ICCJ. Decizia nr. 332/2012. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 332/2012
Dosar nr.5600/302/2009
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 mai 2009 şi precizată la data de 20 ianuarie 2010, reclamantul Consiliul Local al oraşului Darabani, judeţul Botoşani a solicitat anularea adresei nr. 32.242 din 15 septembrie 2006 prin care Ministerul Integrării Europene, în calitate de autoritate contractantă, a comunicat Decizia de rezoluţiune a contractului de grant RO 2002/000 - 586.05.02.02.021 şi obligaţia de a restitui suma de 38.112,03 euro, reprezentând fonduri PHARE şi suma de 46.499,10 RON, reprezentând cofinanţare.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că Decizia autorităţii contractante este lovită de nulitate absolută, întrucât a realizat toate obiectivele proiectului aferent contractului de grant RO 2002/000 - 586.05.02.02.021 şi fondurile primite nu au fost folosite în alte scopuri decât pentru implementarea proiectului respectiv, astfel că a fost nelegal obligată să restituie sumele reprezentând fonduri PHARE şi cofinanţare.
Prin Sentinţa civilă nr. 663 din 31 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată, constatând legalitatea deciziei de rezoluţiune luată de autoritatea contractantă în baza procesului-verbal de control nr. 37442 din 30 august 2007 privind Proiectul RO 2002/000 - 586.05.02.02.021 PHARE 2002 CES - Dezvoltarea Resurselor Umane - Componentă Măsuri Active pe Piaţa Muncii.
Astfel, s-a avut în vedere că, prin acest proces-verbal de control necontestat, s-a propus atât rezoluţiunea contractului de grant, cât şi obligaţia reclamantului de a restitui autorităţii contractante sumele de 38123,65 euro şi 46.611,66 RON.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii şi anulării adresei nr. 32242 din 15 septembrie 2006 prin care autoritatea contractantă a decis rezoluţiunea contractului de grant RO 2002/000 - 586.05.02.02.021.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond nu a analizat clauzele acestui contract, constatând în mod greşit legalitatea deciziei de rezoluţiune faţă de procesul-verbal de control finalizat la data de 30 august 2007, care nu i-a fost comunicat şi care nu a constituit obiectul judecăţii.
Recurentul a mai arătat că şi în acest proces-verbal întocmit de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, în calitate de succesor al autorităţii contractante, s-a constatat că obiectivele programului au fost realizate în totalitate, iar neconcordanţele înregistrate în efectuarea operaţiunilor în conturi se datorează unui incident informatic, fapt confirmat prin adresa nr. 590 din 30 ianuarie 2006 emisă de BCR - Agenţia Darabani.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu excepţia de ordine publică invocată din oficiu la acest termen în baza dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Actul administrativ dedus judecăţii este Decizia nr. 32242 din 15 septembrie 2006 emisă de Ministerul Integrării Europene pentru rezoluţiunea contractului de grant RO 2002/000 - 586.05.02.02.021 şi obligarea reclamantului Consiliul Local al oraşului Darabani la restituirea sumelor de 38.112,03 euro şi 46.499,10 RON.
Soluţionând fondul pricinii, Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat o hotărâre nelegală pentru că a încălcat normele de competenţă materială în litigiile de contencios administrativ şi fiscal în raport de valoarea debitului contestat de recurentul-reclamant.
Dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd competenţa materială a curţilor de apel de a soluţiona în primă instanţă litigiile care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON (RON), dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Pentru litigiile în care debitul contestat este inferior sumei de 500.000 RON (RON), competenţa aparţine în primă instanţă tribunalelor.
Debitul stabilit prin actul administrativ contestat reprezintă o creanţă bugetară, care poate fi contestată în condiţiile prevăzute de C. proCod Fiscal , potrivit dispoziţiilor art. 10 din OG nr. 79/2003.
În consecinţă, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, s-a apreciat în mod eronat că este determinant criteriul competenţei funcţionale a autorităţii chemate în judecată, deşi erau incidente prevederile legale referitoare la determinarea competenţei materiale după criteriul valorii sumei contestate.
Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 3 şi art. 312 alin. (61) C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată şi va dispune retrimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Ca urmare a soluţionării recursului prin admiterea unei excepţii de procedură de ordine publică, nu se mai impune examinarea criticilor formulate în recurs pe fondul pricinii, care vor fi avute în vedere, sub forma unor apărări, cu ocazia rejudecării cauzei de către instanţa competentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Consiliul Local Darabani împotriva Sentinţei civile nr. 663 din 31 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 331/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 333/2012. Contencios → |
|---|
