ICCJ. Decizia nr. 3337/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3337/2012
Dosar nr. 4539/296/2010*
Şedinţa publică de la 28 iunie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 190/2011 din 12 ianuarie 2011, Judecătoria Satu Mare, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale formulate de petenta SC A.S. SRL, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Satu Mare, în favoarea Judecătoriei Arad.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin procesul-verbal de contravenţie seria SM nr. 0015977, întocmit la data de 24 martie 2010, s-a aplicat petentei sancţiunea amenzii contravenţionale pentru comiterea unei contravenţii comise la punctul de lucru al petentei, tronsonul de autostradă Arad - Timişoara, la km 18 + 500 (lângă localitatea Sagu), iar în urma relaţiilor solicitate de la intimat s-a comunicat instanţei că această contravenţie a fost comisă şi constatată în localitatea Sagu, jud. Arad.
Instanţa, verificând din oficiu competenţa teritorială, în raport cu învestirea prin plângere, a constatat că, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, plângerea însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei se depune la instanţa în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia şi, prin urmare, plângerea trebuia trimisă Judecătoriei Arad, în raza acesteia aflându-se localitatea Sagu.
Prin Sentinţa civilă nr. 3.290 din 30 martie 2011 Judecătoria Arad, secţia civilă, a admis în parte plângerea contravenţională formulată de petenta SC A.S. SRL, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Satu Mare, împotriva procesului-verbal de contravenţie seria SM nr. 0015977 din 06 aprilie 2010 şi, în consecinţă, a înlocuit sancţiunea amenzii contravenţionale aplicată petentei prin procesul-verbal mai sus menţionat cu sancţiunea avertismentului.
Pentru pronunţa această soluţie, Judecătoria Arad, secţia civilă, a reţinut că examinând legalitatea şi temeinicia actului sancţionator, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, se constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi 17 din acelaşi act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar starea de fapt constatată direct de inspectorul de muncă nu a fost contestată de petentă, aceasta fiind de altfel confirmată şi de probele administrate în cauză.
Instanţa a apreciat că, atâta vreme cât salariatul a fost depistat la muncă la 24 martie 2010, conform declaraţiei acestuia şi în condiţiile în care angajarea s-a făcut cu data de 25 martie 2010, în raport de prevederile art. 16 alin. (1) C. muncii, fapta petentei constituie contravenţia prevăzută de art. 276 lit. e) din acelaşi cod, fiind sancţionată cu amendă de la 3.000 RON la 4.000 RON, societatea având obligaţia de a încheia contractul cu salariatul anterior începerii raporturilor de muncă.
Procedând la o nouă individualizare a sancţiunii aplicate, în raport de criteriile prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 şi având în vedere împrejurările în care a fost săvârşită fapta, urmarea produsă, atitudinea sinceră a petentei care a recunoscut săvârşirea contravenţiei şi care se află la prima abatere de acest gen, fiind vorba despre un caz izolat, ceilalţi opt angajaţi ai societăţii avânt forme legale de angajare, instanţa a apreciat că fapta prezintă un grad de pericol social redus, sancţiunea avertismentului fiind suficientă pentru a se realiza scopul sancţionator, astfel că a admis în parte plângerea şi a înlocuit amenda contravenţională cu sancţiunea avertismentului, punând totodată în vedere petentei ca pe viitor să respecte dispoziţiile legale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Satu Mare, solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii plângerii şi menţinerii procesului-verbal contestat.
Prin Decizia civilă nr. 897/R din 29 septembrie 2011, Tribunalul Arad, secţia de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a admis recursul declarat de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Satu Mare împotriva Sentinţei civile nr. 3.290 din 30 martie 2011 pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 4539/296/2010, a casat hotărârea şi a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Satu Mare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că locul săvârşirii pretinsei fapte de natură contravenţională este localitatea unde s-a şi constatat, respectiv sediul petentei, din moment ce obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului, iar neîndeplinirea acestei obligaţii constituie, potrivit dispoziţiilor art. 276 alin. (1) lit. e) C. muncii, contravenţie. S-a mai reţinut că neîndeplinirea acestei obligaţii nu putea fi săvârşită decât la sediul angajatorului, astfel după cum arată în mod expres art. 16 C. muncii, întrucât inacţiunea se săvârşeşte ca element material al contravenţiei la locul în care ar fi trebuit să se săvârşească acţiunea, conduita activă la care legea obligă.
