ICCJ. Decizia nr. 2791/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2791/2012
Dosar nr. 621/54/2011
Şedinţa publică de la 5 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Sindicatul Administraţiei Publice „Forţa Legii” a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei si Internelor, Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul Judeţean Dolj, anularea în parte a actului administrativ reprezentat de Ordinul comun nr. 7/57 din data de 12 ianuarie 2011, aşa cum a fost aprobat şi modificat prin Ordinul M.F.P. – M.A.I. nr. 35/825/2011, în ceea ce priveşte efectele faţă Consiliul Judeţean Dolj şi bugetul judeţului Dolj (poziţia 17 din anexa 1).
De asemenea, a solicitat obligarea celor două ministere pârâte de a aproba şi respecta un nivel maxim al cheltuielilor de personal pentru judeţul Dolj şi Consiliul Judeţean Dolj, determinat ca medie a nivelurilor maxime pe ţară ale plafoanelor de cheltuieli de personal aprobate pentru restul judeţelor şi respectiv, consiliilor judeţene pe ţară.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Ordinul comun nr. 7/57 din data de 12 ianuarie 2011 a fost aprobat nivelul maxim al cheltuielilor de personal aferent bugetului general centralizat al unităţilor administrativ-teritoriale pe anul 2011, repartizaţi pe unităţi/subdiviziuni administrativ-teritoriale, potrivit anexei care face parte integrantă din ordin.
Potrivit acestuia, judeţului Dolj i-a fost alocată suma totală de 450.000 lei, din care Consiliului Judeţean Dolj suma de 46.912 lei, iar aceste valori au fost modificate ulterior prin Ordinul comun M.A.I. – M.F.P. nr. 35/825 din 16 februarie 2011, în sensul că judeţului Dolj i-a fost alocată suma de 460.000 lei, din care Consiliului Judeţean Dolj 47.924 lei.
Astfel, plafoanele de cheltuieli aprobate şi modificate nu vor putea permite pârâtului Consiliul Judeţean Dolj să asigure integral, până la finele anului 2011, menţinerea locurilor de muncă şi plata salariilor în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor a invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes a reclamantului, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii.
Pârâtul Consiliul Judeţean Dolj prin apărările formulate a arătat că este de acord cu acţiunea formulată de reclamantă, solicitând admiterea acesteia.
Reclamantul a invocat prin răspunsul la întâmpinare lipsa calităţii procesuale a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dolj.
Prin sentinţa nr. 342 din 21 iunie 2011, Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea, reţinând, în esenţă, următoarele:
Cu privire la excepţiile invocate.
Referitor la calitatea procesuala activa a Sindicatului Administraţiei Publice Forţa Legii, prima instanţă a reţinut că, din documentele depuse, rezultă lista salariaţilor din cadrul aparatului de specialitate al Consiliului judeţean Olt, care au aderat la acest sindicat, precum şi din dispoziţiile art. 28 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 54/2003.
În ceea ce priveşte interesul reclamatului în promovarea acţiunii, acesta decurge din interesul membrilor de sindicat, funcţionari publici, ca autorităţile publice cu care se află în raporturi de serviciu să dispună de fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale cuvenite.
În fine, cu privire la calitatea procesuală a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dolj, prima instanţă a reţinut că o astfel de calitate nu poate fi reţinută în condiţiile în care această autoritate nu a fost chemată în judecată şi nici nu s-a impus introducerea în cauză in raport de obiectul acţiunii. Împrejurarea că reprezentantul acestei instituţii a reprezentat şi a pus concluzii în instanţă pentru pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a avut la baza mandatul expres dat de pârât, conform adresei nr. 50460 din 25 martie 2011.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că prin Ordinul emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor si Ministerul Finanţelor Publice nr. 7/57/2011, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 35/825/2011, privind aprobarea nivelului maxim al cheltuielilor de personal aferent bugetului general centralizat al unităţilor administrativ teritoriale pe anul 2011, judeţului Dolj i-a fost repartizată suma de 460.000 lei, din care 47.924 lei pentru Consiliul judeţean Dolj.
Ordinul a avut ca temei dispoziţiile art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 63/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi pentru stabilirea unor masuri financiare.
De asemenea, s-a avut în vedere şi situaţia întocmită de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj privind repartizarea nivelului maxim de cheltuieli de personal, calcul la care nu s-aavut în vedere prevederile art. 21, 22 si 24 din O.U.G. nr. 34/2009 care se refera la posibilitatea angajării în limita de 15% din posturile vacante şi s-a aplicat un procent de reducere de 5,8% la nivelul fiecărei unităţi administrativ teritoriale, însa pentru diferenţa neacordată exista posibilitatea, conform dispoziţiilor legale sus menţionate, ca pe parcursul anului să se facă o redistribuire a acestor cheltuieli între unităţile administrativ teritoriale prin direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, cu informarea celor doua ministere.
Referitor la suma repartizata cu acest titlu Consiliului Judeţean Dolj aceea de 47.924 lei,ceea ce ar reprezenta 10,42% din suma maxima totala in raport de media la nivel naţional care este de 24,38%, precum şi în raport de populaţia judeţului, prima instanţă a reţinut că nu s-a probat necesitatea repartizării unei sume mai mari decât cea alocată şi nici faptul că această autoritate publică a prevăzut în bugetul anului 2011 o sumă cu mult mai mare.
