ICCJ. Decizia nr. 3437/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3437/2012
Dosar nr. 12687/2/2010
Şedinţa publică de la 11 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul la Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul G.N., solicitând să se constate calitatea acestuia de lucrător al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin cererile din 26 mai 2008 şi din 09 februarie 2009 adresate Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de către domnul I.C. şi doamna V.S. se solicita verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului nr. I 155531 (cota C.N.S.A.S.), dosar în care pârâtul figurează la volumul 2, fila x (cota C.N.S.A.S.), precum şi a Dosarului nr. 11212 (cota C.N.S.A.S.), dosar în care pârâtul figurează în volumul 2, la fila y.
A precizat reclamanta că aşa cum rezultă şi din cuprinsul notei de constatare din 21 octombrie 2010 precum şi al înscrisurilor, domnul G.N., având gradul de căpitan în cadrul Inspectoratului de Securitate al Municipiului Bucureşti, Serviciul AA, în cadrul dosarului de urmărire informativă a unei persoane semnalată că în perioada cât a frecventat cursurile Festivalului Internaţional de Muzică de la D., august-septembrie 1982, ar fi predat o scrisoare cu conţinut ostil la postul de radio E.L. a dispus o serie de măsuri informativ-operative, enunţând în cuprinsul acţiunii măsurile în speţă.
A mai susţinut reclamanta că potrivit probatoriului depus la dosar, măsurile informativ-operative propuse de către domnul G.N., au fost puse în aplicare conform.
S-a mai precizat că pârâtul G.N. a dirijat un informator „să stabilească în continuare anturajul acestuia, relaţiile sale cu cetăţeni străini, natura lor şi concepţiile sale politice actuale", precum şi că având aceeaşi calitate, în cadrul urmăririi informative a unei persoane semnalată „cu manifestări ostile la adresa regimului socialist din ţara noastră", a dirijat un informator „să stabilească în continuare poziţia politică prezentă a celui în cauză, relaţiile sale şi natura lor şi să-l viziteze la domiciliu pentru a stabili ce materiale deţine la domiciliu”, ulterior dirijând un informator pe lângă persoana urmărită „să stabilească în continuare poziţia politică a celui în cauză, anturajul său, dacă deţine materiale de propagandă duşmănoasă".
De asemenea pârâtul, având calitatea de căpitan la Serviciul RR din cadrul Inspectoratului de Securitate al Municipiului Bucureşti, a propus atenţionarea persoanei în speţă, deoarece: „face unele comparaţii tendenţioase cu privire la modul de viaţă din ţara noastră, faţă de cel din Occident. Din interceptarea secretă a telefonului a rezultat că B.G. are intenţii de rămânere ilegală în străinătate", măsura atenţionării fiind pusă în aplicare.
A opinat reclamanta că activităţile desfăşurate de către domnul G.N. în calitate de angajat al fostei Securităţi, au suprimat următoarele drepturi şi libertăţi fundamentale recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată, respectiv dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
A apreciat reclamanta că sunt asigurate condiţiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 pentru a se putea constata calitatea de „lucrător al Securităţii".
Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 5488 din 30 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost admisă, instanţa constatând existenţa calităţii pârâtului de lucrător al Securităţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de lucrător al Securităţii trebuie îndeplinite două condiţii, respectiv persoana să aibă calitatea de ofiţer, inclusiv acoperit, sau subofiţer al Securităţii în perioada 1945-1989, iar în calitatea menţionată la punctul 1 să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Instanţa fondului a apreciat îndeplinită prima condiţie impusă de textul de lege, reţinând că pârâtul a avut gradele de căpitan în anii 1979, 1981, 1982, 1983, maior în anul 1983 în cadrul Inspectoratului de Securitate al Municipiului Bucureşti, Serviciul RR (1979, 1981) şi Serviciul AA (1982, 1983).
S-a constatat îndeplinită şi cea de-a doua condiţie prevăzută de lege, apreciindu-se că activităţile desfăşurate de către pârât, în calitate de angajat al fostei Securităţi, au îngrădit următoarele drepturi şi libertăţi fundamentale recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată, respectiv dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
În acest sens prima instanţă a reţinut activităţile pârâtului prin care au fost îngrădite aceste drepturi precum şi faptul că definiţia legală a noţiunii de lucrător nu presupune situaţiile în care respectivele persoane încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceştia suprimau sau îngrădeau drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, din perspectiva legiuitorului, fiind irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susţinere legală sau regulamentară.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul G.N., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, în esenţă pentru următoarele motive:
- A arătat recurentul că în calitate de salariat al Inspectoratului de Securitate a Municipiului Bucureşti avea obligaţia să respecte legile ţării, regulamentele militare şi ordinele primite de la superiori.
