ICCJ. Decizia nr. 3119/2012. Contencios
| Comentarii |
|
1. Sesizarea instanței de recurs
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții M.L.T.C., C.M.F., P.M., P.M.A., C.L.F., N.M.S., D.V., A.D., N.A.C., B.A.N., C.D.C., C.A., D.B.L.A., L.F.I., B.D.M., B.C., B.D., C.D., C.N.E.A.E., F.I.R., G.R., G.M.V., H.O.M., H.T., I.M.G., J.L., M.N., M.D.R., M.F.G., M.M.C., M.E., M.N.A., N.M., O.I., O.G.I., P.M.E., P.F.A., P.P.I.D., R.I.I., S.C., T.C., U.D.C., au solicitat în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului:
- obligarea pârâtei U.S.H. la eliberarea diplomelor de licență (absolvire) și a suplimentelor de diplomă, a foii matricole, diplomelor de absolvire a cursurilor Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic, respectiv modulele pedagogice;
- obligarea pârâtei U.S.H. la plata unor daune interese în cuantum de câte 100 RON pentru fiecare zi de întârziere pentru fiecare reclamant în parte, până la data eliberării efective a fiecărui act de studii menționat mai sus, calculate de la data introducerii prezentei cereri și până la data executării obligației de către pârâtă;
- în temeiul art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 să fie obligată pârâta U.S.H. ca în termen de maxim 30 de zile de la data emiterii hotărârii să elibereze toate actele de studii solicitate de către reclamanți, în caz contrar, dispunerea măsurii amenzii în temeiul art. 24 alin. (2);
- obligarea pârâtului M.E.C.T.S. de a desemna unitatea de specialitate producătoare și de a pune la dispoziție pârâtei U.S.H. tipizatul de diplomă în vederea eliberării în favoarea reclamanților a actelor de studii, de a li se recunoaște titlul de licențiați, certificat prin adeverințele de studii ale reclamanților depuse la dosar și emise de pârât, respectiv să-i vizeze recunoașterea și echivalarea actului de studii în vederea utilizării acestuia în străinătate, sub sancțiunea unor penalități de 100 de RON pentru fiecare zi de întârziere;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta Universitatea S.H. a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
2. Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 737 din 9 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și a respins ca neîntemeiată excepția lipsei procedurii prealabile invocată de acesta.
A fost admisă acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâții Universitatea S.H. și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, dispunându-se obligarea pârâtei U.S.H. să elibereze în favoarea reclamanților diploma de licență, suplimentul de diplomă și foaia matricolă și după caz diploma de absolvire a cursurilor Departamentului pentru pregătirea Personalului Didactic, respectiv modulele pedagogice în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a sentințe.
Au fost respinse capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata unor daune interese și a unei amenzi civile precum și cele referitoare la recunoașterea titlului de licențiați, vizarea recunoașterii și echivalarea actului de studii, ca neîntemeiate.
Totodată, s-a admis excepția lipsei de obiect, invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la individualizarea unității specializate producătoare de tipizate ca lipsit de obiect.
A fost admisă în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U.S.H. în contradictoriu cu Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
A fost obligat chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și a suplimentului de diplomă pentru reclamanți și intervenienți în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe și a respins capătul de cerere privind obligarea chematei în garanție la plata amenzii civile, ca neîntemeiată.
în motivarea soluției, instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.E.C.T.S. este nefondată deoarece s-a solicitat obligarea acestui pârât să desemneze unitatea de specialitate producătoare a pune la dispoziția pârâtei U.S.H. tipizatul de diplomă în vederea eliberării actelor de studii, chiar dacă acestui organ al administrației publice centrale nu îi revin atribuții și competențe directe în eliberarea diplomelor de licență, ci instituției de învățământ superioară organizatoare.
Excepția lipsei procedurii prealabile a fost respinsă pentru că au fost depuse înscrisuri care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că reclamanții și intervenienții au absolvit facultăți în cadrul U.S.H. forme de învățământ la distanță și au promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009.
Instanța de fond a arătat că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a le elibera diplomele de licență în original și foaia matricolă, deși avea această obligație potrivit Ordinului nr. 2284/2007, astfel că refuzul este nejustificat.
Cu privire la desemnarea unității de specialitate producătoare, instanța de fond a respins acest capăt de cerere ca lipsită de obiect, iar solicitarea de recunoaștere și echivalare a actului de studii a fost respinsă ca prematură întrucât momentan actul de studii nu există în materialitatea sa.
în ceea ce privește cererea de chemare în garanție, s-a reținut că eliberarea diplomelor și suplimentelor cerute de reclamantă nu poate fi paralizată de alte cauze decât culpa pârâtului, dar aceasta nu poate fi realizată fără concursul chematului în garanție care în calitatea sa de autoritate publică gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare pentru a se elibera diplome sau alte acte de studii celor în drept.
3. Calea de atac exercitată
împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, reclamanții M.L.T.C., C.M.F., P.M., P.M.A., C.L.F., N.M.S., D.V., A.D., N.A.C., B.A.N., C.D.C., C.A., D.B.L.A., L.F.I., B.D.M., B.C., B.D., C.D., C.N.E.A.E., F.I.R., G.R., G.M.V., H.O.M., H.T., I.M.G., J.L., M.N., M.D.R., M.F.G., M.M.C., M.E., M.N.A., N.M., O.I., O.G.I., P.M.E., P.F.A., P.P.I.D., R.I.I., S.C., T.C., U.D.C. și intervenienți în nume propriu, C.D., T.I., F.A., P.E., M.S., S.E., M.E., G.T., M.M., N.A. și R.P.L.
