ICCJ. Decizia nr. 313/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 313/2012
Dosar nr.321/54/2011
Şedinţa de la 24 ianuarie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta N.(I.)A. în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Universitatea S.H. Bucureşti s-a solicitat obligarea pârâtei să-i recunoască studiile efectuate în cadrul Facultăţii de Management Braşov - promoţia 2009, susţinerea şi rezultatele examenului de licenţă din sesiunea iulie 2009, precum şi să fie obligată pârâta să-i elibereze diploma de studii pe care pârâta refuză în mod nejustificat să o elibereze.
2. Hotărârea Tribunalului Gorj
Prin Sentinţa nr. 175/2011 din data de 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Dolj a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta N.(I.)A. în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H., în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut că obiectul acţiunii îl reprezintă contestaţia formulată de reclamantă împotriva refuzului pârâtei de a elibera diploma de licenţă, iar în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, care stabilesc competenţa de soluţionare a litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale.
Prin urmare, instanţa a reţinut că Universitatea „S.H." din Bucureşti „face parte din sistemul naţional de învăţământ" (Ordinul nr. 4.548/2008), iar prin aceste dispoziţii se stabileşte caracterul pârâtei de instituţie de utilitate publică, la nivel central, astfel că, în cauza dedusă judecăţii competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
3. Hotărârea Curţii de Apel
Prin Sentinţa nr. 565 de la 08 noiembrie 2011, Curtea de Apel Craiova a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal şi constatând ivit un conflict negativ de competenţă a fost trimisă cauza la ICCJ pentru soluţionarea acestui conflict.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituţii de învăţământ superior la eliberarea diplomei de licenţă şi a suplimentului la diplomă către reclamantă, care a urmat în perioada 2006 - 2009 Facultatea de Management din Braşov din cadrul Universităţii S.H., forma de învăţământ la distanţă.
Pârâta Universitatea „S.H." este încadrată în noţiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 554/2004, care include în această definiţie persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
În speţa de faţă, prin Legea nr. 443/2002 a fost înfiinţată Universitatea „S.H." din Bucureşti, ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ.
Potrivit art. 1 din HG nr. 81/2010, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului şi are rol de sinteză şi coordonare în aplicarea strategiei şi Programului de guvernare în domeniul educaţiei, învăţământului, cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice, tineretului şi sportului.
Universitatea S.H. nu îndeplineşte cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorităţii publice centrale. De altfel, nici un act normativ nu conţine o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în discuţie.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a apreciat că o asemenea universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorităţi publice locale, motiv pentru care tribunalul este competent să soluţioneze acest litigiu de contencios administrativ.
Curtea a reţinut că I.C.C.J. - S.C.A.F. s-a pronunţat în acest sens soluţionând conflictul de competenţă stabilit între curtea de apel şi tribunal (dec. nr. 3982/24 august 2011).
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
În baza art. 20 alin. (1) pct. 2, art. 22 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă se face în favoarea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, în raport de considerentele care vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată, iar interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.
Aşa cum s-a prezentat anterior, obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituţii de învăţământ superior la eliberarea unei diplome de licenţă reclamantei, care este absolventă a Ciclului I - studii universitare de licenţă (sistem Bolognia), promoţia 2009 a Facultăţii de management Braşov, din cadrul Universităţii S.H..
Nu se poate ignora faptul că pârâta este încadrată în noţiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care include în această definiţie persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
Universitatea „S.H." din Bucureşti a fost înfiinţată prin Legea nr. 443/2002, ca instituţie de învăţământ superior, fiind persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ.
Pe de altă parte, potrivit art. 1 din HG nr. 81/2010, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului şi are rol de sinteză şi coordonare în aplicarea strategiei şi Programului de guvernare în domeniul educaţiei, învăţământului, cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice, tineretului şi sportului.
Aşadar, Universitatea S.H. nu îndeplineşte cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorităţii publice centrale.
De altfel, nici un act normativ nu conţine o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în discuţie, în cauza de faţă, universitatea pârâtă neputând fi considerată decât autoritate publică locală.
Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată prevede următoarele:
„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Prin urmare, specificul litigiilor care se desfăşoară între persoanele fizice sau juridice şi administraţia publică determină, în mod necesar, existenţa unor reguli imperative în privinţa competenţei instanţelor de contencios administrativ.
Pentru stabilirea competenţei materiale, articolul aflat în discuţie instituie două criterii: cel al rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice, respectiv criteriul valoric.
În cauza de faţă, este aplicabil primul criteriu enunţat anterior,aşa încât în temeiul art. 10, alin. (1), Legea nr. 554/2004 şi art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., se constată că tribunalul este competent să soluţioneze acest litigiu de contencios administrativ, faţă de împrejurarea că Universitatea S.H. este o autoritate publică locală.
În privinţa competenţei teritoriale se reţine că potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului; dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale.
În speţa de faţă, reclamanta a optat pentru instanţa de la domiciliul său, astfel că nu se mai poate pune în discuţie competenţa teritorială a instanţei în soluţionarea cauzei.
De asemenea, se constată că potrivit art. 17 C. proc. civ., cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală.
Or, în litigiul de faţă, este evident faptul că cererea de chemare în garanţie este o cerere incidentală, care va fi soluţionată de instanţa competentă să soluţioneze acţiunea principală.
III. Soluţia Înaltei Curţi cu privire la conflictul negativ de competenţă
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta N.(I.)A. şi pârâţii Universitatea "S.H.", Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în favoarea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 31/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3147/2012. Contencios → |
|---|