Concluzionând, judecătorul fondului a reţinut că prin acţiune reclamantul nu a invocat motive de nelegalitate a actului administrativ, ci doar motive de netemeinicie, în sensul că a considerat că sumele cu titlu de cheltuieli de personal repartizate judeţului Dolj sunt mici in comparaţie cu alte judeţe din ţară, aspect care se înscrie în marja de apreciere la care au dreptul organele administraţiei publice şi care, în cazul de faţa nu s-a depăşit.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Sindicatul Administraţiei Publice „Forţa Legii” criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, recurentul-reclamant a susţinu în esenţă că, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că prin cererea formulată nu au fost invocate motive de nelegalitate a actului administrativ atacat, întrucât acesta a fost emis cu nerespectarea dispoziţiilor legale, respectiv art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 63/2010 teza finală precum şi ale art. 16 alin. (1) şi (3), art. 17 şi art. 20 din Legea nr. 273/2006.
Totodată, recurentul a susţinut că în mod eronat instanţa de fonf a reţinut că în cauză nu ar fi fost probată necesitatea repartizării unei suma mai mari prin actul contestat deşi raportat la media naţională cât şi la populaţia judeţului Dolj rezultă că valoarea aprobată pentru anul 2011 este insuficientă.
Recurentul consideră că instanţa de fond nu a analiza efectiv legalitatea şi temeinicia actului contestat care trebuia să fie emis în condiţiile expres prevăzute de O.U.G. nr. 63/2010, care a constituit temeiul legal al actului contestat, cu respectarea unui nivel maxim de cheltuieli de personal pentru judeţul Dolj şi Consiliul Judeţean Dolj, nivel determinat ca medie a nivelului maxim pe ţară.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză est nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele expuse în continuare.
Obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit anularea în parte a actului administrativ, respectiv a Ordinului comun nr. 7/57 din 12 ianuarie 2011, astfel cum a fost aprobat şi modificat prin Ordinul M.F.P. – M.A.I. nr. 35/825/2011, poziţia 17 din anexa 1, precum şi obligarea celor doi pârâţi Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Finanţelor Publice de a aproba un nivel maxim al cheltuielilor de personal pentru judeţul Dolj şi Consiliul Judeţean Dolj, determinat ca medie a nivelurilor maxime pe ţară ale plafoanelor de cheltuieli de personal aprobate pentru restul judeţelor şi respectiv consiliilor judeţene pe ţară.
În cauză, este de necontestat faptul că ordinul atacat a fost emis în temeiul dispoziţiilor art. 3 din alin. (4) din O.U.G. nr. 63/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi pentru stabilirea unor măsuri financiare, potrivit cărora, stabilirea nivelului maxim al cheltuielilor de personal aferent bugetului general centralizat al unităţilor administrativ teritoriale, care se repartizează pe judeţe şi municipiul Bucureşti se face prin ordin comun al ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului finanţelor publice.
Potrivit aceloraşi dispoziţii, repartizarea pe unităţi sau subdiviziuni administrativ teritoriale a nivelului maximal cheltuielilor de personal aferent bugetului general centralizat al unităţilor administrativ teritoriale, inclusiv redistribuirea între acestea în cursul anului, se face de către direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene cu informarea Ministerului Finanţelor Publice şi a Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Din perspectiva acestor prevederi legale cât şi a probatoriului administrat în cauză, instanţa de control judiciar constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut că ordinul atacat a fost emis cu respectarea normelor legale pe baza documentelor întocmite de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj avându-se în vedere criteriilor stabilite prin O.U.G. nr. 63/2010 cât şi prevederile Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Neacordarea unor sume mai mari pentru Consiliul Judeţean Dolj, în raport cu media la nivel naţional cât şi în raport de populaţia judeţului, nu reprezintă o încălcare a dispoziţiilor legale prin ordinul atacat astfel cum pretinde recurentul-reclamant, având în vedere faptul că stabilirea acestora s-a făcut cu respectarea criteriilor legale şi cu respectarea plafonului anual aprobat, conform dispoziţiilor Legii nr. 69/2010 a responsabilităţii fiscal bugetare.
Nu pot fi reţinute nici criticile formulate de recurent în ceea ce priveşte acordarea unor sume mai mari cu titlu de cheltuieli de personal, altor unităţi administrativ-teritoriale, întrucât repartizarea nivelului maxim de cheltuieli de personal s-a efectuat pe baza datelor întocmite de către fiecare Direcţie Generală a Finanţelor Publice judeţeană, precum şi în baza aceloraşi criterii, respectiv numărul maxim al posturilor ocupate, cheltuiala medie de personal stabilită pe baza execuţiei din luna noiembrie 2010, salarizarea personalului plătit din fonduri publice conform legii în vigoare.
Pe de altă parte, conform prevederilor ordinului atacat, cât şi a dispoziţiilor legale în baza cărora acesta a fost emis, a fost reglementată şi posibilitatea redistribuirii sumelor repartizate între unităţile administrativ teritoriale, în cursul anului, procedură care urmează a fi îndeplinită de către direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene cu informarea emitenţilor ordinului comun, respectiv Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, urmând a fi menţinută şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Sindicatul Administraţiei Publice „Forţa Legii” împotriva sentinţei nr. 342 din 21 iunie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2787/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2801/2012. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
