ICCJ. Decizia nr. 3281/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3281/2012
Dosar nr. 28/54/2012
Şedinţa de la 27 iunie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta Primăria Oraşului Bumbeşti Jiu a chemat în judecată pârâtele Camera de Conturi Gorj şi Curtea de Conturi a României, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună:
- anularea parţială a Deciziei nr. 1382 din 01 octombrie 2010 a Camerei de Conturi Gorj punctul 4 şi 5 al dispozitivului deciziei, referitor la: punctul 4 - stabilirea măsurilor pentru recuperarea plăţilor nelegale efectuate în anul 2009, reprezentând îndemnizaţia de dispozitiv şi sporul de mobilitate, acordate funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul Primăriei şi regularizarea obligaţiei instituţiei cu celelalte bugete, având ca termen de realizare 30 noiembrie 2010 şi punctul 5 - stabilirea măsurilor pentru recuperarea plăţilor nelegale efectuate în anul 2009, reprezentând premii trimestriale acordate funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul Primăriei şi regularizarea obligaţiei instituţiei cu celelalte bugete, având termen de realizare 30 octombrie 2010,
- anularea parţială a Hotărârii Curţii de Conturi a României, departamentul de coordonare a verificării bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, pronunţată prin Încheierea nr. V/23 din 24 ianuarie 2011, prin care a fost respinsă contestaţia nr. 9074 din 13 octombrie 2010, înregistrată la Camera de Conturi Gorj sub nr. 1439 din 14 octombrie 2010, formulată de reprezentanţii legali ai Primăriei oraşului Bumbeşti Jiu, împotriva măsurii dispuse la punctul 5 din Decizia nr. 1382/2010 emisă de Camera de Conturi Gorj, la punctul 4 din aceeaşi decizie cu privire la acordarea îndemnizaţiei de dispozitiv pentru personalul contractual şi funcţionarii publici şi sporul de mobilitate acordat aceloraşi categorii de salariaţi, cu excepţia celor doi salariaţi consilieri juridici nominalizaţi în dispozitivul Sentinţei nr. 1332 din 16 aprilie 2007 şi al Sentinţei nr. 488 din 08 martie 2007;
- suspendarea executării actelor administrative contestate până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, în conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din acelaşi act normativ. În acelaşi timp, s-au invocat şi prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004 cu privire la introducerea în termen a cererii pentru anularea actului administrativ.
În motivare, reclamanta a arătat că în perioada 03 august 2010 - 10 septembrie 2010 a fost efectuat la Primăria oraşului Bumbeşti Jiu, auditul financiar asupra conturilor de execuţie a bilanţului contabil încheiate la 31 decembrie 2009. În urma efectuării misiunii de audit, s-a constatat că în anul 2009 au fost acordate îndemnizaţii de dispozitiv, spor de mobilitate şi prime trimestriale funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al primarului ce nu au solicitat în instanţă acordarea acestor drepturi, având la bază dispoziţia emisă de către ordonatorul principal de credite, respectiv dispoziţia nr. 385 din 01 aprilie 2009 prin care s-a acordat şi plătit în anul 2009 îndemnizaţia de dispozitiv şi sporul de mobilitate. Aceste drepturi salariale au fost înscrise în CCM/2009 înregistrat sub nr. 899 din 05 martie 2009 la DMPS Gorj la art. 27 lit. c) pentru acordarea îndemnizaţiei de dispozitiv, în cuantum de 25% din salariul de încadrare şi, respectiv la art. 27 lit. e) pentru acordarea sporului de mobilitate în procent de 15% din salariul de încadrare. Auditorii publici ai Camerei de Conturi Gorj au considerat că îndemnizaţia de dispozitiv şi sporul de mobilitate în anul 2009 nu au fost acordate legal. Contractul Colectiv de Muncă/2009 menţionat a fost legal încheiat, fără a fi contestat în instanţă, singura abilitată să se pronunţe asupra legalităţii acestuia. Salarizarea funcţionarilor publici nu a fost stabilită de instanţa de judecată decât în situaţii divergente apărute între salariaţi şi angajator. Conform deciziei contestate emisă de Camera de Conturi Gorj, orice spor acordat trebuie să aibă la bază o hotărâre judecătorească - aspect care nu reprezintă în nici un caz regula în materia salarizării funcţionarilor publici sau personalului contractual.
Tribunalul Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 3855 din 6 decembrie 2011 a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâta Curtea de Conturi a României şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor pct. 228 din regulament, competenţa de soluţionare a sesizării formulate de conducătorul entităţii verificate împotriva încheierii emisă de comisia de soluţionare a contestaţiilor aparţine Secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entităţii verificate în condiţiile legii contenciosului administrativ.
