosarului aferent notificării nr. 1443/N/2001 la entitatea notificată;
- nu s-a rezolvat cererea de despăgubiri în cuantum de 2,3 milioane lei, pentru întîrzierea înaintării dosarului la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
4.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Din modul confuz de redactare a acţiunii judiciare, rezultă că A.G. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere de anulare a dispoziţiilor nr. 941 din 22 ianuarie 2008 şi nr. 7783 din 4 noiembrie 2008 emise de Primarul municipiului Craiova, ca fiind „documente ilegalo-infracţionale”, solicitând, totodată, şi acordarea de despăgubiri în cuantum de 2,3 milioane lei de la emitentul lor, primarul A.S.
Prima instanţă a reţinut corect că acţiunea este inadmisibilă, neputând fi circumscrisă cadrului creat prin art. 1 din Legea nr. 554/2004, soluţie care va fi menţinută pentru argumentele expuse în continuare.
Prin dispoziţia nr. 941 din 22 ianuarie 2008 emisă de Primarul municipiului Craiova s-a respins cererea de restituire în natură sau prin echivalent a imobilului notificat sub nr. 1443/N/2001, cu motivarea că cei doi notificatori A.G. şi V.A. nu au calitatea de persoană îndreptăţită în sensul art. 4 din Legea nr. 10/2001.
Contestaţia formulată de A.G. la Tribunalul Dolj, secţia civilă a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 109 din 25 aprilie 2008, definitivă prin neapelare, anulându-se parţial dispoziţia, numai în privinţa contestatorului.
Ca urmare, Primarul municipiului Craiova a emis o nouă dispoziţie, nr. 7783 din 4 noiembrie 2008 prin care a respins, din nou, notificarea cu o altă motivare.
La fel ca prima dispoziţie, şi aceasta este supusă contestării în condiţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, la secţia civilă a tribunalului. De altfel, din precizările recurentului consemnate în practicaua acestei decizii, rezultă că a uzat de calea de atac pusă la dispoziţie de legiuitor.
În contextul enunţat, rezultă că cele două acte care îl nemulţumesc pe recurent în realitate doar unul, respectiv ultima dispoziţie menţionată, pentru că precedenta, în ceea ce îl priveşte, a fost desfiinţată sunt calificate de legiuitor ca fiind acte civile, supuse jurisdicţiei instanţelor civile şi, prin aceasta, excluse de la controlul de legalitate pe care îl realizează instanţele de contencios administrativ.
Colerativ, cererea de despăgubiri formulată, urmează aceleaşi reguli de competenţă, nefiind incident art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
În fine, cât priveşte susţinerea recurentului referitoare la caracterul infracţional al demersurilor intimatului, în mod evident, şi aceasta excede competenţei instanţelor de contencios administrativ.
Pentru aceste considerente, văzând că soluţia primei instanţe este legală, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.G. împotriva sentinţei civile nr. 4057 din 7 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2764/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2786/2012. Contencios → |
|---|
