ICCJ. Decizia nr. 3315/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3315/2012
Dosar nr. 8728.1/2/2009
Şedinţa publică de la 28 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul T.M. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu handicap, solicitând obligarea pârâtei să modifice Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 7895 din 21 decembrie 2006 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, în ceea ce priveşte rubricile „C” şi „E”, în sensul precizării că reclamantul se încadrează în prevederile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000, pentru pensionare ca persoană cu handicap, având în vedere că data apariţiei handicapului este preexistentă calităţii de asigurat, precum şi modificarea rubricii „cod boală” din I 06 în I 35.
În motivarea în fapt a acţiunii, reclamantul a arătat că în anul 2006 a solicitat pensionarea pentru limită de vârstă, în considerarea art. 47 din Legea nr. 19/2000, adresându-se Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Constanţa, în vederea eliberării unui certificat de încadrare în grad de handicap. Certificatul emis de această autoritate sub nr. 6385 din 12 octombrie 2006 prevede însă că reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 47 din Legea nr. 19/2000, motiv pentru care, reclamantul l-a contestat la Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi.
Prin sentinţa civilă nr. 2078 din 11 septembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII – a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei sentinţe şi prin decizia nr. 1853 din 13 mai 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru completarea probatoriului cu o expertiză medicală.
Rejudecând cauza în fond după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII – a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3506 din 11 decembrie 2008 pronunţată în dosarul nr. 4939/2/2008, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat recurs reclamantul, iar prin decizia civilă nr. 2763 din 21 mai 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admis recursul, a fost casată sentinţa recurată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În considerentele deciziei instanţei de recurs s-a reţinut că în mod obligatoriu, cu ocazia rejudecării, instanţa de fond trebuie să respecte îndrumările deciziei de casare referitoare la completarea probatoriului cu expertiză medicală, care să stabilească cu certitudine dacă afecţiunea reclamantului ar putea avea o natură reumatismală sau nu, dacă este congenitală, preexistentă calităţii de asigurat sau dobândită ulterior acestei calităţi, pentru a se analiza încadrarea în dispoziţiile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000.
Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII – a contencios administrativ şi fiscal, cauza a fost reînregistrată sub nr. 8728/2/2009.
Prin încheierea pronunţată în şedinţa camerei de consiliu din 17 noiembrie 2009, a fost admisă cererea de abţinere formulată de preşedintele completului de judecată C8 Fond, dispunându-se înaintarea dosarului compartimentului registratură al secţiei pentru repartizare aleatorie.
În urma repartizării aleatorii, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 8728.1/2/2009.
În raport de îndrumările deciziei de casare, la termenul de judecată din 29 ianuarie 2010, Curtea a dispus efectuarea în cauză a unei expertize medicale având drept obiective aspectele reţinute în considerentele instanţei de recurs, sens în care a dispus emiterea unor adrese către Institutul Naţional de Medicină Legală „Prof. Dr. M.M.” şi Ministerul Sănătăţii pentru a comunica instituţiile medicale abilitate să efectueze această expertiză medicală.
Urmare a relaţiilor comunicate instanţei la datele de 26 noiembrie 2010 şi 09 decembrie 2010 de către medicii specialişti desemnaţi să efectueze expertiza medicală, Curtea a procedat la înlocuirea în mod succesiv a acestora, prin tragere la sorţi de pe lista depusă de reclamant la dosarul cauzei. În şedinţa publică din 11 februarie 2011, în urma tragerii la sorţi, a fost desemnat medicul primar profesor universitar Dimulescu Doina să efectueze expertiza medicală.
Prin adresa nr. 6593 din 28 iunie 2011, Prof. Dr. D.D. a comunicat instanţei referatul privind starea de sănătate a reclamantului, care a fost examinat cu toate documentele medicale disponibile, în timpul spitalizării în Clinica de Cardiologie S.U.U.E. din 8 - 9 martie 2011.
Prin sentinţa civilă nr. 4695 din 6 iulie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul T.M.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Conform certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 6385 din 12 octombrie 2006 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Constanţa, reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap accentuat, reţinându-se că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000, întrucât data ivirii handicapului este ulterioară datei angajării.
Reclamantul a formulat contestaţie împotriva certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 6385 din 12 octombrie 2006, ce a fost respinsă prin Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 7895 din 21 decembrie 2006 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, reţinându-se că nu s-a dovedit cu acte medicale faptul că afecţiunea este preexistentă calităţii de asigurat.
Potrivit art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. nr. 19/2000, dispoziţii ce au stat la baza emiterii deciziei contestate, „Persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat, în funcţie de gradul handicapului, beneficiază de reducerea stagiilor de cotizare şi a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3, astfel: b) cu 10 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat cel puţin două treimi din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap accentuat.”
În conformitate cu prevederile legale menţionate, pentru ca persoanele asigurate să beneficieze de reducerea stagiului de cotizare şi a vârstei standard de pensionare este necesar ca handicapul să fie preexistent calităţii de asigurat.
