ICCJ. Decizia nr. 3477/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3477/2012
Dosar nr. 3174/2/2010
Şedinţa publică de la 13 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
Prin cererea înregistrată la data de 9 aprilie 2010, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul O.L., constatarea calităţii acestuia din urmă de lucrător al Securităţii, în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a învederat instanţei că, potrivit Notei de constatare din 21 ianuarie 2010 şi a înscrisurilor anexate, pârâtul, având gradul de locotenent major în cadrul I.J.S. Teleorman, prin activităţile desfăşurate în această calitate, descrise în detaliu de reclamant, a suprimat următoarele drepturi şi libertăţi fundamentale recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată:
- dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice;
- dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice;
- dreptul la libertatea religioasă prevăzut de art. 30 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 18 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 19 octombrie 2010, pârâtul O.L. a solicitat instanţei respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
I.2. Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa nr. 4994 din 8 decembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului şi a constatat calitatea de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului O.L.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că din documentele prezentate de reclamant reiese în mod cert întrunirea primei cerinţe, prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, privind „calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989,, pârâtul fiind locotenent major în cadrul I.S.J. Teleorman (1987-1989).
În ceea ce priveşte cea de a doua condiţie, Curtea a constatat că măsurile dispuse de pârât, dirijarea unor surse care să pătrundă în intimitatea celor vizaţi, scopul adoptării acestor măsuri, anume de a urmări informativ membrii cultului Martorii lui Iehova, de a depista poziţia ostilă a acestora faţă de politica partidului şi statului, dacă ascultă şi/sau colportează Europa Liberă şi Vocea Americii, dacă fac afirmaţii negative privind libertăţile religioase, interesul manifestat pentru opiniile celor vizaţi relativ la aspectele menţionate, pentru anturajul acestora, pentru întrunirile acestora, toate acestea dovedesc un mecanism specific de supraveghere poliţienească extrem de intrusiv în viaţa privată a celor urmăriţi şi o grevare a exercitării libertăţii de exprimare, de opinie şi de conştiinţă.
A conchis instanţa că toate acţiunile pârâtului, vizând punerea sub lupă a întregii vieţi a persoanelor vizate, precum şi a persoanelor apropiate acestora, urmărirea acestora pentru convingerile lor religioase, pentru opiniile lor, pentru exprimarea publică a acestora constituie activităţi prin care s-au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, respectiv Dreptul la libertatea de exprimare, Libertatea de opinie, a conştiinţei şi a religiei Dreptul la viaţa privată consacrate legislativ în epocă prin Constituţia R.S.R. din 1965 şi Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974.
I.3. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut, în esenţă că C.N.S.A.S. nu trebuia să fie abilitat prin lege să introducă acţiuni în justiţie pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, acest drept trebuind să aparţină exclusiv cetăţeanului care se consideră vătămat ca urmare a eventualelor acţiuni abuzive ale unor lucrători din fosta Securitate, singurul în măsura să aprecieze asupra prejudiciilor suferite.
Prin introducerea unor acţiuni în constatare, C.N.S.A.S. se subrogă în dreptul cetăţeanului de a avea acces liber Ia justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, garantat prin dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea fundamentală.
Pentru promovarea unei astfel de acţiuni, C.N.S.A.S. ar trebui să fie mandatat în acest sens, pentru fiecare caz în parte, de cetăţeanul care se consideră vătămat într-un drept al său ori într-un interes legitim, potrivit dispoziţiilor procesual civile referitoare la prezentarea părţilor în judecată.
A mai susţinut recurentul pârât că acţiunea în constatare, înregistrata la 09 aprilie 2010, a fost introdusa de C.N.S.A.S., cu încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, întrucât a fost întemeiata pe cererea din 11 iunie 2008 a numitei P.M. care solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii și subofiţerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului nr. P/210224/1+2, titular P.F., or din studierea dosarului rezultă că „It. major O.L. a studiat dosarul în cauza" şi nu a desfăşurat activităţi specifice privind pe P.F.
De asemenea, prin nota de constatare, întocmită de C.N.S.A.S. din 21 ianuarie 2010, a fost verificat un alt dosar decât cel la care se face referire în cererea numitei P.M., respectiv - titular N.F., care nu este un dosar de urmărire informativa a unei persoane, ci dosar de informator, calitate pe care a avut-o N.F. în perioada 1987-1989 (pct. B);
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În cauză, este necontestat că recurentul-pârât nu s-a aflat în niciuna dintre situaţiile prevăzute la art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, pentru ca verificarea calităţii sale de lucrător al fostei Securităţi, în sensul acestei reglementări, să poată fi făcută din oficiu.
De asemenea, este necontestat că verificarea s-a efectuat în cauza de faţă, ca urmare a cererii formulate de numita P.M., urmaş al numitului P.F., titular al Dosarelor nr. 12100224/1+2 şi nr. R/269717/1+2, cererile fiind formulate în temeiul art. 1 alin. (7) şi (8) din O.U.G. nr. 24/2008.
