ICCJ. Decizia nr. 3445/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3445/2012
Dosar nr. 6583/2/2011
Şedinţa publică de la 11 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta C.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.M.F.P.S., D.G.P.P.H. - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu handicap şi Consiliul Local al Sectorului 3 Bucureşti - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap:
anularea Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. H1. din 19 mai 2011 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap;
anularea, pe cale de consecinţă, a Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. H2. din 31 martie 2011 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Local al Sectorului 3 Bucureşti;
obligarea pârâtei D.G.P.P.H. - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap la soluţionarea contestaţiei în sensul modificării Certificatului nr. H2. din 31 martie 2011 şi încadrării reclamantei, în principal, în gradul de handicap accentuat, iar, în subsidiar, în situaţia în care se va aprecia că afecţiunea acesteia se încadrează în noţiunea de deficienţă medie, încadrarea acesteia în gradul de handicap mediu;
obligarea pârâtei D.G.P.P.H. - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap la emiterea unei noi decizii în raport de încadrarea acesteia în gradul de handicap accentuat sau, după caz, în gradul de handicap mediu;
obligarea pârâţilor la plata de daune morale în cuantum de 25.000 RON;
obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat şi orice alte taxe decurgând din litigiu.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că din anul 2008 a fost încadrată în gradul de handicap accentuat, certificatele eliberate de autorităţile competente stabilind de fiecare dată încadrarea în acest grad de handicap, fiecare certificat fiind eliberat anual, cu o valabilitate de 12 luni, şi supus revizuirii la expirarea perioadei de valabilitate.
A mai arătat reclamanta că la data de 31 martie 2011, Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Local al Sectorului 3 Bucureşti a eliberat Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. H2., prin care a stabilit că aceasta nu se încadrează în grad de handicap, motivarea Comisiei fiind aceea că „Nu se încadrează în criteriile medicopsihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al M.M.F.E.S. şi Ordinul nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P.”.
S-a mai susţinut că potrivit celor menţionate în documentele prezentate la termenul stabilit pentru revizuire, diagnosticul a fost acelaşi ca şi în anii precedenţi, respectiv: tulburări maligne de ritm, stop cardio-respirator resuscitat (2006), sindrom QT prelungit, cardiodefibrilator implantabil (data implant 13 noiembrie 2007) tip M.M.V., recomandările medicului specialist fiind de asemenea aceleaşi ca şi în anii precedenţi, respectiv: „evitarea eforturilor intense/prelungite, stresul nervos, abuzul de cafeină, tratament medicamentos”.
A opinat reclamanta că aprecierea Comisiei în sensul că nu se încadrează în grad de handicap este una nejustificată, în contextul în care nu a existat o ameliorare în starea de sănătate sau vreo altă schimbare faţă de anii anteriori.
A precizat reclamanta că împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în termenul legal, în conformitate cu prevederile art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006 şi art. 13 alin. (2) din Metodologia privind organizarea şi funcţionarea Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, aprobată prin H.G. nr. 430/2008, contestaţia sa fiind respinsă prin decizia nr. 5575 din 19 mai 2011 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Direcţiei Generală Protecţia Persoanelor cu Handicap.
Reclamantă a criticat decizia astfel emisă susţinând că aceasta este nemotivată, nefiind astfel respectate prevederile art. 5 alin. (3) lit. b) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei superioare de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, aprobat prin Ordinul M.M.F.P.S. nr. 1736/2010.
A susţinut reclamanta că în cuprinsul deciziei în speţă s-a menţionat doar faptul că aceasta nu se încadrează în criteriile medicopsihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al M.M.F.E.S. şi Ordinul nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P., fără nicio altă menţiune, în opinia sa o atare menţiune neputând fi considerată ca având caracter de motivare, întrucât nu sunt menţionate criteriile obiective concrete ce au determinat formarea opiniei Comisiei.
Or, din toate documentele prezentate rezultă că afecţiunea de care suferă reprezintă o deficienţă accentuată, în conformitate cu criteriile prevăzute de Ordinul nr. 762/1992/2007, care ar fi trebuit să determine încadrarea în gradul de handicap accentuat şi nu neîncadrarea în grad de handicap, cum în mod eronat au reţinut atât Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, cât şi Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.
