ICCJ. Decizia nr. 3449/2012. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3449/2012
Dosar nr. 180/64/2012
Şedinţa publică de la 11 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 180/64/2012 pe rolul Curţii de Apel Braşov reclamanta A.S.V. Auto SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii D.I.D., D.G. şi D.H., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună aplicarea fiecăruia dintre pârâţi a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pentru fiecare zi de întârziere, începând din data de 19 februarie 2012 şi până la executarea obligaţiei stabilite prin sentinţa civilă nr. 206 din 22 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 804/64/2010, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 229 din 19 ianuarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii se arată că, prin sentinţa menţionată mai sus, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov a fost obligată la soluţionarea în fond a contestaţiei pe care reclamanta a introdus-o împotriva raportului de inspecţie fiscală din 23 iulie 2010 corectată în data de 03 august 2010, a deciziei de impunere fiscală din 23 iulie 2010 corectată în data de 03 august 2010 şi a procesului verbal din 23 iulie 2010, urmare a anularii de către instanţă a deciziei nr. 1525 din 21 septembrie 2010 prin care organul de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov suspendase în mod nelegal soluţionarea contestaţiei.
La data de 25 ianuarie 2012 reclamanta a înaintat Directorului executiv al Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov adresa prin care a solicitat reluarea soluţionării contestaţiei, însoţită de certificatul din data de 23 ianuarie 2012 emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, cu privire la respingerea recursului declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov împotriva sentinţei nr. 206/2010.
Pârâţii, prin întâmpinare au solicitat respingerea acţiunii motivând că nu sunt în culpă, iar contestaţia formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere din 23 iulie 2010 este în curs de soluţionare.
În raport de actele depuse şi de susţinerile părţilor Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 6/F/CC a admis cererea formulată de reclamantă şi a aplicat fiecăruia dintre pârâţi o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pentru fiecare zi de întârziere, începând din data de 19 februarie 2012 şi până la executarea obligaţiei stabilite prin sentinţa civilă nr. 206 din 22 decembrie 2010 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 229 din 19 ianuarie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă s-a apreciat de prima instanţă că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prin care este prevăzut imperativ norma juridică care cuprinde termenul de cel mult 30 de zile de la data rămâneri irevocabile a hotărârii, termen în cadrul căruia trebuia executată sentinţa civilă nr. 206/F/2010, respectiv a obligaţiei înscrise în titlul executoriu.
Au fost înlăturate motivat apărările pârâţilor din întâmpinare apreciindu-se că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 70 din O.G. nr. 92/2003 şi că pârâţii nu au probat existenţa vreunei cauze exoneratoare de răspundere în ceea ce priveşte neîndeplinirea de către aceştia, în termenul limită de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei civile nr. 206/F/2010 a obligaţiei înscrise în titlul executoriu.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri, în termen pârâtul G.D. şi respectiv pârâţii D.I.D şi H.D., motivate pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate de recurenţii D.I.D. şi H.D. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în raport de dispoziţiile art. 70 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. care devine aplicabile pe situaţia de fapt în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiei formulate de intimată înregistrată la data de 26 ianuarie 2012.
Se arată în motivele de recurs că în mod nelegal au fost aplicate de prima instanţă dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în condiţiile în care în cauză erau aplicabile dispoziţiile art. 70 din O.G. nr. 92/2003 şi nu dispoziţiile normei generale prin care era reglementat termenul de 30 de zile privind obligaţia soluţionării contestaţiei.
Pe lângă aspectele formulate privind înregistrarea şi comunicarea contestaţiei formulate şi a actelor anexă se arată de recurenţii-pârâţi faptul că nerealizarea obligaţiei în termenul de 30 zile prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a fost una de natură obiectivă deoarece cauza supusă soluţionării era deosebit de complexă presupunând verificări suplimentare, documente de analizat, lipsa unor relaţii privind sediul soluţionării procesului penal.
Pe de altă parte însăşi contestatoarea - intimată şi-a completat contestaţia cu motive şi documente noi la data de 20 martie 2012, iar în raport de aceste noi date s-a emis adresa din 11 aprilie 2012 pentru completarea referatului cu propuneri de soluţionare a contestaţiei în raport de documentaţia prezentată şi în raport de această situaţie au devenit aplicabile dispoziţiile art. 70 din O.G. nr. 92/2003 care nu au fost reţinute greşit de instanţa de fond.
În recursul declarat de pârâtul - recurent G.D. motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ. invocându-se motivul de casare, respectiv necompetenţa materială a instanţei de fond care a pronunţat sentinţa recurată şi a soluţionat cererea în baza art. 24 din Legea nr. 554/2004 şi aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte soluţionarea acţiunii întemeiată pe dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 în raport de dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi de dispoziţiile art. 70 din O.G. nr. 92/2003.
În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. se invocă de recurentul-pârât pronunţarea sentinţei de o instanţă necompetentă material.
Se apreciază că în raport de dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nu era instanţa de executare în sensul dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Se arată că instanţa de executare era Tribunalul Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, deoarece actul ce trebuia emis privind soluţionarea contestaţiei era de competenţa D.G.F.P. Braşov - autoritate locală, fiind aplicabile dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Se solicită, în raport de acest motiv de recurs casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se invocă greşita aplicare a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 sub două aspecte.
Primul vizează lipsa calităţii sale procesuale pasive în raport de dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pe motiv că recurentul nu are calitatea de conducător al autorităţii publice sau de persoana obligată a executa conform legii şi a atribuţiilor de serviciu sentinţa civilă nr. 206/F din 22 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov rămasă definitivă şi irevocabilă.
