ICCJ. Decizia nr. 3294/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3294/2012
Dosar nr. 2178/2/2010
Şedinţa publică de la 28 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanţii M.C.V. şi M.M. au chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună:
1. obligarea pârâtului Guvernul României să emită hotărârea de Guvern privind indexarea prestaţiilor sociale pentru persoanele cu handicap, începând cu data de 01 ianuarie 2010;
2. obligarea pârâtului Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale să procedeze la indexarea cuantumului prestaţiilor sociale pentru persoanele cu handicap, începând cu data de 01 ianuarie 2010, pe baza hotărârii de Guvern menţionate;
3. obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că beneficiază de o prestaţie socială pentru persoanele cu handicap în cuantum de 234 RON fiecare, că aceasta nu a fost indexată din anul 2009, în condiţiile în care preţurile pentru alimentele de bază, medicamente şi utilităţi au crescut considerabil, astfel că se află în imposibilitate efectivă de a se întreţine.
Au susţinut reclamanţii că pârâţii refuză punerea în aplicare a obligaţiilor instituite în sarcina lor prin dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 448/2006 şi că, prin comportamentul său faţă de persoanele cu handicap, Guvernul denotă o politică de genocid, de exterminare a acestei categorii sociale.
Reclamanţii au invocat existenţa unei situaţii de discriminare creată de refuzul pârâţilor de indexare a cuantumului prestaţiilor sociale pentru persoanele cu handicap, în raport de beneficiarii O.G. nr. 6/2009, prin care s-a stabilit venitul minim garantat la suma de 300 RON în aprilie 2009 şi la suma de 350 RON începând cu luna septembrie 2009, în timp ce indemnizaţia pentru persoanele cu handicap este de 234 RON şi nu a fost indexată din anul 2009.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivat de faptul că ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale emite ordine, norme şi instrucţiuni în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 12 din H.G. nr. 11/2009, astfel că reclamanţii solicită eronat obligarea acestuia la emiterea unei ordonanţe de Guvern.
În subsidiar, pârâtul a precizat că prin H.G. nr. 1.665/2008 este stabilit cuantumul prestaţiilor sociale cuvenite persoanelor cu handicap.
Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile de către reclamanţi faţă de Guvernul României, în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Pe fondul cauzei, pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin Încheierea din data de 02 februarie 2011, instanţa a încuviinţat cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de reclamanţi, constând în asistenţa judiciară sub forma plăţii onorariului pentru asigurarea reprezentării, asistenţei juridice şi, după caz, a apărării, printr-un avocat numit de Baroul Bucureşti, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.
În acest sens, a fost desemnată de Baroul Bucureşti d-na avocat Ş.M., conform împuternicirii avocaţiale nr. 62 din 08 februarie 2011.
Prin Sentinţa civilă nr. 4.712 din 7 iulie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtul Guvernul României; a respins ca inadmisibilă acţiunea precizată, formulată de reclamanţii M.C.V. şi M.M., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale; a respins ca neîntemeiată acţiunea precizată, formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale; a stabilit onorariul pentru avocatul desemnat de Baroul Bucureşti, în temeiul O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, suma de 500 RON pentru ambii reclamanţi, onorariu care va fi suportat de către stat, în baza dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din acest act normativ.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, faptul că excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtul Guvernul României este întemeiată, având în vedere că reclamanţii nu şi-au respectat obligaţia impusă de dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi art. 12 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că, anterior sesizării instanţei, nu s-au adresat pârâtului Guvernul României cu solicitarea de emitere a hotărârii de Guvern prin care să se dispună indexarea cuantumului prestaţiilor sociale pentru persoanele cu handicap.
Astfel, reclamanţii nu s-au adresat, în prealabil sesizării instanţei de contencios administrativ, pârâtului Guvernul României, împrejurare confirmată de reclamantul M.C.V. în şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2010, demersul lor fiind iniţiat pe parcursul judecăţii cauzei, în luna mai 2011, astfel cum rezultă din Adresa nr. 15 C/789/P din 25 mai 2011 emisă de Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului - Direcţia Relaţii Publice.
În aceste condiţii, Curtea a dispus admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Guvernul României şi respingerea acţiunii, astfel cum a fost precizată, faţă de acest pârât, ca inadmisibilă.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Curtea a reţinut că este neîntemeiată, având în vedere că acţiunea promovată de reclamanţi, astfel cum a fost precizată, nu are ca obiect obligarea la emiterea unei ordonanţe sau hotărâri de Guvern cum se arată în susţinerea excepţiei, ci obligarea la indexarea cuantumului prestaţiilor sociale pentru persoanele cu handicap, în baza hotărârii ce se va emite de Guvernul României.
