ICCJ. Decizia nr. 327/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 327/2012
Dosar nr.822/57/2011
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 24 iunie 2011, reclamantul Ş.I.L. a chemat în judecată Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu, solicitând anularea Deciziei de impunere nr. 14055 din 13 decembrie 2010 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. 14054 din 13 decembrie 2010, precum şi suspendarea executării actelor administrative până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
În motivarea cererii de suspendare, reclamantul a învederat că există un caz bine justificat în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, fiind ilegal emise actele fiscale prin care s-a stabilit obligaţia de a vira la bugetul de stat cca. 700.000 RON, fără o încadrare legală şi fără îndeplinirea procedurilor prealabile.
Prin Sentinţa nr. 238 din 8 septembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare a executării ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că susţinerile reclamantului privind momentul la care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane impozabile, nu prezintă caracterul unei îndoieli serioase asupra legalităţii actelor administrative care să răstoarne prezumţia de legalitate a acestora, cu ocazia cercetării sumare a aparenţei dreptului.
Referitor la condiţia necesităţii prevenirii unei pagube iminente, instanţa de fond a constatat că nu au fost administrate probe în sensul îndeplinirii cerinţelor impuse de art. 2 lit. ş) din Legea contenciosului administrativ.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul Ş.I.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel reclamantul a învederat că prin probele administrate a fost răsturnată prezumţia de legalitate a actelor administrative contestate, întrucât obligaţia vânzătorului de imobile - persoană fizică - la plata TVA este lipsită de bază legală, faţă de conţinutul prevederilor art. 127 alin. (2) Cod Fiscal
Referitor la cerinţa pagubei iminente, reclamantul a precizat că şi această condiţie este îndeplinită, deoarece bunurile proprietatea sa, susceptibile de executare, ar putea fi vândute, lipsindu-l astfel de veniturile ce le-ar obţine.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument eficient pentru a se asigura respectarea principiului legalităţii, putând fi dispusă numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.
În sensul acestor dispoziţii, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede în art. 2 lit. t) şi ş) din Legea contenciosului administrativ.
Împrejurarea relevată de reclamant care, după opinia sa, ar răsturna prezumţia de legalitate a actelor administrative, constituie însă o chestiune ce nu poate fi analizată decât cu ocazia judecării fondului litigiului, în cererea de anulare şi asupra căreia nu se pot face aprecieri în cadrul procedurii de examinare sumară a actelor dosarului.
Totodată, nu poate fi primită nici susţinerea iminenţei producerii unei pagube, afirmaţia reclamantului privind reducerea patrimoniului său, în lipsa unor probe concrete, nefiind de natură a satisface cerinţa dispoziţiilor art. 14 cu referire la art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul formulat de reclamant, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ş.I.L. împotriva Sentinţei nr. 238/2011 din 8 septembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 326/2012. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 328/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