Al doilea aspect de nelegalitate priveşte aprecierea greşită în sensul aplicării şi îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în sensul neexecutării obligaţiei privind soluţionarea contestaţiei formulate în „cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii”. Se arată că în cauză nu erau aplicabile dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ci dispoziţiile art. 70 din O.G. nr. 92/2003 în sensul că termenul de soluţionare de 45 de zile de la înregistrare se prelungeşte cu perioada cuprinsă între data solicitării şi data solicitării şi data primirii informaţiilor solicitate.
Aceasta deoarece însăşi intimata a depus acte şi motive noi privind soluţionarea contestaţiei formulate, contestaţie deosebit de complexă şi care nu putea fi soluţionată în lipsa punctului de vedere al organului de inspecţie fiscală conform art. 213 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003.
Iar conform art. 213 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 prin adresa din 20 martie 2012 documentele depuse de reclamanta intimată au fost transmise D.G.F.P. Braşov - Activitatea de Inspecţie Fiscală pentru a se pronunţa asupra acestora, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 70 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.
Se arată că organele de soluţionare a contestaţiei au întreprins diligenţele necesare pentru a se soluţiona contestaţia în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ci dispoziţiile art. 70 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004.
Se solicită, în raport de acest motiv de recurs modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii cererii ca nefondate.
În susţinerea recursurilor se depun acte conform art. 305 C. proc. civ.
La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Analizând recursurile declarate, în raport de motivele de recurs, Curtea va aprecia pentru următoarele considerente, comune ambelor recursuri că acestea sunt fondate, în cauză fiind incidente condiţiile motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - aplicarea greşită a legii.
Motivul de recurs, de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. invocat de recurentul G.D. nu este fondat.
În cauză sentinţa recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca instanţă de executare, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu dispoziţiile art. 25 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a susţinut fondul litigiului contencios administrativ şi a pronunţat sentinţa civilă nr. 206 din 22 decembrie 2010 în Dosarul nr. 804/64/2010 rămasă irevocabilă prin decizia nr. 229 din 19 ianuarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Fiind învestită cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, era instanţa de executare competentă material conform dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 554/2004.
Motivele de nelegalitate şi netemeinicie invocate de recurenţi, care se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. aplicarea şi interpretarea greşită a legii.
Prin sentinţa recurată s-a admis acţiunea formulată de reclamanta-intimată în baza art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 şi a fost aplicată fiecăruia dintre recurenţi începând cu data de 19 februarie 2012 amenda prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 până la executarea obligaţiei stabilite prin sentinţa civilă nr. 206 din 22 decembrie 2010 rămasă irevocabilă.
Prin sentinţa civilă care constituie titlu executoriu s-a dispus anularea deciziei nr. 1525 din 21 septembrie 2010 emisă de pârâtă D.G.F.P. Braşov şi a fost obligată pârâta să soluţioneze pe fond contestaţia fiscală a reclamantei - intimate înregistrate din 31 august 2010.
Curtea analizând sentinţa atacată apreciază că în mod greşit prima instanţă a apreciat că în cauza de faţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 ca procedură specială de executare aplicabilă în cazul în care autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative.
Curtea apreciază că în prezenta cauză obiectul executării menţionat în sentinţa civilă nr. 206 din 22 decembrie 2010 al Curţii de Apel Braşov nu se încadrează în art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea cuprinzând în concret obligaţia soluţionării unei contestaţii fiscale. Pe cale de consecinţă în raport de acest obiect în cauză devin aplicabile dispoziţiile art. 70 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., dispoziţii invocate de recurenţi prin întâmpinare, înlăturate nejustificat de prima instanţă şi care au fost reiterate în motivele de recurs.
În conformitate cu dispoziţiile art. 70 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. în situaţiile în care pentru soluţionarea cererii sunt necesare informaţii suplimentare relevante pentru luarea deciziei, termenul de soluţionare se prelungeşte cu perioada cuprinsă între data solicitării şi data primirii informaţiilor solicitate. Aceste dispoziţii speciale sunt aplicabile în prezenta cauză pentru două motive. Primul vizează obiectul obligaţiei respectiv soluţionarea unei contestaţii fiscale şi al doilea faptul că soluţionarea acestei contestaţii înregistrată la data de 31 august 2010 reprezenta un volum de muncă complex, are presupunea verificarea de documente şi obţinerea de relaţii care nu puteau fi efectuate în termenul de 45 zile prevăzut de art. 70 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003.
Pe de altă parte cu ocazia soluţionării contestaţiei însăşi reclamanta - intimată a depus la dosar data de 20 martie 2012 acte şi motive noi ale contestaţiei acte care presupun verificări suplimentare şi un punct de vedere din partea organelor de inspecţie fiscală. În acest sens prin adrese repetate din 12 martie 2012 şi respectiv 11 aprilie 2012 s-au solicitat informaţii suplimentare de la D.G.F.P. Braşov şi D.G.F.P. Satu Mare necesare soluţionării contestaţiei fiscale şi care să aibă în vedere înscrisurile noi care nu au fost prezentate anterior.
În cauză Curtea apreciază că în raport de obiect şi de situaţia de fapt nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 ci dispoziţiile speciale prevăzute de art. 70 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 în sensul că termenul de soluţionare se prelungeşte cu perioada cuprinsă între data solicitării şi data primirii informaţiilor solicitate. Iar faţă de procedura specială, Curtea apreciază că organele de soluţionare a contestaţiei au aplicat corect dispoziţiile art. 70 din O.G. nr. 92/2003, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte termenul de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei civile nr. 206/F/2010 în raport de obiectul obligaţiei înscrise în titlul executoriu.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va admite recursurile şi va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de D.I.D., H.D. şi de G.D. împotriva sentinţei nr. 6/F/CC din 20 aprilie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de A.S.V. Auto SRL Ghimbav, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3447/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3506/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
