ICCJ. Decizia nr. 3438/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3438/2012
Dosar nr. 12215/2/2010
Şedinţa publică de la 11 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea constată următoarele asupra recursului de faţă
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 12215/2/2010 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C.V. constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a pârâtului, în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
În raport de actele depuse de recurentul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în susţinerea notei de constatare din 5 august 2009 şi verificând incorect îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 5136 din 16 septembrie 2009 a respins ca neîntemeiată cererea formulată de recurentul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea de colaborator a pârâtului C.V.
S-a apreciat de instanţa de fond că informaţia furnizată Securităţii nu se referă la o atitudine potrivnică regimului comunist nu vizează îngrădirea drepturilor fundamentale ale soldatului în cauză, ci dezvăluie doar motivul pentru care acesta doreşte să plece în străinătate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Recurentul arată că soluţia de respingere a acţiunii în constatare se bazează pe o apreciere nelegală în sensul neîndeplinirii condiţiilor cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Recurentul arată în motivul de recurs că instanţa de fond a apreciat greşit în sensul neîndeplinirii condiţiilor legale. Aceasta deoarece informaţiile furnizate Securităţii de către pârâtul - intimat, în baza angajamentului din 27 martie 1979 se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar informaţiile furnizate despre persoana denunţată care dorea să se stabilească într-un alt stat fac parte din sfera manifestărilor potrivnice regimului comunist şi sunt de natură a încălca drepturi şi libertăţi fundamentale.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii în constare.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca fondat pentru următoarele considerente.
Sentinţa atacată prin soluţia de respingere a acţiunii în constatare este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În mod greşit prima instanţă analizând actele depuse în susţinerea notei de constatare, în special nota informativă din 22 iulie 1981 - dosar fond a apreciat că din cuprinsul acestuia nu rezultă furnizarea de informaţii despre atitudini potrivnice regimului comunist şi care sunt de natură a încălca drepturi şi libertăţi fundamentale.
Curtea constată pe situaţia de fapt, analizând nota informativă din 22 iulie 1981, că pârâtul - intimat a furnizat Securităţii, în baza angajamentului şi sub acoperirea numelor conspirative „S.” şi „Sa.” informaţii despre o persoană - cadru militar „a spus că vrea să plece oricum acolo (în Statele Unite n.n.) pt. că în S.U.A. are cunoştinţe, că viitoarea soţie este acolo şi că în această ţară sunt drepturi şi libertăţi mai multe, pe când la noi acestea sunt îngrădite" (nota informativă din 22 iulie 1981, pagina 7 a notei de constatare).
Important este că intimatul a aflat aceste informaţii legate de persoana denunţată, punându-i acesteia întrebări „conform instructajului făcut de reprezentanţii Securităţii. Interesul principal al Securităţii viza motivul pentru care persoana denunţată dorea să plece din ţară.
Denunţul mai sus citat a stârnit imediat interesul ofiţerilor Securităţii care i-au transmis intimatului noi sarcini cu privire la cel denunţat: „să urmărească influenţarea pozitivă a militarului, arătându-i că nu este bine ce face părăsindu-şi ţara, plecând într-o ţară necunoscută unde are mai puţine posibilităţi să se afirme ca om. Să-i arate că motivul său este minor faţă de repercusiunile faptei. Practic Securitatea urmărea intimidarea persoanei urmărite.
O altă consecinţă directă a denunţului intimatului a fost înăsprirea formelor de urmărire informativă folosite de Securitate împotriva acestuia. Astfel, se hotărăşte deschiderea dosarului de urmărire informativă în privinţa victimei delaţiunii, potrivit „Notei Biroului din 31 iulie 1981 (pagina 8 din nota de constatare), care consemnează cu privire la militarul denunţat: „Să fie luat în D.U.I.". Dosarul de urmărire informativă reprezenta cea mai avansată formă de urmărire a unei persoane.
De asemenea, tot ca urmare a informaţiei primite de la intimat, împotriva celui denunţat a mai fost îndreptat un informator al Securităţii: „va fi încadrat informativ cu inf. D.P." (conform adnotării aflate chiar la finalul denunţului).
Analizând această informaţie, care este suficientă pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, astfel cum este definită conform dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, Curtea apreciază că sunt îndeplinite condiţiile cumulative pentru acţiunea calităţii de colaborator al Securităţii.
Mai întâi, este demonstrată prima condiţie pusă de legiuitor [art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008] pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii: furnizarea de informaţii despre atitudini sau acţiuni potrivnice regimului comunist.
Este evident că denunţarea unei persoane care dorea să emigreze pentru că în Occident „sunt drepturi şi libertăţi mai multe, pe când la noi acestea sunt Îngrădite" nu poate fi calificată altfel decât ca denunţarea unei atitudini potrivnice regimului comunist.
Intenţia de a părăsi definitiv ţara era considerată un afront direct la adresa regimului, care pretindea că asigură cetăţenilor români cele mai bune condiţii de viaţă.
Mult mai important, din perspectiva autorităţilor represive ale regimului comunist, intenţia de emigrare era determinată, în speţă, de convingerea celui denunţat în sensul că în Occident „sunt drepturi şi libertăţi mai multe, pe când la noi acestea sunt îngrădite".
Afirmaţia cu privire la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor omului în România era o referire evidentă la caracterul dictatorial al puterii din acea perioadă şi astfel punea sub semnul întrebării însăşi legitimitatea acesteia.
În speţă este îndeplinită şi a doua condiţie, care se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale - şi nu neapărat la încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi - în sensul că intimatul putea şi trebuia să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiei furnizate.
Jurisprudenţa a subliniat în mod constant faptul că, prin vizarea încălcării unor drepturi, legiuitorul nu înţelege neapărat încălcarea efectivă a acestora ci, pe de o parte, îndeplinirea condiţiei ca informaţia furnizată să fie aptă să ducă cel puţin la imixţiuni ale autorităţilor în viaţa personală a celui denunţat şi, pe de altă parte, ca autorul delaţiunilor să conştientizeze pericolul la care îl supunea pe cel despre care informa autorităţile.
În cauză această ultimă condiţie este chiar depăşită în condiţiile în care, în urma denunţului pârâtului - intimat Securitatea a luat măsuri concrete împotriva celui denunţat şi anume deschiderea dosarului de urmărire informativă, conform notei din 31 iulie 1981. Dosarul de urmărire informativă reprezenta cea mai avansată formă de urmărire a unei persoane şi prin aceasta a fost încălcat dreptul la viaţa privată a persoanei urmărite prevăzute de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată în sensul că va admite acţiunea în constatare formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Va constata calitatea pârâtului C.V. de colaborator al Securităţii, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 5136 din 16 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea.
Constată calitatea pârâtului C.V. de colaborator al Securităţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3437/2012. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 3447/2012. Contencios → |
|---|
