ICCJ. Decizia nr. 2703/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea formulată la 26 august 2011 și înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr. 11682/118/2011, reclamanta P.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Mangalia anularea parțială a executării dispoziției din 17 iulie 2011, respectiv poziția nr. 23 din anexa nr. 1, suspendarea executării aceRONași dispoziții, cu cheltuieli de judecată.
Pe cale de excepție, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a deciziei din 14 ianuarie 2011 emisă de Curtea de Conturi a României -Camera de Conturi a Județului Constanța.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că are calitatea de angajat în cadrul Aparatului de Specialitate al Primarului Municipiului Mangalia, având funcția de consilier la Serviciul Buget - Contabilitate. în cursul anului 2009 i-au fost acordate, în conformitate cu prevederile
Contractului/Acordului colectiv de muncă drepturi bănești în sumă de 5.237 RON. Ca urmare a auditului efectuat la nivelul Primăriei Mangalia, prin decizia din 14 ianuarie 2011 s-a statuat că sporul de fidelitate și loialitate, sporul pentru ținuta decentă, indemnizația de hrană și ajutorul de sărbători au fost acordate doar în baza Contractului/Acordului colectiv de muncă și s-a decis ca Primăria Municipiului Mangalia să dispună măsurile legale pentru recuperarea sumelor plătite angajaților instituției sub forma unor prime acordate cu ocazia sărbătorilor sau a drepturilor speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii.
A mai arătat reclamanta că prin dispoziția din 17 iulie 2011 și întemeiată pe dispozițiile deciziei nr. 7/2011 și pe art. 84 lit. b) și art. 85 din Legea nr. 188/1999 i s-a imputat suma de 5.237 RON care reprezintă drepturi bănești încasate în anul 2009, susținând că această dispoziție a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale și tară respectarea normelor legale care reglementează angajarea răspunderii civile a funcționarilor publici, în condițiile în care suma nu a fost acordată necuvenit, ci în baza prevederilor Contractului/Acordului Colectiv de Muncă, act juridic a cărui executare este obligatorie pentru părți, contract regulamentar care este opozabil pârâtului cu atât mai mult cu cât acesta a participat la negocieri și l-a semnat.
Prin sentința civilă nr. 2165 din 10 noiembrie 2011 Tribunalul Constanța, a dispus sesizarea Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării excepției de nelegalitate a deciziei nr. 7 din 14 ianuarie 2011 emise de Curtea de Conturi - Camera de Conturi a Județului Constanța și a suspendat judecata cauzei până la soluționarea irevocabilă a excepției de nelegalitate. Prin aceeași hotărâre, s-a admis cererea de suspendare a executării dispoziției de imputare contestate și s-a dispus suspendarea executării dispoziției de imputare emisă la 17 iulie 2011 de Primarul Municipiului Mangalia, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Cauza având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 28 martie 2011 sub nr. 48/36/2012.
La termenul de judecată din data de 08 februarie 2012, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale în soluționarea cauzei, ca primă instanță de contencios administrativ, față de dispozițiile art. 159 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentința civilă nr. 83/CA din 15 februarie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței.
A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Constanța și a trimis cauza la înalta Curte de Casație și Justiție pentru a se pronunța asupra conflictului negativ de competență.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că obiectul excepției de nelegalitate îl constituie Decizia nr. 7 din 14 ianuarie 2011 emisă de Camera de Conturi a Județului Constanța.
Dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 prevăd că instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze, situație în care aceeași instanță este ținută să se pronunțe și asupra excepției de nelegalitate.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, "Litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate."
Totodată, conform dispozițiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ., "Curțile de Apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale", iar art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 stabilește că "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, (...) se soluționează în fond de Tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, (...) se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
Prin urmare, competența materială a instanței de contencios administrativ este dată de ierarhia autorității publice emitente a actului administrativ supus controlului de legalitate, act definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării
în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".
în speță, se contestă un act administrativ emis de Camera de Conturi a Județului Constanța, structură fără personalitate juridică ce exercită, potrivit art. 1 alin. (5) din Legea nr. 94/1992, funcțiile Curții de Conturi în unitatea administrativ-teritorială a județului Constanța.
Or, având în vedere că excepția de nelegalitate privește un act emis de o autoritate publică locală, urmează a admite excepția de necompetență materială și a declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios-administrativ.
în final s-a precizat că deși Tribunalul Constanța nu a pronunțat o hotărâre declinatorie de competență în favoarea Curții de Apel Constanța, se reține că în cauză a operat o dezînvestire a acestei instanțe, care s-a pronunțat în sensul negării propriei competențe în soluționarea excepției de nelegalitate.
înalta Curte, soluționând conflictul negativ de competență, conform art 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ. va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.
Obiectul acțiunii formulate în cauză îl constituie excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 7/2011 emisă de Camera de Conturi a Județului Constanța.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 "instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza".
Pentru a determina instanța competentă material să soluționeze excepția de nelegalitate trebuie să ne raportăm la poziția în sistemul administrației publice a emitentului actului administrativ a cărui nelegalitate se invocă.
Cum obiectul excepției de nelegalitate îl constituie un act administrativ emis de o structură județeană a Curții de Conturi, deci de o autoritate publică de nivel local, competența de soluționare a cauzei urmează a fi stabilită în raport de dispozițiile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care prevăd că "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ - fiscale (...)".
Ca un argument în plus adus acestui raționament juridic menționăm și soluția de principiu adoptată în ședința plenului secției contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți din data de 20 februarie 2012, în care s-a hotărât că în cazul acțiunilor vizând anularea actelor emise de camerele județene ale Curții Conturi și a încheierilor Curții de conturi prin care se soluționează contestațiile formulate împotriva deciziilor camerelor județene, acrul supus controlului judiciar este decizia de măsuri emisă de Camera Județeană de Conturi, pentru că acesta este actul care dă naștere, modifică și stinge raporturi juridice.
în concluzie, în raport de prevederile art. 4 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competența de soluționare a litigiului aparține tribunalului, actul care formează obiectul analizei instanței, fiind emis de o autoritate publică județeană - Camera de Conturi a județului Constanța, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2725/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2702/2012. Contencios → |
|---|
