ICCJ. Decizia nr. 2875/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 16 august 2009, sub nr. 10689/2/2009, reclamanții V.S. și I.Ș. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții A.N.R.P., C.C.S.D. și D.A.D.N., ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să oblige pârâții la soluționarea Dosarului în sensul emiterii deciziei conținând titlul de despăgubiri și în sensul emiterii titlului de plată și a titlului de conversie; obligarea la plata unei penalități de 100 RON/zi de întârziere, în baza art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 actualizată.
în motivarea cererii, reclamanții au susținut, în esența, că deși dispoziția Primarului General al Municipiului București din 23 mai 2007, completată cu dispoziția Primarului General al Municipiului București din 21 august 2007, însoțită de întreaga documentație și avizul de legalitate al Instituției Prefectului Municipiului București, au fost înaintate S.C.C.S.D. în anul 2009, primind numărul de ordine, până în prezent nu doar că nu a fost soluționat prin emiterea titlului de despăgubire, titlului de plată și de conversie, dar nici nu au fost încă contactați de un evaluator și nici nu li s-a comunicat data la care va intra la evaluare, deși a trecut un termen mai mult decât rezonabil de la data înregistrării la A.N.R.P.
Pârâta D.A.D.N. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale pasive.
Pârâta C.C.S.D. a formulat, în termen legal, întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive în ceea ce privește cererea privind emiterea titlului de plată și de conversie, în esență întrucât are atribuții doar pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005 în urma parcurgerii procedurii administrative prevăzute de această lege, procedură ce se finalizează cu emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire, după care reclamanții trebuie să depună o cerere de opțiune.
Pârâta A.N.R.P. a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepțiile lipsei calității sale procesuale pasive în ceea ce privește obligarea sa la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în esență întrucât Titlul VII din Legea nr. 247/2005 conferă această atribuție C.C.S.D., precum și excepția prematurității acțiunii în ceea ce privește obligarea sa la emiterea titlului de plată și titlului de conversie, întrucât reclamanților nu le-a fost emisă încă o decizie de către C.C.S.D., pentru a putea formula cerere de opțiune, în baza căreia să se emită titlul de plată și/sau titlul de conversie.
Prin sentința nr. 3412 din 15 septembrie 2010, Curtea de Apel București, a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a D.A.D.N., și a respins acțiunea în contradictoriu cu aceasta ca atare, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.C.S.D., în privința capătului de cerere vizând obligarea sa la emiterea titlului de plată și a titlului de conversie și a pârâtei A.N.R.P., în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea sa la emiterea titlului de despăgubire și a respins aceste capete de cerere în contradictoriu cu aceste pârâte, în consecință, a admis excepția prematurității formulării capătului de cerere referitor la obligarea pârâtei A.N.R.P., la emiterea titlului de plată și a titlului de conversie, pe care l-a respins ca prematur formulat., a respins capătul de cerere formulat de către reclamanții V.S. și I.Ș., privind obligarea pârâtei C.C.S.D., la emiterea titlului de despăgubire, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele.
Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.C.S.D. în privința capătului de cerere vizând obligarea sa la emiterea titlului de plată și a titlului de conversie și a pârâtei A.N.R.P. în ceea ce privește capătul de cerere privind emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire s-a reținut că sunt întemeiate, aceste pârâte neavând obligații legale în legătură cu solicitările reclamanților, între părți neexistând nici un raport juridic obligațional de natura celui reclamat.
în ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei A.N.R.P. la emiterea titlului de plată și a titlului de conversie pe numele reclamanților, având în vedere că nici la momentul introducerii acțiunii și nici la momentul pronunțării prezentei sentințe nu fusese emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire de către pârâta C.C.S.D., prin care să se individualizeze suma totală de plată, în baza căreia reclamanții să-și exercite dreptul de opțiune, momentul înregistrării cererii de opțiune fiind cel care declanșează și raportul juridic obligațional cu această pârâtă, excepția prematurității astfel invocată s-a apreciat ca fiind întemeiată.
Pe fondul cauzei, susținerile reclamanților referitoare la pretinsa nesoluționare a cererii lor în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 nu au putut fi primite ca temei al admiterii acțiunii, în condițiile în care procedura administrativă de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv de către stat, care nu mai pot fi restituite în natură, este o procedură specială complexă, ce impune parcurgerea unor etape de verificare, analizare, evaluare și aprobare, demarată nu la cererea reclamanților, ci la înaintarea documentațiilor de către autoritatea emitentă a dispozițiilor de nerestituire în natură, cenzura instanțelor de contencios administrativ limitându-se, în această etapă, la verificarea operativității activității de coordonare, desfășurată de autoritatea pârâtă, în vederea respectării unui terme rezonabil, însă prin raportare la împrejurările concrete ale cauzei.
împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București au declarat recurs reclamanții V.S. și I.Ș..
în conformitate cu dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul acestui termen.
Din actele dosarului rezultă că reclamanții au formulat o simplă declarație de recurs la data de 29 noiembrie 2010, motivele de recurs nefiind depuse la dosar.
Dar așa cum prevăd și dispozițiile art. 303 alin. (2) C. proc. civ., termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socotește de la comunicarea (pronunțarea) hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Având în vedere că dispoziția imperativă a legii nu a fost îndeplinită și, în cauză, nu s-au ivit motive de ordine publică care să fie puse în discuția părților din oficiu, conform art. 306 C. proc. civ., instanța a constatat nulitatea recursului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2876/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2872/2012. Contencios → |
|---|