Pârâtul M.M.F.P.S. a formulat întâmpinare, invocând în cuprinsul acesteia, pe cale de excepţie, inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată sub raportul neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, având în vedere dispoziţiile art. 13 alin. (5) din H.G. nr. 430/2008 care instituie obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile privind atacarea unei decizii a Comisiei Superioare în contencios administrativ.
Pe fondul cauzei, pârâtul M.M.F.P.S. a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi menţinerea deciziei nr. 5575 din 19 mai 2011 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, întrucât aceasta este în conformitate cu prevederile Ordinului comun nr. 762 al M.M.F.E.S. şi nr. 1992 al M.S.P. din 2007.
Pârâtul Consiliul Local Sector 3 Bucureşti - Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a formulat de asemenea întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, având în vedere dispoziţiile art. 85 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 şi art. 13 alin. (5) din O.G. nr. 14/2003, conform cărora, certificatele de încadrare în grad şi tip de handicap a adulţilor cu handicap pot fi contestate la Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi, iar deciziile emise de Comisia Superioară sunt cele ce pot fi atacate în contencios administrativ şi nu certificatele de încadrare emise de comisiile locale.
Pe fondul cauzei, pârâtul Consiliul Local Sector 3 Bucureşti - Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi menţinerea actelor administrative contestate, ca fiind legale şi temeinice.
Prin sentinţa civilă nr. 6843 din 17 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Consiliul Local Sector 3 Bucureşti - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap. Totodată, instanţa a admis excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârâtul M.M.F.P.S., fiind respinsă acţiunea formulată ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Sector 3 Bucureşti - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, că această autoritate are calitatea de emitentă a Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. H2. din 31 martie 2011, act administrativ a cărui anulare se solicită în cauză.
Prima instanţă a apreciat întemeiată excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârâtul M.M.F.P.S., reţinând în acest sens, pe de o parte, prevederile art. 13 alin. (5) din H.G. nr. 430/2008 potrivit cărora „Deciziile Comisiei superioare pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare”, iar pe de altă parte, faptul că reclamanta nu a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, anterior sesizării instanţei de contencios administrativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.T., criticând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi pct. 9, invocând de asemenea art. 3041 din C. proc. civ.
A susţinut recurenta că prima instanţă a pronunţat soluţia atacată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, motivarea instanţei fiind una superficială, aceasta mărginindu-se să redea prevederile legale aplicabile în materie, fără a indica însă motivele pentru care susţinerile sale au fost înlăturate.
Pe de altă parte, a mai arătat recurenta, Consiliul Local Sector 3 Bucureşti - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a eliberat Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. H2., împotriva acestui certificat formulând contestaţiei în termenul legal de 30 de zile, în conformitate cu prevederea art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006 şi art. 13 alin. (2) din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 430/2008.
Contestaţia formulată a fost soluţionată prin decizia nr. 5575 din 19 mai 2011 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, împotriva acestei decizii formulând acţiune în anulare, potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004.
A solicitat recurenta să se constate că în conformitate cu art. 13 alin. (2) şi alin. (5) din H.G. nr. 430/2008, contestaţiile formulate împotriva certificatelor de încadrare în grad de handicap se soluţionează prin deciziile Comisiei Superioare, iar aceste decizii pot fi atacate potrivit Legii nr. 554/2004.
A opinat recurenta că în cazul de faţă decizia de încadrare în grad de handicap nr. H1. din 19.05.2011 reprezintă tocmai actul prin care s-a soluţionat plângerea prealabilă reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004, nemaifiind necesară introducerea, la aceeaşi autoritate, a unei noi plângeri având ca obiect decizia în speţă.
Recurenta a concluzionat în sensul că procedura prealabilă administrativă reglementată de lege a fost îndeplinită în prezenta cauză, fiind respectate astfel dispoziţiile art. 109 alin. (2) din C. proc. civ.
La dosarul cauzei a depus întâmpinare Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Sector 3, care prin apărările invocate a învederat, în principal, faptul că certificatul emis de autoritate a fost anulat prin emiterea deciziei de încadrare în grad de handicap nr. H1., acest din urmă act fiind de altfel singurul susceptibil a fi atacat în contencios administrativ. Pe de altă parte, intimata - pârâtă a apreciat temeinică şi legală soluţia primei instanţe în sensul respingerii acţiunii formulate ca inadmisibilă, urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile.
