ICCJ. Decizia nr. 331/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 331/2012
Dosar nr.146/59/2011
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 27 ianuarie 2011 astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta B.L. a chemat în judecată Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând obligarea pârâtelor la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri pentru imobilul situat în Timişoara, imposibil de restituit în natură.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că, iniţial, prin Dispoziţia nr. 1143 din 18 aprilie 2005, Primăria Municipiului Timişoara a dispus acordarea de măsuri reparatorii sub formă de titluri de valoare nominală în cuantum de 397.183.089 ROL.
Ulterior, urmare a sentinţei civile nr. 298 din 14 februarie 2006 a Tribunalului Timiş, irevocabilă, aceeaşi autoritate a administraţiei publice locale a emis Dispoziţia nr. 549 din 13 februarie 2007, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Reclamanta a mai arătat că, de la data primirii dosarului, pârâtele nu au finalizat procedura prevăzută de actul normativ sus-menţionat.
Prin Sentinţa civilă nr. 226 din 18 mai 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi a admis acţiunea formulată în contradictoriu cu ambele pârâte, dispunând obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită Decizia reprezentând titlu de despăgubiri.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 131 din Legea nr. 247/2005, coordonează întregul proces de acordare a despăgubirilor.
Pe fondul litigiului, prima instanţă a constatat că în mod nejustificat pârâtele nu au finalizat procedura administrativă, aflându-se în culpă pentru tergiversarea soluţionării cererii de despăgubiri.
Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a invocat şi în recurs lipsa calităţii sale procesuale pasive, în raport de împrejurarea că, potrivit capitolului V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 entitatea învestită cu emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire este Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În recursul formulat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a învederat faptul că procedura administrativă legală este în curs de desfăşurare, dosarul de despăgubire al reclamantei fiind analizat cu prioritate, trimis la evaluare, raportul întocmit urmând a fi aprobat în şedinţa comisiei.
În raport de situaţia concretă, pârâta a arătat că nu se poate reţine tergiversarea nejustificată a soluţionării cererii de despăgubiri, existând cauze obiective pentru care dosarul nu a fost finalizat.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor este fondat, urmând a fi admis, în timp ce recursul formulat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu este întemeiat, impunându-se respingerea lui.
Astfel, în cadrul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, atribuţiile Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor constau în prima etapă în centralizarea şi analizarea dosarelor conţinând dispoziţiile prin care s-au propus despăgubiri, prin Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, pe care autoritatea pârâtă îl coordonează.
În privinţa emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire, această atribuţie revine potrivit art. 16 alin. (7) Cap. V Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În raport de această împrejurare, susţinerea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor privind lipsa calităţii sale procesuale pasive este întemeiată, Curtea urmând ca, admiţând recursul, să respingă acţiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă.
Referitor la recursul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, Curtea constată că în mod întemeiat s-a reţinut de către prima instanţă depăşirea termenului rezonabil pentru soluţionarea cererii de acordare a măsurilor reparatorii.
Omisiunea legiuitorului de a stabili în Legea nr. 247/2005 un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative de acordare a măsurilor reparatorii, nu poate conduce la ideea că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în cadrul marjei de apreciere ce i-a fost conferită, să procedeze discreţionar şi să manifeste pasivitate.
În consecinţă, Curtea reţine că este evidentă intenţia de tergiversare a soluţionării dosarului de despăgubiri al reclamantei, pârâta având obligaţia, pentru respectarea termenului rezonabil, să-şi organizeze activitatea în aşa fel încât să răspundă acestei cerinţe, cu atât mai mult cu cât, în prezenta cauză, procedura administrativă a debutat în anul 2001 prin formularea notificării şi, până în prezent, nu a fost emisă Decizia reprezentând titlul de despăgubire.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei civile nr. 226 din 18 mai 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva aceleiaşi sentinţe.
Modifică în parte sentinţa recurată în sensul că respinge acţiunea reclamantei B.L. faţă de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 328/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 332/2012. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