Se arată că în dosarele de urmărire informativă despre care se face referire în cererea de chemare în judecată, a primit ordin să propună anumite măsuri, iar recurentul doar a propus atenţionarea persoanei în cauză, măsură care are un caracter preventiv şi nu sancţionator.
- Consideră recurentul că nu este îndeplinită condiţia referitoare la încălcări ale unor drepturi şi libertăţi, respectiv suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului - în conformitate cu prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
- A mai arătat recurentul că numitul P.F. a fost de fapt un informator al Securităţii şi a desfăşurat din proprie iniţiativă activităţi de colaborare cu Securitatea, acesta a primit diverse sume de bani pentru serviciile făcute prin intermediul recurentului, relaţiile cu acesta fiind de amiciţie şi după 1989. Se arată că în mod netemeinic şi nelegal a respins instanţa de fond cererea de probatorii vizând ascultarea ca martor a numitului P.F.
Faţă de solicitările făcute de numiţii I.C şi V.S. în urma modificărilor efectuate nu s-a constatat existenţa unor dosare de urmărire informativ operativă faţă de acestea, solicitarea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii fiind deci neîntemeiată.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
În temeiul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 „ lucrător al Securităţii - orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii totalitar comuniste”.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 „ Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeaşi şi pentru lucrătorii Securităţii identificaţi în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă”.
- Se reţine că numiţii I.C. şi V.S. - au formulat cerere de verificare în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 iar nu numitul P.F. despre care arată recurentul că oricum era un informator de bună voie al Securităţii, primind sume de bani pentru serviciile sale şi cu care se află în relaţii de amiciţie.
Prin urmare, premisa de nelegalitate şi netemeinicie vizează un aspect nerelevant pentru soluţionarea cauzei întemeiate pe art. 1 alin. (7) din Ordonanţa precitată.
- În ceea ce priveşte justificările aduse de recurent în sensul că a respectat ordinele primite de la superiori şi regulamentele militare, aşa cum a arătat şi instanţa fondului aceste aspecte nu prezintă relevanţă din punct de vedere al legiuitorului, condiţiile care trebuie îndeplinite sunt prevăzute în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
- Referitor la îndeplinirea condiţiei privind desfăşurarea de activităţi prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale se reţine că şi aceasta este îndeplinită în ceea ce priveşte pe numiţii I.C. şi V.S.
Astfel, din dosarele de urmărire operativă depuse la dosar de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, rezultă că numita S.V. a deţinut şi a dat numitului G.B. semnalat cu manifestări ostile reviste pornografice pe care le-a primit de la suedeza L.B.
De asemenea, în dosarul informativ privind pe V.V.G. - apare o notă către Direcţia a II-a, despre numita V.S., unde locuieşte, unde lucrează, condiţiile de trai în comun cu chiriaşii, faptul că o vizitează un bărbat care poartă barbă şi alte detalii personale.
În legătură cu numitul I.C. - recurentul apare în documentul numit „Completare la planul de măsuri în DUI - „I.” - I.C.” - care se refereau la măsura de a subtiliza cheile familiei lui I.C. pentru a pătrunde în domiciliu în scopul instalării mijloacelor de interceptare speciale.
Rezultă din actele depuse că, prin activităţile desfăşurate, recurentul a suprimat şi îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale persoanelor care au solicitat verificarea, precum dreptul la viaţă privată, dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor.
Imixţiunile în viaţa şi conştiinţa persoanelor, în timpul regimului comunist, în felul în care a procedat recurentul sunt considerate printre cele mai periculoase acţiuni, încalcă fundamental dreptul la viaţă privată a individului, dreptul oricărei persoane de a nu expune altora aspectele cele mai intime ale fiinţei sale, despre elementele care privesc modul nostru de a fi, de a gândi şi care trebuie să rămână inaccesibile.
Temeiul legal al soluţiei adoptate
Faţă de cele arătate mai sus, constatând că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică şi că nu există motive de casare sau modificare a acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G.N. împotriva sentinţei civile nr. 5488 din 30 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3434/2012. Contencios. Anulare acte privind... | ICCJ. Decizia nr. 3438/2012. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