Instanţa a apreciat că legitimarea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale este justificată în raport de precizarea la acţiune formulată de reclamanţi, având în vedere dispoziţiile art. 58 alin. (10) şi art. 94 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, astfel că a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că acţiunea promovată de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, este neîntemeiată, având în vedere, pe de o parte, faptul că proiectul de hotărâre de Guvern privind actualizarea cuantumului prestaţiilor sociale prevăzute la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 a fost elaborat de Direcţia Generală Protecţia Persoanelor cu Handicap din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, fiind înaintat Guvernului României, iar pe de altă parte, faptul că în sarcina Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale nu se poate reţine existenţa unui refuz, respectiv a unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. h) şi i) din Legea nr. 554/2004, atât timp cât hotărârea de Guvern nu a fost adoptată, pentru ca, pe baza şi în executarea acesteia, să fie derulată procedura de actualizare a prestaţiilor sociale pentru persoanele cu handicap.
În concluzie, pentru aceste considerente, Curtea a dispus respingerea acţiunii promovată de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.
Având în vedere că reclamanţii au beneficiat de ajutor public judiciar sub forma plăţii onorariului pentru asigurarea reprezentării, asistenţei juridice şi apărării printr-un avocat numit de Baroul Bucureşti, în persoana d-nei avocat Ş.M., instanţa a stabilit, prin hotărârea pronunţată, cuantumul onorariului de avocat la suma de 500 RON pentru ambii reclamanţi, ţinând cont de faptul că reclamanţilor li s-a asigurat reprezentarea şi asistenţa juridică la termenele de judecată din 10 februarie 2011, 24 martie 2011, 19 mai 2011 şi 30 iunie 2011, precum şi apărarea în cauză, atât prin formularea precizării la acţiune, cât şi în raport de susţinerile pârâţilor din cuprinsul întâmpinării.
Privitor la plata onorariului de avocat, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, dispunând ca acesta să fie suportat de către stat, atât timp cât nu este incidentă niciuna dintre situaţiile prevăzute la alin. (2) al acestui text de lege, respectiv pierderea procesului datorită comportamentului neglijent avut în timpul procesului ori exercitarea acţiunii în mod abuziv.
Împotriva Sentinţei civile nr. 4.712 din data de 7 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs în termen legal reclamanţii M.C.V. şi M.M., prin care s-a învederat că instanţa de fond nu a motivat cu nimic excepţia invocată de pârâtul Guvernul României şi că în aceste condiţii reclamanţii sunt în imposibilitatea de a putea redacta motive de recurs.
Au relevat recurenţii că deşi au făcut dovada numeroaselor memorii adresate Guvernului României, reprezentat de primul-ministru E.B., prin care au solicitat să se emită ordonanţă de guvern, şi că deşi există proiect de hotărâre de guvern în curs de avizare la Ministerul Muncii pentru aplicarea art. 58 alin. (13) din Legea nr. 448/2006 (prin care cuantumul drepturilor se actualizează cu indicele creşterii preţurilor de consum), drepturile în discuţie nu au mai fost indexate de la data de 1 ianuarie 2010.
Intimaţii Guvernul României şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale nu au depus întâmpinare.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamanţii M.C.V. şi M.M., se reţin următoarele:
În mod întemeiat prima instanţă, prin hotărârea recurată, având în vedere obiectul acţiunii recurenţilor, părţile indicate ca pârâte în cauză, precum şi prevederile art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, a admis excepţia invocată de pârâtul Guvernul României, cu consecinţa respingerii ca inadmisibilă a acţiunii formulată de M.C.V. şi M.M. în contradictoriu cu Guvernul României, şi a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de aceiaşi reclamanţi în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Într-adevăr, se constată, cât priveşte soluţia dată de judecătorul fondului asupra cererii reclamanţilor de chemare în judecată a intimatului Guvernul României, că aceasta este legală, întrucât nu erau întrunite, la data sesizării instanţei de judecată (9 martie 2010), cerinţele prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care prevăd că poate introduce o acţiune în contencios administrativ orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri.
Pe de altă parte, cu referire la pretenţiile reclamanţilor îndreptate împotriva pârâtului Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, se reţine că acestea sunt neîntemeiate, în condiţiile în care Direcţia Generală Protecţia Persoanelor cu Handicap din cadrul acestei autorităţi publice centrale şi-a îndeplinit obligaţiile legale, elaborând şi înaintând Guvernului României, spre aprobare, proiectul de hotărâre de guvern privind actualizarea cuantumului prestaţiilor sociale prevăzute la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
În raport de cele mai sus arătate, cum nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză iar hotărârea atacată este legală şi temeinică, se va dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanţii M.C.V. şi M.M. împotriva Sentinţei civile nr. 4.712 din data de 7 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.C.V. împotriva Sentinţei civile nr. 4.712 din 7 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2012 .
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3284/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3337/2012. Contencios → |
|---|
