ICCJ. Decizia nr. 2817/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2817/2012
Dosar nr. 4388/2/2010
Şedinţa publică de la 5 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 2667 din 4 aprilie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul M.M., şi a constatat calitatea acestuia de lucrător al Securităţii. Prin aceeaşi sentinţă, instanţa de fond a respins, ca neîntemeiate, excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesuale active şi pasive, invocate de pârât.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Referitor la excepţiile invocate.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pentru lipsa avizului Direcţiei Juridice a C.N.S.A.S., precum şi pentru faptul că o astfel de acţiune contravine prevederilor Legii siguranţei Naţionale nr. 51/1991:
Într-adevăr, la art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008 este menţionată necesitatea existenţei avizului în discuţie, însă atunci când Nota de constatare este înaintată Colegiului Consiliului Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii, iar nu atunci când este sesizată instanţa de judecată cu acţiunea în constatare, urmând ca la dosarul cauzei să fie transmisă Nota de Constatare şi copii certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului şi care au stat la baza emiterii acesteia.
De asemenea, este adevărat că, în art. 21 alin. (8) din Hotărârea nr. 2 de aprobare a Regulamentului de funcţionare al C.N.S.A.S. se arată că "actul final va fi motivat în fapt şi drept, însă, prin "act final" din această prevedere legală, coroborat cu art. 10 din O.U.G. nr. 24/2008, trebuie înţeles ca fiind, fie Nota de constatare, fie adeverinţa referitoare la rezultatul verificărilor efectuate de personalul C.N.S.A.S. şi aprobate de Colegiu. Or, în cauză, Nota de constatare aprobată de Colegiu este motivată, atât în fapt cât şi în drept.
Nici excepţia lipsei calităţii procesuale active a C.N.S.A.S. de a promova prezenta acţiune nu este întemeiată, întrucât din dispoziţiile generale ale O.U.G. nr. 24/2008, C.N.S.A.S., în calitate de autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică aflată sub controlul Parlamentului este titularul acţiunii în constatare la care se referă art. 11 din această ordonanţă de urgenţă iar, potrivit art. 20 din acelaşi act normativ, preşedintele C.N.S.A.S. este persoană care reprezintă şi angajează acest Consiliu, în raport cu autorităţile publice din ţară şi deci, inclusiv în raport cu instanţele judecătoreşti. Prin urmare, C.N.S.A.S. are calitate procesuală activă, în promovarea acestei acţiuni, calitate ce rezidă din lege, respectiv din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii şi care, aşa cum se observă din preambulul acesteia, a fost adoptată întrucât, în perioada de dictatură comunistă cuprinsă între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securităţii statului, parte a poliţiei politice, o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale şi aceasta îndreptăţeşte accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
În ce priveşte susţinerea invocată de pârât, ca fiind excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, se constată că aceasta reprezintă de fapt o apărare care vizează fondul cauzei, ce va fi analizată ca atare.
Pe fondul cauzei.
Se constată îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Astfel, potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 - lucrător al Securităţii - este orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau subofiţer al Securităţii sau Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989; a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Referitor la prima condiţie impusă de textul de lege mai sus menţionat - respectiv calitatea de ofiţer (...) al Securităţii (...), se constată că este îndeplinită, întrucât din actele dosarului rezultă că pârâtul M.M. a fost angajat al fostei Securităţi, având gradele de căpitan (1978, 1980, 1981) respectiv maior (1984) în cadrul Inspectoratului de Securitate al Municipiului Bucureşti, Serviciul 210 (1978) şi Serviciul F (1980, 1981, 1983), aspect necontestat de altfel nici de pârât.