Concluzionând, tribunalul a reţinut că fapta de natură contravenţională, constând în neîndeplinirea obligaţiei de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă, se săvârşeşte la sediul petentei şi nu la punctul de lucru unde sunt depistate persoanele în cauză, punctul de lucru neputând fi asimilat sediului, soluţie consacrată în jurisprudenţă prin Decizia nr. 1.078 din 14 martie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Tribunalul a avut în vedere faptul că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie se judecă de judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, iar, potrivit dispoziţiilor H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, localitatea Satu Mare din judeţul Satu Mare este situată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Satu Mare.
S-a mai reţinut că în prezenta pricină competenţa teritorială este exclusivă, iar competenţa de judecată a plângerii contravenţionale aparţine Judecătoriei Satu Mare, în a cărei circumscripţie teritorială este situat locul constatării pretinsei fapte de natură contravenţională.
Pentru aceste considerente, constatându-se incident motivul de recurs de ordine publică prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (3) şi alin. (6) C. proc. civ., art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, tribunalul a admis recursul formulat de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Satu Mare împotriva Sentinţei civile nr. 3.290 din 30 martie 2011 pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 4539/296/2010, a casat hotărârea recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Satu Mare.
Învestită cu soluţionarea cauzei în fond după casare, Judecătoria Satu Mare, secţia civilă, prin Sentinţa civilă nr. 2.629/2012 din 4 aprilie 2012, a reţinut că, în raport cu învestirea prin plângere, verificând din oficiu competenţa, potrivit art. 20 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în cauză s-a ivit un conflict negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că în cauză nu există conflict negativ de competenţă, motiv pentru care va trimite cauza spre continuarea judecăţii la Judecătoria Satu Mare, secţia civilă.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 20 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe s-au declarat necompetente să judece aceeaşi pricină.
Or, în cauza de faţă această condiţie nu este îndeplinită pentru că nu există două instanţe care să se fi declarat necompetente de a judeca pricina, respectiv nu există două instanţe care să-şi fi declinat competenţa una către cealaltă.
Astfel, Judecătoria Arad, secţia civilă, ca instanţă de fond, a apreciat că este competentă să soluţioneze cauza, admiţând în parte plângerea contravenţională formulată de petentă şi dispunând înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale, aplicate acesteia prin procesul-verbal contestat, cu sancţiunea avertismentului.
Instanţa de recurs, în speţă Tribunalul Arad, secţia de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, a stabilit, prin Decizia civilă nr. 897/R din 29 septembrie 2011, că hotărârea instanţei de fond (Judecătoria Arad, secţia civilă) a fost dată cu încălcarea competenţei altei instanţe, motiv de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., astfel că în baza art. 312 alin. (3) şi alin. (6) C. proc. civ. şi art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, a admis recursul, a casat hotărârea şi a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Satu Mare.
Conform dispoziţiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ.: "În caz de casare a hotărârii atacate, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 3, instanţa va trimite dosarul spre judecare instanţei judecătoreşti competente sau organului cu activitate jurisdicţională competent, potrivit legii ...".
Potrivit art. 315 C. proc. civ.: "În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Când hotărârea a fost casată pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va reîncepe de la actul anulat.
După casare, instanţa de fond va judeca din nou, ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată."
În conformitate cu prevederile art. 315 C. proc. civ., hotărârea Tribunalului Arad privind stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare este obligatorie pentru această instanţă, care este ţinută de soluţia instanţei de casare.
Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că în cauză nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 20 pct. 2 C. proc. civ. pentru a se putea constata existenţa conflictului negativ de competenţă.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 20 pct. 2, art. 312 alin. (6) şi art. 315 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu există conflict negativ de competenţă care să fie soluţionat prin regulator, astfel că va trimite cauza Judecătoriei Satu Mare, secţia civilă, pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Trimite cauza privind pe reclamanta SC A.S. SRL şi pe pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Satu Mare, Judecătoriei Satu Mare, secţia civilă, în vederea continuării judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 iunie 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3294/2012. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 3445/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
