ICCJ. Decizia nr. 3447/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3447/2012
Dosar nr. 2197/54/2011
Şedinţa publică de la 11 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamanţii N.E., D.I., D.V. şi D.M. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, amendarea Preşedintelui Comisiei Centrale, cu amenda de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei de a emite decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat în Craiova, strada S., obligaţie dispusă prin sentinţa nr. 455 din 20 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, definitivă şi irevocabilă, respectiv obligarea Comisiei Centrale la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de despăgubiri de întârziere şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că prin sentinţa nr. 455 din 20 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, definitivă şi irevocabilă, pârâta Comisia Centrală a fost obligată să emită decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul în speţă, hotărârea judecătorească fiind executorie de drept, fără a fi necesare alte formalităţi.
Această hotărâre nu fost executată de pârâtă nici după 30 de zile de la rămânerea irevocabilă, fiind aşadar sancţionabilă starea de pasivitate a pârâţilor.
La data de 15 decembrie 2011, reclamanta a depus precizare privind termenul de executare şi introducerea ca pârât a Preşedintelui Comisiei Centrale.
La termenul din 30 martie 2012, reclamanta a primit termen pentru a preciza acţiunea sub aspectul incidenţei dispoziţiilor O.U.G. nr. 4/2012, aceasta formulând precizări orale.
Prin sentinţa nr. 420/2012 din 27 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost respinsă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin O.U.G. nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, activitatea de emitere a titlurilor de proprietate este suspendată pentru o perioadă de 6 luni.
Reţinând că perioada litigiu se suprapune peste perioada de suspendare a activităţii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de emitere a titlurilor de despăgubire, şi că în aprecierea atitudinii de pasivitate a pârâtei este cuprinsă inclusiv perioada de judecată în cauză, prima instanţă a reţinut că la momentul pronunţării nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
S-a mai reţinut că într-o jurisprudenţă recentă, Curtea de la Strasbourg a nuanţat obligaţia statului de punere în executare în orice condiţii a unei hotărâri judecătoreşti, în cauza Fociac c. României, arătându-se că dreptul de acces la justiţie nu poate obliga un stat să dispună executarea fiecărei hotărâri cu caracter civil, indiferent care ar fi circumstanţele (Sanglier împotriva Franţei, nr. 50342799, pct. 39, 27 mai 2003). Atunci când autorităţile sunt obligate să execute o hotărâre judecătorească şi nu fac acest lucru, respectiva inerţie angajează răspunderea statului în sfera de aplicare a art. 6 parag. 1 din Convenţie.
A apreciat judecătorul fondului că această răspundere funcţionează numai ca sancţiune a stării de inerţie, or, în prezentul litigiu, fiind suspendată prin lege activitatea pârâtului şi a autorităţii publice, nu se poate reţine existenţa unei atitudini de pasivitate, care să fie sancţionabilă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au formulat recurs recurenţii-reclamanţi N.E., D.I., D.V. şi D.M., criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenţii au susţinut în esenţă că, în mod greşit instanţa de fond a dispus respingerea acţiunii în sensul nesancţionării Preşedintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, pe considerentul că prin O.U.G. nr. 4/2012 a fost suspendată pe o perioadă de şase luni emiterea titlurilor de despăgubire.
Astfel, susţin recurenţii că pentru instanţa de fond nu a avut relevanţă juridică pasivitatea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor manifestată de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti şi până la data publicării O.U.G. nr. 4/2012, respectiv 15 martie 2012, în M. Of.
Totodată, recurenţii au susţinut că prin suspendarea pe o anumită perioadă a emiterii titlurilor de despăgubire, în procedura prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, iar nu suspendarea punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti irevocabile, pronunţate până la data de 15 martie 2012 respectiv a procedurii executării silite speciale reglementată de dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, republicată.
Sentinţa atacată a fost criticată de recurenţi şi sub aspectul respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de despăgubiri pentru întârziere, datorat neexecutării hotărârii, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004, republicată.
Criticile recurenţilor-reclamanţi au vizat şi lipsa unei motivări a hotărârii atacate considerând că argumentele invocate prin cererea formulată au fost înlăturate de către instanţă fără să îşi motiveze această soluţie.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Intimata Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare, solicitând menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii atacate şi respingerea recursului formulat în cauză, susţinând în esenţă că în mod corect s-a reţinut prin sentinţa pronunţată de instanţa de fond, imposibilitatea executării, în contextul emiterii O.U.G. nr. 4/2012.
Analizând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cauzei deduse judecăţii îl reprezintă aplicarea amenzii prevăzute de dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 republicată, Preşedintelui Comisiei Centrale până la executarea obligaţiei de a emite decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, strada S., conform sentinţei civile nr. 455 din 20 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3358 din 9 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi obligarea Comisiei Centrale la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de despăgubiri de întârziere şi la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 republicată executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, în cazul nerespectării acestui termen, conducătorul autorităţii publice sau persoanei obligate, aplicându-i-se amenda prevăzută de dispoziţiile alin. (2) de 20% din salariu minim brut pe economie pe zi de întârziere iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
Prin sentinţa civilă nr. 455 din 20 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3358 din 9 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, intimata Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să emită recurenţilor-reclamanţi decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, strada S., jud. Dolj.
Prin O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012, privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei şi unele măsuri adiacente, a fost suspendată până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi a procedurilor de evaluare a imobilelor pentru care se acordă despăgubiri.
Instanţa de control judiciar constată că în raport de aceste prevederi legale în mod corect s-a reţinut prin sentinţa atacată, că nu sunt îndeplinite la momentul pronunţării, condiţiile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru aplicarea sancţiunii amenzii. Întrucât neexecutarea hotărârii a fost impusă de dispoziţiile O.U.G. nr. 4/2012 prin care s-a dispus suspendarea temporară a emiterii titlurilor de despăgubire, ca şi a celorlalte operaţiuni, criticile recurenţilor cu privire la neaplicarea acestor dispoziţii legale, în cazul procedurii de executare silită, specială prevăzută de art. 24, sunt nefondate.
Nu pot fi reţinute nici criticile formulate de recurenţi cu privire la respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 RON cu titlu de despăgubiri de întârziere datorat neexecutării hotărârii, având în vedere că în cauză neexecutarea hotărârii s-a datorat unor cauze obiective, respectiv interdicţia legală de a emite titlul de despăgubiri, conform dispoziţiilor legale mai sus menţionate.
Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de N.E., D.I., D.V. şi D.M. împotriva sentinţei nr. 420/2012 din 27 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3438/2012. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 3449/2012. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