Referitor la cea de-a doua condiţie, impusă de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului - se constată că şi aceasta este îndeplinită, câtă vreme, în calitatea pe care a deţinut-o, pârâtul a luat măsuri, a întocmit "Note informative pe baza informaţiilor furnizate de diferitele "surse", a întocmit adrese şi note/raport în dosarele/cotele cu nr. D 21 numit "E.", dosar ce cuprindea documente referitoare la acţiunile întreprinse de organele de Securitate asupra cetăţenilor, români aflaţi în relaţii de corespondenţă sau auditori ai posturilor de radio străine sau suspecţi de legături cu angajaţi ai acestor posturi de radio şi dosarul/cota nr. D135 având ca obiectiv Radioteleviziune Română.
De altfel, pârâtul nici nu a combătut susţinerile din Nota de constatare sau documentele ataşate, ci doar a susţinut că nu a făcut altceva decât să îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu, în conformitate cu prevederile legale de la acea vreme.
Or, prin astfel de activităţi, care au vizat persoane determinate, cetăţeni români, pârâtul a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului precum: dreptul la viaţa privată prevăzut de Pactul Internaţional privind Drepturile civile şi politice.
Prin urmare, nu vor putea fi reţine apărările pârâtului, potrivit cărora măsurile întreprinse de el se încadrează în regulamentele şi Statutele militare din acea vreme, nefăcând altceva decât să respecte angajamentele luate, câtă vreme, aşa cum s-a arătat mai sus, drepturile încălcate erau reglementate ca atare şi atunci, atât în Constituţia României din acea epocă, cât şi în tratatele şi pactele internaţionale la care România a aderat şi le-a semnat.
În plus, este adevărat că regulamentele, statutele militare şi prevederile legale invocate impuneau luarea unor măsuri specifice activităţii organelor de securitate, însă acestea, tot potrivit reglementărilor vremii, trebuiau să privească activităţi legate de siguranţa statului (spionaj, contraspionaj economic, industrial, etc, antiterorism, trafic de persoane sau substanţe interzise, etc.) iar nu să fie îndreptate împotriva propriilor cetăţeni care, dimpotrivă, aveau dreptul să se bucure de protecţie iar nu de represiune.
Totodată, se reţine că pârâtul nu a dovedit că persoanele faţă de care a dispus luarea măsurilor tehnico-operative mai sus descrise erau urmărite penal, ceea ce ar fi putut justifica restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale acestora.
Pe de altă parte, se are în vedere faptul că, prin prevederile prezentei ordonanţe, în niciun caz nu se urmăreşte o condamnare a persoanelor verificate, ci doar o devoalare publică a activităţilor şi actelor petrecute în timpul regimului comunist, care prin intermediul Securităţii a exercitat o permanentă teroare împotriva propriilor cetăţeni, a drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale, nefiind necesară îndeplinirea vreunei condiţii legată de consecinţele juridice sau de orice natură produse persoanelor vizate.
Prin urmare, accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, prin consemnarea publică a abuzurilor petrecute, ar trebui să contribuie la o mai bună înţelegere a trecutului, prezentului şi la o proiectare adecvată a viitorului societăţii româneşti.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că hotărârea atacată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte atât excepţiile invocate, cât şi fondul problemei deduse judecăţii.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele şi criticile invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, conform dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, orice cetăţean român sau cetăţean străin, care după 1945 a avut cetăţenie română, precum şi orice cetăţean al unei ţări membre a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum şi la alte documente şi informaţii care privesc propria persoană, potrivit acestei ordonanţe şi în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informaţiilor care privesc siguranţa naţională; acest drept se exercită la cerere şi constă în studierea nemijlocită a dosarului şi eliberarea de copii de pe actele dosarului şi de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.
De asemenea, art. 1 alin. (7) din acelaşi act normativ prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.
Totodată, art. 1 alin. (9) din ordonanţa de urgenţă în discuţie dispune că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1) - (3), (6) şi (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială şi autentică.
Rezultă, din analiza şi interpretarea textelor legale la care s-a făcut referire mai sus, că nu orice persoană poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituţie, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecţi ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte sfera verificării calităţii de lucrător al Securităţii, aceasta este limitată la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, nu şi a altor persoane.