Examinând sentinţa atacată prin prisma recursului declarat dar şi sub toate aspectele, în condiţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele expuse în continuare.
Prin acţiunea introductivă, reclamanta a supus controlului judiciar decizia de încadrare în grad de handicap nr. H1. din 19 mai 2011 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, din chiar cuprinsul acesteia rezultând că obiectul său îl constituie soluţionarea contestaţiei formulată împotriva Certificatului nr. H2. din 31 martie 2011 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Bucureşti - Sector 3.
Potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (1) - (5) din O.G. nr. 14/2003 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, în forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate:
„ (1) În subordinea consiliilor judeţene şi a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti se înfiinţează comisii de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi, denumite în continuare comisii, cu avizul pentru conformitate al Autorităţii .
(2) Comisiile se organizează în subordinea consiliilor judeţene, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, cu activitate decizională în materia încadrării persoanelor în grad de handicap. Activitatea Comisiilor este coordonată metodologic de Comisia superioară .
(3) Încadrarea sau respingerea încadrării într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecţie specială în raport cu gradul de handicap se atestă prin certificat emis de Comisii. Eliberarea certificatului este scutită de taxa de timbru .
(4) Certificatele emise potrivit alin. (3) pot fi contestate, în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare, la Comisia superioară. Contestaţia va fi soluţionată prin decizie, în termen de 45 de zile lucrătoare de la data înregistrării .
(5) Deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare, cererile adresate instanţei fiind scutite de taxa judiciară de timbru.”
Din prevederile normative citate rezultă cu claritate că primul act adoptat în procedura încadrării într-o categorie de handicap este certificatul emis de comisia constituită la nivelul sectorului, în municipiul Bucureşti (sau la nivelul judeţului), acesta putând fi contestat administrativ la Comisia superioară care emite o decizie, la rândul ei atacabilă la instanţa de contencios administrativ competentă.
În speţă, actul considerat nelegal şi vătămător este Certificatul nr. H2. din 31 martie 2011 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Bucureşti - Sector 3.
Împotriva acestui certificat s-a exercitat recursul ierarhic, ca modalitate a procedurii prealabile reglementată expres în cuprinsul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Din redactarea textului art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reţinut de instanţa de fond ca temei de drept al inadmisibilităţii acţiunii, rezultă că obiectul procedurii prealabile îl constituie actul administrativ, procedura prealabilă vizând actul autorităţii emitente, cererea de revocare adresându-se fie autorităţii emitente, fie autorităţii ierarhic superioare.
Or, reclamanta-recurentă s-a adresat autorităţii ierarhic superioare sub aspectul stabilirii calităţii de persoană cu handicap, situaţie în care au fost respectate cerinţele art. 7 din Legea nr. 554/2004.
De reţinut în ceea ce priveşte această procedură stabilită de lege este că plângerea prealabilă reprezintă un remediu legal pus la dispoziţia persoanelor vătămate şi nu o cale excesivă care ar fi de natură să restrângă accesul la justiţie, într-un termen rezonabil, conform cerinţelor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Formularea plângerii prealabile sub forma recursului ierarhic sau graţios reprezintă, în opinia legiuitorului român, o condiţie specială de exercitare a acţiunii în contencios administrativ, sancţiunea neîndeplinirii acestei condiţii fiind aceea a respingerii acţiunii ca inadmisibilă.
În cauză, s-a aplicat greşit această sancţiune, deoarece reclamanta a parcurs procedura prealabilă sesizării instanţei de judecată, formulând contestaţie la Comisia Superioară, ceea ce reprezintă recursul ierarhic.
Procedura prealabilă nu a fost concepută ca un mijloc de împiedicare sau restrângere a accesului la justiţie, ci dimpotrivă ca o posibilitate de remediere a eventualei nelegalităţi a actului administrativ atacat, prin reexaminarea lui de către organul emitent sau organul ierarhic superior.
Această procedură specială a fost respectată în cauză, neexistând niciun temei pentru ca recurenta să fie obligată să formuleze o nouă plângere prealabilă, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, împotriva deciziei Comisiei Superioare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1), (3) şi (5) raportat la art. art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/204, se va casa sentinţa, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.T. împotriva sentinţei civile nr. 6843 din 17 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3337/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3467/2012. Contencios → |
|---|