Potrivit art. 1 alin. (7) şi (8) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, „(7) Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeaşi şi pentru lucrătorii Securităţii identificaţi în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă. (8) De drepturile prevăzute la alin. (1)-(7) beneficiază soţul supravieţuitor şi rudele până la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moştenitorii săi testamentari. De aceste drepturi beneficiază în primul rând soţul supravieţuitor şi după aceea rudele în ordinea proximităţii legăturii de rudenie. În cazul rudelor de acelaşi grad, au acces la dosar toţi în mod egal, iar în cazul publicării dosarului sau elementelor din dosar, este nevoie de consimţământul tuturor”.
De asemenea, potrivit art. 27 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.N.S.A.S., aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008 a C.N.S.A.S., „(1) Petiţionarul îndreptăţit, luând cunoştinţă de conţinutul dosarului, poate solicita în scris C.N.S.A.S. demararea procedurilor pentru a afla identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. (2) C.N.S.A.S. comunică petiţionarului îndreptăţit identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, numai dacă aceasta poate fi stabilită cu certitudine.
Pe baza cererii prin care se solicită stabilirea identităţii lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, depusă la Direcţia comunicare, Direcţia investigaţii întocmeşte o notă de constatare a identităţii lucrătorilor sau colaboratorilor Securităţii. Nota de constatare a identităţii va conţine atât numele real şi celelalte date de identitate, cât şi numele conspirativ, acolo unde este cazul. Dacă lucrătorul sau colaboratorul Securităţii a deţinut mai multe nume conspirative, nota de constatare a identităţii va consemna distinct fiecare situaţie în parte. De asemenea, se vor consemna documentele şi informaţiile identificate în cursul desfăşurării investigaţiilor, care au condus la stabilirea identităţii persoanei. (4) Nota de constatare a identităţii se înaintează Colegiului C.N.S.A.S., prin secretarul acestuia. Colegiul C.N.S.A.S., în maximum 15 zile de la înregistrarea la Secretariat, ia în discuţie nota de constatare a identităţii şi, după caz:
a) aprobă nota de constatare şi dispune Direcţiei comunicare redactarea, în termen de 15 zile lucrătoare, a unei comunicări către petiţionarul îndreptăţit, prin care i se transmit datele de identitate ale colaboratorului sau lucrătorului Securităţii, precum şi numele conspirative, acolo unde este cazul;
b) infirmă nota de constatare şi dispune Direcţiei investigaţii reluarea procedurilor specifice de investigare a fondului arhivistic şi/sau a corespondenţei cu foştii deţinători de arhivă şi cu I.N.E.P., pentru identificarea documentelor şi informaţiilor necesare soluţionării cererii.
Verificarea existenţei sau inexistenţei calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului se face la cerere, remisă în copie Direcţiei investigaţii, care demarează verificările specifice la instituţiile deţinătoare de arhivă şi în fondul arhivistic propriu. La finalizarea acestora, Direcţia investigaţii întocmeşte nota de constatare cu privire la existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii. În cazul acelor lucrători ai Securităţii decedaţi, Direcţia comunicare va informa petentul despre imposibilitatea stabilirii calităţii de lucrător, comunicându-i-se totodată că activitatea acestuia va fi prezentată prin publicarea pe pagina de internet a instituţiei a documentelor şi informaţiilor regăsite în arhiva C.N.S.A.S.”
Deci, cu alte cuvinte, verificarea calităţii de lucrător al Securităţii poate fi cerută doar împotriva ofiţerilor/ subofiţerilor care au contribuit la instrumentarea dosarului celui care formulează cererea.
Pe cale de consecinţă, sesizarea adresată instanţei de contencios poate privi doar acel/ acei ofiţer/ ofiţeri sau subofiţer/ subofiţeri care au instrumentat dosarul persoanei care a solicitat verificarea.
Or, în cauza de faţă, aşa cum rezultă din Nota de constatare din 21 ianuarie 2010 întocmită de Direcţia de investigaţii din cadrul C.N.S.A.S., pentru Dosarul nr. R/791728, recurentul-pârât nu a lucrat/ instrumentat dosarul numitului P.F., pentru care a formulat cerere petenta P.M.
Astfel fiind, rezultă că verificarea, precum şi sesizarea instanţei de contencios, la cererea petentei P.M. au fost realizate fără temei legal, soluţia instanţei de fond fiind dată, în această privinţă, fără temei legal, în condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În concluzie, instanţa va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge sesizarea C.N.S.A.S. pentru considerentele prezentate mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de O.L. împotriva sentinţei nr. 4994 din 8 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi respinge acţiunea formulată de C.N.S.A.S.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3470/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3645/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
