ICCJ. Decizia nr. 2871/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Sesizarea instanței de fond
Prin cererea adresată Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, reclamantul T.M.F.A. a solicitat, în contradictoriu cu Academia de Poliție A.I.C. - Facultatea de Poliție, suspendarea dispoziției zilnice a Rectorului Academia de Poliție A.I.C. din 19 septembrie 2011 act prin care i s-a dispus exmatricularea sa din Academia de Poliție A.I.C. - Facultatea de Poliție începând cu 19 septembrie 2011.
Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1065 din 26 octombrie 2011, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal având în vedere că dispoziția contestată a fost emisă de Rectorul Academiei de Poliție A.I.C. - autoritate publică centrală.
Cauza a fost înregistrată la Curte de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. 2164/54/2011.
2. Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 74/2012 din 03 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea și dispusă suspendarea executării dispoziției Rectorului Academiei de Poliție A.I.C. din 19 septembrie 2011 în ceea ce privește pe reclamant, până la soluționarea cauzei de către instanța de fond.
în motivarea soluției, instanța de fond, examinând sumar actele dosarului, fără a fi posibilă antamarea fondului, a reținut că în cuprinsul referatului din 19 septembrie 2011, care a stat la baza emiterii dispoziției zilnice a Rectorului Academiei de Poliție A.I.C. din 19 septembrie 2011, se expun o serie de acte normative și se reține fapta de nepromovarea anului II din motive imputabile.
în raport de prevederile Regulamentului privind activitatea profesională a studenților din Academia de Poliție, hotărârea comisiei de disciplină, împrejurările pentru care s-a apreciat că reclamantul nu a promovat anul universitar 2010-2011 din motive imputabile dar și prevederile Legii nr. 288/2004 pentru implementarea Sistemului European de Credite Transferabile, instanța a apreciat că în cauză este îndeplinită condiția cazului bine justificat în sensul existenței unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Având în vedere că prin actul administrativ contestat s-a dispus exmatricularea reclamantului, trecerea sa în rezervă dar și restituirea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării, instanța a apreciat că este îndeplinită și condiția referitoare la prevenirea unei pagube iminente, a unui prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență, fiind periclitată însăși cariera, pregătirea profesională și situația materială a petentului.
Cale de atac exercitată
împotriva acestei sentințe a declarat recurs Academia de Poliție A.I.C. solicitând admiterea recursului, să se dispună modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată.
în motivele de recurs se arătă că cererea de suspendare este inadmisibilă în raport de dispozițiile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, pe rolul Curții de Apel Craiova a fost înființat un dosar având ca obiect suspendarea dispoziției zilnice a Rectorului în ceea ce-l privește pe reclamant, iar prin încheierea din 19 decembrie 2011 s-a admis cererea de suspendare formulată, or, în aceste condiții, o cerere de suspendare a aceluiași act administrativ întemeiată pe aceleași considerente de fapt și de drept este inadmisibilă.
S-a invocat și faptul că, în mod eronat, instanța de fond a considerat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 având în vedere că exmatricularea reclamantului se bucură, cel puțin, de aparența de legalitate pe care instanța de fond nu a constatat-o.
în ceea ce privește aplicarea în Academia de Poliție a sistemului european de credite transferabile E.C.T.S., reglementare potrivit căreia nu este permisă repetarea anilor de studii, referitor la legalitatea unei astfel de măsuri, s-a precizat că dispozițiile cuprinse în Legea nr. 84/1995 a învățământului (în vigoare la momentul înmatriculării reclamantului) sau ale Legii nr. 288/2004 (în prezent abrogată) nu interziceau explicit exmatricularea studenților sau imposibilitatea repetării anilor de studii.
Sistemul E.C.T.S. și utilizarea acestuia privește evaluarea studenților și nu modul de organizare și funcționare a Academiei de Poliție A.I.C., iar potrivit regulamentului privind activitatea profesională a studenților din Academia de Poliție, reclamantul nu a promovat două discipline, în urma participării la sesiunea de examene din vară și a sesiunii de restanțe din toamnă.
4. Soluția instanței de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea unei cereri de suspendare a Dispoziției zilnice a Rectorului Academiei de Poliție A.I.C. din 19 septembrie 20111, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, iar cererea a fost admisă și s-a dispus suspendarea acestui act administrativ până la pronunțarea instanței de fond în privința excepției inadmisibilității cererii de suspendare întemeiată pe art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare "Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive".
Condițiile impuse de aceste prevederi nu sunt îndeplinite în cauză având în vedere că prezenta cauză are ca obiect o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, adică cererea formulată odată cu plângerea prealabilă adresată emitentului, iar cererea ce a format obiectul Dosarului are ca obiect anularea actului administrativ, dar s-a solicitat și suspendarea actului administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Prin încheierea din 19 decembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, s-a dispus suspendarea actului administrativ, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Faptul că reclamantul a formulat cerere de suspendare întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004, care se poate dispune suspendarea numai până la soluționarea acțiunii în anulare de către instanța de fond, dar și cerere de suspendare întemeiată pe art. 115 din Legea nr. 554/2004, când suspendarea se dispune până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, nu înseamnă că este îndeplinită ipoteza reglementată de art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 și astfel excepția inadmisibilității va fi respinsă și criticile din recurs sunt nefondate.
Referitor la criticile privind neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, se constată că și acestea sunt nefondate.
Conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. în cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anulare a actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate".
Prin urmare, legea impune următoarele condiții pentru a se dispune suspendarea executării:
- să se ceară suspendarea executării unui act administrativ unilateral;
- să se facă dovada că s-a formulat plângerea prealabilă;
- să se facă dovada existenței "cazului bine justificat";
- să se facă dovada "pagubei iminente".
Cu privire la primele două condiții se constată că actul a cărui suspendare se solicită este un act administrativ unilateral, iar reclamanta a formulat contestație la 27 martie 2011 împotriva dispoziției zilnice înregistrată la Academia de Poliție A.I.C.
"Cazul bine justificat" este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/ 2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Prin urmare, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.
Altfel spus, pentru a interveni suspendarea executării unui act administrativ, trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.
Paguba iminentă, o altă condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, este definită în art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, republicată, ca fiind prejudiciul material, viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării autorității publice sau a unui serviciu public.
în ceea ce privește îndeplinirea acestor condiții și prin încheierea din 19 decembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal s-au constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv caz bine justificat și paguba iminentă, și s-a dispus suspendarea actului administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Recurenta nu a făcut dovada că ar fi atacat cu recurs această încheiere, astfel că aceasta a intrat în puterea lucrului judecat.
Or, în condițiile în care actul administrativ a fost suspendat, prin hotărâre irevocabilă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare, acțiune ce se află pe rolul instanțelor, nu se poate invoca, în prezenta cauză, neîndeplinirea condițiilor prevăzut de art. 14 din Legea nr. 554/2004, această suspendare fiind dispusă numai până la soluționarea acțiunii în anulare a actului administrativ.
De aceea, apreciind că soluția instanței de fond a fost legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, a fost respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2873/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2870/2012. Contencios → |
|---|