I. în recursul declarat de M.E.C.T.S. s-au invocat ca motive de recurs:
- motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 4 C. proc. civ. pentru că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
S-a arătat faptul că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenul de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Practic, instanța de fond s-a substituit M.E.C.T.S. și A.R.A.C.I.S. și a evaluat calitatea unor programe de studii, acordând și diplome, deși instanțele nu au competența de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare și au fost acordate diplome unor persoane care nu au parcurs programe de studii în conformitate cu prevederile legale.
- motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. pentru că sentința se bazează pe motive contradictorii, fapt care echivalează practic cu o nemotivare.
S-a invocat faptul că instanța nu a arătat motivele pentru care instanța de fond a pronunțat soluția și chiar a susținut, contrar probelor administrate, că M.E.C.T.S. nu a contestat dreptul reclamanților de a obține o diplomă în urma unor studii desfășurate ilegal.
- motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru că au fost ignorate prevederile legale din domeniul învățământului superior.
Instanța de fond nu a analizat hotărârile de Guvern prin care sunt acreditate/ autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective, dar a luat în considerare "contractele de studii" încheiate cu U.S.H. care nu sunt opozabile ministerului și în nici un caz nu pot constitui temei legal pentru acordarea de diplome de licență pentru cei care au urmat forme de învățământ organizate cu încălcarea cadrului legal.
Unicul responsabil pentru desfășurarea activității de învățământ este instituția de învățământ superior care are culpa exclusivă de a fi organizat "concursuri" fără respectarea legii, cu unicul scop de a încasa taxa de școlarizare de la cât mai mulți "studenți".
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în garanție, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
II. în recursul declarat de reclamanți și intervenienți s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii reclamanților și a intervenienților.
în motivele de recurs s-a criticat soluția instanței de fond pentru că a respins capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata unor daune interese și a unei amenzi civile și cel privind echivalarea actelor de studii, precum și ca lipsit de obiect capătul de cerere privind individualizarea unității specializate.
S-a arătat că adresele reținute de instanță nu se referă la reclamanți și intervenienți și nu se impunea admiterea excepției lipsei de obiect.
Recurenții critică și respingerea capătului de cerere privind plata penalităților de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere pentru că nu au fost executate contractele de studii, capăt de cerere ce poate fi admis în raport de dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004.
4. Soluția instanței de recurs
După examinarea motivului de recurs invocat din oficiu, cu majoritate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, înalta Curte va admite recursurile declarate pentru următoarele considerente:
Obiectul prezentului litigiu se referă, în principal, la obligarea unei instituții de învățământ superior - Universitatea S.H., la eliberarea diplomelor de licență pentru reclamanți și intervenienți.
Pârâta U.S.H. poate fi încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, care include în această definiție orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.
Or, în speța de față, prin Legea nr. 443/2002, a fost înființată Universitatea S.H. din București, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.
în altă ordine de idei, potrivit art. 1 din H.G. nr. 81/2010, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului.
Faptul că instituțiile de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, în condițiile stabilite prin Legea nr. 84/1995 (act normativ în vigoare la momentul finalizării ciclului de pregătire urmat de reclamantă) nu le plasează în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului național de învățământ. Această reglementare prevedea că, la nivel național, autonomia universitară se manifesta prin relația directă a rectorului instituției de învățământ superior cu Ministerul Educației care, printre altele, avea competența de a confirma prin ordin actul de alegere a rectorului și de a-l suspenda din funcție.
Aceste prerogative legale revin unui organ central al administrației publice, astfel că unitatea de învățământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educației.
în acest context, trebuie subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituție, ministerele sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi cuprinse decât autoritățile administrative autonome, care se află doar sub controlul general al Parlamentului.
în cauza de față, Universitatea S.H. nu poate fi o autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le poate emite sunt consecința unei delegări de competențe, iar nu a investirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem național de învățământ.
în mod evident, Universitatea S.H. București este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial.
în alți termeni, Universitatea S.H. nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale. De altfel, niciun act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în litigiu.
Ca atare, o astfel de universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități publice locale.
în raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 pârâta fiind o autoritate publică locală, competența de soluționare a cauzei revine, în primă instanță, Tribunalului, secția contencios administrativ și fiscal.
Conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului; dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului nu mai se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.
Reclamanții au optat pentru instanța de la domiciliul lor, astfel că nu se mai poate pune în discuție competența teritorială a instanței în soluționarea cauzei.
De asemenea, se cuvine a observa dispozițiile art. 17 C. proc. civ., în temeiul cărora cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
Or, în litigiul de față, este evident faptul că cererea de chemare în garanție este o cerere incidentală care va fi soluționată de către instanța competentă să soluționeze cererea principală.
Față de cele anterior prezentate, înalta Curte, în majoritate, în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (6) C. proc. civ., a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3130/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3125/2012. Contencios → |
|---|