Aşadar, legea în materie a statuat că verificarea calităţii de lucrător al Securităţii se face numai cu privire la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, nu şi la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea.
Mai mult decât atât, niciun text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificării calităţii de lucrător al Securităţii cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate, dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens.
Drept urmare, exercitarea dreptului de a solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de Securitate al unei persoane aparţine în exclusivitate numai acelei persoane, nu şi altor persoane, cu excepţia situaţiei în care acestea din urmă au fost împuternicite cu procură specială şi autentică în acest scop.
În speţă, atât acţiunea în constatare cât şi nota de constatare anexată acesteia au avut în vedere cererea de verificare formulată de numitul I.G.
Or, această persoană nu se regăseşte printre cele în legătură cu care recurentul-pârât a luat sau aprobat măsuri, în calitatea sa de ofiţer al Securităţii, conform respectivei note de constatare.
De altfel, însuşi reprezentantul autorităţii intimate a precizat, la termenul din 29 mai 2012, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă cu aceeaşi dată, că nu a fost identificată o Notă informativă cu privire la numitul I.G., la solicitarea căruia a fost iniţiată procedura de verificare faţă de recurent.
În lipsa oricărei dovezi în acest sens, nu poate fi reţinută susţinerea reprezentantului autorităţii intimate, potrivit căreia lipsa de corespondenţă între numele persoanei la solicitarea căreia a fost iniţiată procedura de verificare privind pe recurentul-pârât, respectiv I.G., şi numele persoanei menţionate în Nota de constatare invocată în sprijinul acţiunii, respectiv I. I., ar fi consecinţa unei erori materiale. Reţinând consecinţele aplicării prevederilor cuprinse în O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte arată că simplele prezumţii şi ipoteze vizând o "posibilă eroare materială", în lipsa unui probatoriu lipsit de echivoc şi de arbitrariu, nu pot servi ca temei al constatării calităţii de lucrător al securităţii a recurentului, cu atât mai mult cu cât, în virtutea principiilor de drept, mutatis mutandis, orice dubiu trebuie să profite celui împotriva căruia se formulează solicitări de verificare sub aspectul menţionat.
Aşadar, cum din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că numele celui ce a semnat sesizarea în vederea verificării recurentului este menţionat expres printre cele faţă de care recurentul-pârât a luat sau aprobat măsuri, în calitate de ofiţer al Securităţii, numitul I.G. nu poate avea calitatea de subiect al unui dosar din care să rezulte că ar fi fost urmărit de către Securitate, prin activităţile întreprinse sau dispuse de către recurent.
Prin urmare, cererea de verificare a calităţii de "lucrător al Securităţii", formulată de această persoană fizică, nu putea să stea la baza prezentei acţiuni în constatare introdusă de intimat.
Având în vedere nelegala sesizare a instanţei de contencios administrativ cu prezenta acţiune în constatare, Înalta Curte nu va mai proceda la verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii în ce-l priveşte pe recurentul-pârât.
În consecinţă, apreciind că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul greşitei interpretări de către prima instanţă a prevederilor art. 1 alin. (1), (7) şi (9) din O.U.G. nr. 24/2008, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) din acelaşi cod, va fi admis recursul şi va fi modificată sentinţa atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii formulate de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
În fine, Înalta Curte arată că la soluţionarea prezentei cauze, în realizarea rolului constituţional ce revine Jurisdicţiei Supreme, de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii prin promovarea unei jurisprudenţe unitare, ca modalitate de respectare a principiului securităţii juridice, prevăzut implicit în totalitatea articolelor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Decizia din 6 decembrie 2007, cererea nr. 30658/05, Beian împotriva României, §39), a fost avută în vedere jurisprudenţa sa deja cristalizată în materie, în acest sens, la nivelul Secţiei de contencios administrativ şi fiscal (Deciziile nr. 1582 din 17 martie 2011, nr. 3253 din 3 iunie 2011, nr. 4333 din 26 septembrie 2011, nr. 5796 din 2 decembrie 2011).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Cu majoritate,
Admite recursul declarat de pârâtul M.M. împotriva Sentinţei nr. 2667 din 4 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, privind constatarea calităţii de lucrător al Securităţii a pârâtului M.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2012.