La rândul său, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 194 din 16 martie 2012 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
Pronunţând această sentinţă, instanţa a reţinut că, întrucât actul administrativ a cărui anulare se invocă a fost emis de o autoritate publică judeţeană, respectiv de Camera de Conturi Gorj, urmează a se aplica dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în sensul stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în raza căruia îşi are domiciliul reclamanta.
Înalta Curte, examinând conflictul negativ de competenţă, constată că soluţionarea prezentei cauze aparţine Tribunalului Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Obiectul acţiunii formulate în cauză îl constituie anularea parţială a Deciziei nr. 1382 din 1 octombrie 2010 a Camerei de Conturi Gorj şi anularea parţială a Hotărârii Curţii de Conturi a României, pronunţată prin încheierea nr. VI/23 din 24 ianuarie 2011.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, actul administrativ este "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice".
În raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, mai sus citate, se impune a stabili care este actul administrativ ce dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este actul supus executării şi care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanţei de contencios administrativ.
Potrivit dispoziţiilor art. 204 şi 210 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţii specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor de control rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 publicată în M. Of. nr. 832/13.12.2010, Partea I, împotriva măsurilor dispuse prin decizia camerei de conturi judeţene se poate formula contestaţie în termen de 15 zile, care "suspendă obligaţia executării deciziei până la soluţionarea ei de către Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor. Executarea măsurilor devine obligatorie de la data comunicării încheierii formulate de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor, prin care se respinge integral sau parţial contestaţia".
Rezultă, deci, din prevederile legale citate, că actul administrativ care produce efecte juridice, fiind supus obligaţiei executării, în cazul în care se respinge sau admite, în parte, contestaţia formulată împotriva deciziei emise de Camera de Conturi Judeţeană, este însăşi această decizie, prin care se stabilesc măsuri în sarcina entităţii controlate, acesta fiind actul care îndeplineşte cerinţele de a fi considerat ca având natura juridică a unui act administrativ, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Într-adevăr, regulamentul menţionat cuprinde procedura de contestare a deciziilor structurilor judeţene ale Curţii de Conturi, prevăzându-se la art. 227 că împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor, conducătorul entităţii verificate poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă în condiţiile Legii contenciosului administrativ; de asemenea, potrivit art. 228 din acelaşi regulament, "competenţa de soluţionare a sesizării formulate de conducătorul entităţii verificate împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor, aparţine Secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entităţii verificate, în condiţiile Legii contenciosului administrativ".
Prevederile Regulamentului aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010 nu pot înfrânge, însă, dispoziţiile Legii nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ şi la care însuşi actul respectiv face trimitere.
Astfel, referindu-se la competenţa instanţelor de contencios administrativ, dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd că "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Cum nu sunt prevăzute "prin lege organică specială", ci printr-un act administrativ, dispoziţiile Regulamentului aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010 nu pot prevala celor prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care rămân aplicabile în speţă, alături de cele ale art. 2 C. proc. civ.
De altfel, prin Decizia nr. 4522 din 4 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 259/32/2011, a fost respins recursul împotriva Sentinţei civile nr. 112/2011 a Curţii de Apel Bacău, prin care s-a admis excepţia de nelegalitate şi s-a constatat nelegalitatea dispoziţiilor pct. 228 şi 229 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010, ceea ce întăreşte argumentele expuse anterior cu privire la competenţa materială de soluţionare a unor astfel de cauze, chiar dacă soluţiile privind excepţiile de nelegalitate produc efecte juridice doar între părţile din litigiu.
De asemenea, în continuarea raţionamentului, în aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că măsurile administrative contestate nu se încadrează în sfera litigiilor "care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale precum şi accesorii ale acestora", se va reţine că, în cauză, nu este incident criteriul valoric, ci criteriul poziţionării autorităţii emitente în sistemul administraţiei publice, potrivit căruia litigiile privind actele administrative ale autorităţilor publice locale şi judeţene sunt în competenţa tribunalelor, iar cele privind actele autorităţilor publice centrale, în competenţa curţilor de apel.
Faţă de cele arătate, cum obiectul litigiului îl constituie un act administrativ emis de o structură judeţeană a Curţii de Conturi, deci de o autoritate publică de nivel local, competenţa de soluţionare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Primăria Oraşului Bumbeşti Jiu şi pârâtele Camera de Conturi Gorj şi Curtea de Conturi a României, în favoarea Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal .
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2012
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 3280/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3284/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
