ICCJ. Decizia nr. 3305/2012. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3305/2012
Dosar nr. 10538/2/2010
Şedinţa publică de la 28 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta SC Q.N.I. SRL, reprezentată legal prin administrator M.V. şi convenţional de SCA B. şi A., a chemat în judecată pe pârâtul Ministerului Finanţelor Publice - Oficiul de Plăţi şi Contractare P.H.A.R.E., solicitând:
- anularea deciziei nr. 100 cu numărul de înregistrare 639271 din 07 octombrie 2010, prin care Oficiul de Plăţi şi Contractare P.H.A.R.E. a admis parţial contestaţia depusă de către ea şi înregistrată sub nr. 638308 din 27 septembrie 2010;
- anularea Procesului verbal de constatare nr. 636509 din 03 septembrie 2010 încheiat de Oficiul de Plăţi şi Contractare P.H.A.R.E. privind calculul accesoriilor aferente debitului stabilit în cadrul contractului EA/122622/D/SUP/RO prin procesul verbal de constatare nr. 478985 din 04 august 2008;
- exonerarea reclamantei de la plata sumei de 422.781 Euro la plata căreia a fost obligată prin procesul verbal 636509 din 03 septembrie 2010;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 01 aprilie 2011, pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii.
Prin Sentinţa civilă nr. 4410 din 24 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de reclamanta SC Q.N.I. SRL, a anulat decizia nr. 100 din 7 octombrie 2010 şi procesul verbal de constatare nr. 636509 din 03 septembrie 2010, de asemenea a exonerat pe reclamantă de la plata sumei de 422.781 Euro.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, faptul că la data de 30 noiembrie 2006 între Ministerul Finanţelor Publice - Oficiul de Plăţi şi Contractare P.H.A.R.E., în calitate de autoritate cu competenţe în gestionarea fondurilor comunitare, şi reclamantă a fost încheiat contractul de finanţare nr. EA/122622/D/SUP/RO, având ca obiect „Furnizarea de echipamente care să permită noii Agenţii de Plată să implementeze în mod corespunzător/eficient secţiunea Garanţie a fondului F.E.O.G.A.”.
S-a mai reţinut faptul că acest contract a fost finanţat în proporţie de 75% din fonduri P.H.A.R.E. de către O.P.C.P. şi în proporţie de 25% cofinanţare asigurată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, autoritatea de implementare a contractului, ca preţul contractului a fost de 4.391.122 Euro, iar perioada de execuţie a fost de 2 luni şi 3 săptămâni.
În urma controlului efectuat de către Oficiul de Plaţi şi Contractare P.H.A.R.E. (în continuare „O.P.C.P.”) în perioada 07 - 08 iulie 2008 şi 17 iulie 2008, la sesizarea Curţii de Conturi, a fost întocmit procesul verbal de constatare din data de 24 iulie 2008 (înregistrat cu nr. 478985 din 04 august 2008), în baza căruia reclamanta a fost obligată să restituie integral suma de 4.391.122 Euro, reprezentând preţul încasat în baza contractului EA/122622/D/SUP/RO.
Împotriva procesului-verbal din data de 24 iulie 2008, reclamanta a formulat contestaţie ce a fost respinsă prin Decizia nr. 52 din 10 noiembrie 2008 a Oficiului de Plăţi şi Contractare P.H.A.R.E., decizie care a fost contestată ulterior la Curtea de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa nr. 1477 din 6 aprilie 2009, pronunţată în dosarul nr. 7625/2/2008, instanţa de fond a respins ca neîntemeiată contestaţia, iar prin Decizia nr. 923 din 18 februarie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, instanţa a anulat în parte Decizia nr. 52 din 10 noiembrie 2008 şi Procesul verbal de constatare din 24 iulie 2008 încheiate de Oficiul de Plaţi şi Contractare P.H.A.R.E. Prin emiterea acestei decizii irevocabile, reclamanta a fost obligată să restituie suma de 715.365 Euro din preţul încasat.
Prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr. 7674/2/2008 reclamanta a solicitat Curţii de Apel Bucureşti, să dispună suspendarea executării Procesul verbal de constatare din data de 24 iulie 2008 (înregistrat cu nr. 478985 din 04 august 2008) până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 7625/2/2008, iar cererea de suspendare a executării actului administrativ a fost admisă prin sentinţa nr. 99 din 13 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
După comunicarea la data de 04 mai 2010 a deciziei nr. 923 din 18 februarie 2010, la data de 05 mai 2010 reclamanta a achitat suma de 715.365 Euro către Oficiul de Plăţi şi Contractare P.H.A.R.E.
S-a mai reţinut în considerentele hotărârii atacate că prin procesul verbal de constatare nr. 636509 din 03 septembrie 2010 Oficiul de Plăţi şi Contractare P.H.A.R.E. (în continuare denumit O.P.C.P.), în mod nelegal şi netemeinic a stabilit obligaţia reclamantei de a achita suma de 422.781 euro, reprezentând majorări de întârziere.
În capitolul 6 al procesului verbal de constatare nr. 636509 din 03 septembrie 2010, O.P.C.P. stabileşte că se impune obligarea reclamantei la plata sumei de 422.781 euro cu titlu de majorări de întârziere întrucât a achitat la data de 04 mai 2010 suma de 715.365 Euro, la care a fost obligată prin Decizia nr. 923 din 18 februarie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea acţiunii având ca obiect anularea Deciziei nr. 52/10 noiembrie 2008 şi a procesului verbal de constatare din 24 iulie 2008 înregistrat cu numărul 478985 din 04 august 2008.
Împotriva acestui proces verbal, reclamanta a formulat contestaţie, soluţionată de către Ministerul Finanţelor Publice - Oficiul de Plăţi şi Contractare P.H.A.R.E. - Serviciu Contabilitate, Recuperare Debite, Control şi Soluţionare Contestaţii, care, prin decizia nr. 100 cu numărul de înregistrare 639271 din 07 octombrie 2010, a admis în parte contestaţia, în sensul rectificării unei erori materiale şi a menţinut celelalte dispoziţii ale procesului verbal de constatare nr. 636.509 din 03 septembrie 2010 ca legale şi fundamentate.
În considerentele deciziei O.P.C.P. a reţinut că ar fi fost o eroare materială menţionarea scadenţei Procesului verbal de constatare din 24 iulie 2008 ca fiind 20 august 2008, în loc de 20 septembrie 2008.
Instanţa a reţinut faptul că potrivit art. 4 din H.G. nr. 1306/2007 calcularea majorărilor de întârziere este o sancţiune a neexecutării voluntare a obligaţiei de plată şi, prin urmare, dreptul de a calcula majorări de întârziere există în cazul în care debitorul nu îşi execută obligaţia de plată a creanţei bugetare certă, lichidă şi exigibilă.
S-a constatat de către instanţă că suma datorată de către reclamantă a fost determinată numai ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 923 din 18 februarie 2010 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi că, întrucât titlul de creanţă emis de O.P.C.P. a fost contestat şi prin această hotărâre judecătorească s-a stabilit în mod irevocabil obligaţia de restituire şi a fost determinat cuantumul sumei ce urma a fi restituită de reclamantă, de la această dată creanţa O.P.C.P. a devenit certă, lichidă şi exigibilă.
Astfel, instanţa de fond a apreciat că este nelegală decizia O.P.C.P. de a calcula majorări de întârziere raportat la suma de 715.365 euro începând cu ziua imediat următoare termenului de plată stabilit pentru Procesul verbal de constatare din data de 24 iulie 2008 (înregistrat cu nr. 478985 din 04 august 2008).
În subsidiar, Curtea, a mai reţinut că prin Sentinţa nr. 99 din 13 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, instanţa a dispus suspendarea executării procesului verbal de constatare din data de 24 iulie 2008 (înregistrat cu nr. 478985 din 04 august 2008), ceea ce înseamnă că pe durata suspendării creditorul bugetar nu avea dreptul să pretindă plata, iar reclamanta nu avea obligaţia de plată corelativă.