OPINIE SEPARATĂ
Pentru următoarele considerente, apreciez că recursul declarat de recurent nu este fondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, atât în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiilor invocate de recurent, cât şi în ceea ce priveşte, pe fond, soluţia de admitere a acţiunii în constatare şi, în consecinţă, de constatare a calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce priveşte pe recurentul-pârât.
Aspectele de nelegalitate invocate în recurs, care privesc soluţionarea excepţiilor invocate de recurentul-pârât nu sunt fondate, în mod corect instanţa respingând excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţiile de fond privind lipsa calităţii procesuale active şi respectiv pasive.
În mod corect au fost apreciate excepţiile ca lipsite de temei legal, în cauză atât reclamantul-intimat cât şi recurentul-pârât având, în raport de obiect şi de dispoziţiile O.U.G. nr. 24/2008, calitate procesuală activă şi respectiv pasivă în cadrul raportului juridic dedus judecăţii.
Pe fondul cauzei, prin întâmpinare şi prin motivele de recurs, recurentul-pârât a apreciat ca nelegală soluţia de admitere a acţiunii în constatare, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Se arată că recurentul a lucrat în structurile de Securitate atât anterior anului 1989 cât şi ulterior, până în anul 1998 - anul pensionării. Se arată că nu a avut calitatea de lucrător al Securităţii în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 ci a avut calitatea de ofiţer activ de investigaţii, desfăşurându-şi activitatea până la data pensionării în cadrul S.R.I., unitatea militară UM X. În această calitate şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu conform regulamentelor militare, activitate prin care nu a suprimat sau îngrădit drepturi fundamentale ale omului.
Apreciez că, în cauză, în mod corect prima instanţă a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art. 1 alin. (7) şi art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, soluţia de admitere a acţiunii fiind legală.
Astfel, în cauză, recurentul a fost verificat sub aspectul calităţii sale de lucrător în urma sesizării numitului I.G. prin cererea din 16 septembrie 2008, în care se invocă cele două dosare informative. Numele de I.I. se regăseşte în Dosarul informativ nr. 210856, indicat în cerere şi în nota din iunie, apreciindu-se că în cauză trecerea prenumelui de "I. în loc de "G." fiind o eroare materială care nu este de natură a-l exclude pe recurent de sub incidenţa dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2009.
Verificând motivele de recurs, în raport de actele depuse în susţinerea notei de constatare, apreciez că în mod corect instanţa de fond a stabilit că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Atât sub aspectul calităţii de lucrător al fostei Securităţi, calitate deţinută de recurent anterior anului 1989, cât şi sub aspectul îndeplinirii în această calitate a unor activităţi specifice de urmărire, filaj, supraveghere, îndrumare a surselor în diferite dosare informative, activităţi care au suprimat sau îngrădit drepturi fundamentale ale omului.
În cauză nu poate fi reţinută susţinerea recurentului privind natura activităţii şi îndeplinirea sarcinilor de serviciu în condiţiile în care în concret activitatea sa de serviciu a presupus, anterior anului 1989, desfăşurarea unor activităţi specifice organelor de Securitate din acea perioadă istorică: urmărire, filaj, deschidere de dosare informative faţă de persoane fizice concrete, inclusiv faţă de numitul "I.I.", de natură a îngrădi drepturi fundamentale ale omului.
Pentru considerentele expuse mai sus, apreciez că în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., recursul apare ca nefondat şi, în consecinţă, trebuia respins ca nefondat, sentinţa pronunţată de instanţa de fond fiind legală şi temeinică.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2785/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2826/2012. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
