ICCJ. Decizia nr. 315/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 315/2012
Dosar nr.4906/95/2010
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 11 ianuarie 2011 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, având de soluţionat recursul formulat împotriva sentinţei nr. 1617/18 iunie 2010 a Tribunalului Gorj, a dispus sesizarea Curţii de Apel Bucureşti cu soluţionarea excepţiei invocate de reclamantul P.S.R. privind nelegalitatea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul nr. 1.501/2006 emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Excepţia de nelegalitate a fost respinsă prin Sentinţa civilă nr. 2469 din 29 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a stabilit că actul administrativ a fost emis în conformitate cu dispoziţiile art. 19 din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, prevederile considerate de reclamant ca nelegale referindu-se la noţiunea de taxă specială pentru autoturisme şi autovehicule, sintagmă care, după abrogarea dispoziţiilor art. 2141 - 2143 Cod Fiscal, îşi găseşte corespondent în conceptul de taxă de poluare, prevăzut de OUG nr. 50/2008.
Instanţa de fond a constatat că nu poate fi reţinută nelegalitatea textului art. 7 alin. (1) lit. j) din ordin pe considerentul îngrădirii dreptului de folosinţă asupra autovehiculului, prin prezentarea dovezii plăţii taxei de poluare, în condiţiile în care această obligaţie fiscală nu a fost instituită prin Ordinul nr. 1.501/2006, ci prin OUG nr. 50/2008 a cărei nelegalitate, ori neconformitate cu normele dreptului comunitar nu poate fi examinată pe calea reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul P.S.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a învederat că prevederile a căror nelegalitate a invocat-o pe cale de excepţie contravin dispoziţiilor Cod Fiscal, în executarea căruia a fost emis ordinul, necesitatea prezentării dovezii plăţii taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule rămânând fără temei legal, urmare abrogării dispoziţiilor art. 2141 - 2143 Cod Fiscal, neavând relevanţă că prin OUG nr. 50/2008 a fost reglementată taxa de poluare pentru autovehicule.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivul invocat şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 1.501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii şi eliberării autorizaţiei de circulaţie provizorie sau pentru probe a vehiculelor, intrat vigoare la 1 decembrie 2006, a fost emis în temeiul art. 19 din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, în art. 7 alin. (1) din ordin, fiind enumerate documentele pe baza cărora se efectuează înmatricularea permanentă sau temporară a vehiculelor, la lit. j) a textului fiind prevăzută dovada plăţii taxei de înmatriculare, stabilită potrivit legii.
Nu se poate susţine că, urmare a abrogării prevederilor art. 2141 - 2143 Cod Fiscal, în vigoare de la 1 ianuarie 2007 până la 1 iulie 2008, care reglementau taxele speciale pentru autoturisme, a existat vid legislativ cu privire la instituirea unei taxe pentru autovehicule, în condiţiile în care o astfel de obligaţie a fost reglementată în continuare de OUG nr. 50/2008 - taxa de poluare - şi în prezent de Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Aşadar, în mod justificat instanţa de fond a constatat existenţa cadrului legal privind instituirea taxei pentru autovehicule, indiferent de denumirea acestei obligaţii, în raport de care, sintagma „taxă stabilită potrivit legii" prevăzută de Ordinul nr. 1.501/2006 nu este restrictivă, nefăcând trimitere la un anumit act normativ.
În consecinţă, soluţia de respingere a excepţiei de nelegalitate fiind întemeiată, Curtea va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de P.S.R. împotriva Sentinţei civile nr. 2469 din 29 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3147/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 316/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