Creditorul bugetar nu este în drept să solicite plata majorărilor de întârziere pentru perioada în care plata debitului principal care le generează este suspendată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 68 din 14 ianuarie 2010 pronunţată în dosarul nr. 7674/2/2008 a admis recursul formulat de Ministerul Finanţelor Publice - Oficiul de Plăţi şi Contractare P.H.A.R.E., a modificat în tot sentinţa nr. 99 din 13 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, şi a respins cererea de suspendare a procesului verbal de constatare din 24 iulie 2008, ca neîntemeiată.
Astfel, instanţa a apreciat că cel puţin pe perioada în care s-a dispus suspendarea executării Procesului verbal de constatare din data de 24 iulie 2008, respectiv 13 ianuarie 2009 - 14 ianuarie 2010, majorările de întârziere nu pot curge, motiv pentru care, în baza art. 1 şi 18 din Legea nr. 554/2004, a admis contestaţia, a anulat decizia nr. 100 din 7 octombrie 2010 şi procesul verbal de constatare nr. 636509 din 03 septembrie 2010 şi a exonerat pe reclamantă de la plata sumei de 422.781 Euro.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Oficiul de Plăţi şi Contracte P.H.A.R.E. criticând hotărârea atacată pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv, încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, recurenta susține că, în mod greșit, instanța de fond a anulat obligarea reclamantei la dobânzi aferente debitului principal pentru perioada septembrie 2008/mai 2010, stabilind că obligația a devenit scadentă abia după pronunțarea Deciziei nr. 923 din 18 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secţia de contencios administrativ şi fiscal, iar în perioada 13 ianuarie 2009 - 14 ianuarie 2010 aceste dobânzi nu au curs, deoarece, prin hotărâre judecătorească, se dispusese, în baza art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ prin care se constatase debitul principal.
Recurenta susține că astfel au fost încălcate prevederile art. 71 din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și prevederile O.G. nr. 92/2003 (art. 120) privind C. proc. fisc.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 120 din O.G. nr. 92/2003, republicată, „dobânzile de calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv”.
Conform art. 71 din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare utilizate necorespunzător, „(1) Pentru creanţele bugetare rezultate din nereguli termenul de plată se stabileşte în funcţie de data comunicării titlului de creanţă în condiţiile C. proc. fisc. sau potrivit legii, după caz.
(2) Pentru neachitarea la termen a obligaţiilor prevăzute la art. 7 alin. (1) debitorul datorează după acest termen majorări de întârziere, conform prevederilor legale în materie de colectare a creanţelor fiscale”.
De asemenea, H.G. nr. 1306/2007 dată în aplicarea O.G. nr. 79/2003 stabilește că „Dispozițiile referitoare la calculul și nivelul majorărilor de întârziere se aplică, în mod corespunzător, și în cazul sumelor datorate potrivit ordonanței”.
Față de dispozițiile legale menționate rezultă că, în mod greșit, fără temei legal, instanța de fond a stabilit că societatea comercială reclamantă nu datorează dobânzi pentru neplata debitului principal în perioada suspendării executării actului administrativ - fiscal în baza art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 și, totodată, în mod greșit s-a apreciat că debitul principal a devenit scadent nu de la data comunicării actului administrativ - fiscal care îl constată (şi care reprezintă titlu de creanţă), ci de la data pronunțării hotărârii judecătorești irevocabile (Decizia nr. 923 din 18 februarie 2010 a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal) prin care s-a admis parțial contestația reclamantei (fiind însă menținut debitul de 715.365 Euro).
Pentru considerentele menționate, în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, modificându-se sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantei SC Q.N.I. SRL
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice – Oficiul de Plăţi şi Contractare „P.H.A.R.E.” împotriva Sentinţei civile nr. 4410 din 24 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantei SC Q.N.I. SRL, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3296/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3307/2012. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