În cauză, din înscrisurile existente la dosar rezultă că reclamantul a dobândit calitatea de asigurat la data de 20 iulie 1971, iar data ivirii handicapului este ulterioară acesteia, respectiv, 17 mai 1972. Reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap accentuat în anul 1999, când a suferit o intervenţie chirurgicală de înlocuire valvulară.
În referatul privind starea de sănătate a reclamantului, întocmit de Prof. Dr. D.D., se arată că singurul document medical în care se menţionează anomaliile valvei aortice este un examen ecocardiografic din ianuarie 1999, înainte de intervenţia chirurgicală, în care se precizează că valva aortică nu prezintă o anomalie congenitală.
S-a concluzionat astfel de către medicul specialist că suferinţa pacientului a debutat în anul 1998, deşi era cunoscut din anul 1972 cu afectare valvulară şi nu se poate afirma cu certitudine dacă lezarea valvulară calcificată a survenit pe fondul unei afectări valvulare aortice reumatismale izolate sau congenitale în lipsa unui examen anatomo-patologic al valvei aortice excizate intra-operată.
Prin urmare, faţă de concluziile exprimate de medicul specialist în domeniul „boli cardiovasculare”, Curtea, reţine că în urma examinării reclamantului, nu se poate stabili cu certitudine dacă afecţiunea pe care acesta o prezintă este de natură reumatismală sau congenitală, iar documentele medicale analizate au confirmat diagnosticul stabilit în anul 1999, anterior intervenţiei chirurgicale suferite de reclamant, în care s-a menţionat că valva aortică nu prezintă o anomalie congenitală.
Pentru considerentele expuse, reţinându-se pe baza actelor medicale că afecţiunea reclamantului a intervenit în anul 1972, ulterior dobândirii calităţii de asigurat şi nu este de natură congenitală, nefiind incidente dispoziţiile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000, Curtea, constată că decizia de încadrare în grad de handicap contestată este temeinică şi legală, urmând ca în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, să respingă acţiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul T.M., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestor motive de recurs recurentul arată că instanţa de fond a stabilit o situaţie de fapt în contradictoriu cu probele de la dosar, respectiv a stabilit că nu s-ar fi dovedit natura congenitală a bolii aortice, deşi s-au depus numeroase acte medicale eliberate de specialişti în cardiologie.
În acest sens, recurentul enumeră următoarele probe:
- opinia Conf. Univ. Dr. C.: faptul că boala a fost pusă în evidenţă la 22 de ani dovedeşte că afecţiunea era într-o fază avansată, ceea ce este un argument pentru natura congenitală a bolii;
- fiica reclamantului are la rândul său o boală a valvei aortice;
- opinia Conf. Univ. Dr. A.I.: afecţiunile reumatice atacă cu prioritate valva mitrală, iar nu valva aortică;
- Dr. V. şi dr. M.N. opinează că boala aortică este congenitală;
- certificatele de încadrare în grad de handicap din anii 1999 – 2004 consemnează că handicapul este dobândit în copilărie sau congenital.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte, constată următoarele:
Referitor la motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., acestea nu se regăsesc în criticile de fapt expuse de recurent, critici care vizează exclusiv interpretarea greşită a probelor, iar nu lipsa de temei legal sau interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii. Ca atare, aceste motive sunt neîntemeiate.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 3041, în cadrul căruia se încadrează critica referitoare la greşita stabilire a situaţiei de fapt, Înalta Curte, constată că argumentele formulate de recurent sunt nefondate.
Astfel, în fond după casare, rejudecând cauza în baza îndrumărilor date prin decizia nr. 1853 din 13 mai 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţa de fond a dispus efectuarea unei expertize medicale având ca obiect stabilirea împrejurării dacă boala de care suferă reclamantul este preexistentă calităţii de asigurat (congenitală sau dobândită în copilărie), ori a fost dobândită ulterior acestei calităţi, pentru a se verifica astfel încadrarea în dispoziţiile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000.
În cadrul acestei probe, efectuate în baza examinării pacientului şi a tuturor actelor medicale disponibile, specialistul a concluzionat că suferinţa pacientului a debutat în anul 1999, deşi era cunoscut încă din anul 1972 cu o afectare valvulară şi nu se poate afirma cu certitudine dacă lezarea valvulară calificată a survenit pe fondul unei afectări reumatismale sau congenitale, în lipsa unui examen anatomo – patologic al valvei aortice excizate intraoperator.
Reclamantul a dobândit calitatea de asigurat în anul 1971.
În raport de inexistenţa unor dovezi medicale anterioare anului 1971 şi faţă de concluziile raportului medical de specialitate, instanţa de fond nu se putea substitui medicului specialist şi nu îşi putea însuşi raţionamentul reclamantului, bazat la rândul său pe acte medicale enumerate în cererea de recurs, ce nu stabilesc fără echivoc preexistenţa handicapului faţă de anul 1971 (data dobândirii calităţii de asigurat).
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.M. împotriva sentinţei civile nr. 4695 din 6 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3310/2012. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3318/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
