ICCJ. Decizia nr. 3645/2012. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3645/2012
Dosar nr. 1352/59/2011
Şedinţa publică de la 20 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul S.I. a chemat în judecată pârâta A.N.V. solicitând anularea Ordinului nr. 7271 din 02 august 2011, prin care s-a dispus eliberarea sa din funcţia publică, reintegrarea în funcţia publică teritorială de execuţie ca inspector vamal grad profesional principal, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate şi recalculate până la data reintegrării în funcţie şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea, în temeiul art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 s-a cerut suspendarea executării ordinului până la pronunţarea asupra fondului cu consecinţa reîncadrării sale pe funcţia deţinută anterior emiterii actului administrativ atacat.
Prin sentinţa civilă nr. 595 din 19 decembrie 2011 Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul S.I. în contradictoriu cu pârâta A.N.V. şi cererea de suspendare a executării actului administrativ.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin Ordinul nr. 7271 din 2 august 2011 pârâta A.N.V., prin Vicepreşedinte, a dispus, începând cu data de 8 august 2011, încetarea raportului de serviciu al reclamantului prin eliberarea din funcţia publică teritorială de execuţie de inspector vamal grad profesional principal, gradaţia 5,clasa de specializare 48 la Biroul Vamal Naidăş din cadrul D.R.A.O.V. Timişoara, conform dispoziţiilor art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5) din Legea nr. 188/1999, privind Statului funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Anterior ordinului în discuţie pârâta a emis preavizul din 5 iulie 2011 prin care i s-a comunicat reclamantului că postul ocupat va fi supus reorganizării, că poate lua la cunoştinţă de lista posturilor vacante şi poate opta pentru ocuparea unuia dintre acestea precizându-se şi procedura de urmat în această situaţie.
Prin preavizul reclamantul a fost înştiinţat despre faptul că postul pe care îl ocupă estre supus reorganizării, că are posibilitatea de a opta pentru ocuparea unei funcţii publice vacante corespunzătoare cuprinsă în lista posturilor vacante, iar acest preaviz nu este un act emis ca urmare a eliberării din funcţia publică ci este urmarea reorganizării instituţiei din care face parte reclamantul, prin acesta fiindu-i adusă la cunoştinţă întreaga procedură de urmat pentru ocuparea unei funcţii publice vacante. Sub acest aspect, Curtea de Apel a mai reţinut că sunt neîntemeiate susţinerile reclamantului potrivit cărora ordinul de eliberare din funcţie nu cuprinde durata preavizului cu atât mai mult cu cât preavizul a fost emis anterior eliberării din funcţia publică la o dată la care postul său nu era desfiinţat şi fără a i se comunica actul administrativ avut în vedere la emiterea sa.
Instanţa de fond a constatat că actul emis la 5 iulie 2011 de către A.N.V. este denumit impropriu „preaviz” întrucât nu are efectele prevăzute de art. 99 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 188/1999 republicată şi nu este rezultatul emiterii anterioare a unui act administrativ de eliberare din funcţia publică.
Preavizul la care face referire art. 99 din Legea nr. 188/1999 republicată este actul prin care, în cazul eliberării din funcţia publică, autoritatea publică are obligaţia de a menţine raporturile de serviciu pe o perioadă de 30 de zile calendaristice, perioadă în care funcţionarul public beneficiază de reducerea programului de lucru până la 4 ore/zi fără afectarea drepturilor salariale cuvenite.
Actul în discuţie reprezintă o înştiinţare prin care reclamantului i s-a adus la cunoştinţă direct faptul că postul pe care îl ocupă va fi supus reorganizării precum şi procedura pe care trebuie să o urmeze reclamantul în situaţia în care doreşte să opteze pentru una din funcţiile publice vacante corespunzătoare şi în nici un caz un preaviz în sensul art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 republicată.
Este adevărat că Ordinul nr. 7271 din 2 august 2011 nu cuprinde perioada de preaviz dar, instanţa de fond a mai reţinut că din interpretarea prevederilor art. 99 din Legea nr. 188/1999 republicată nu rezultă că acest preaviz este obligatoriu a fi cuprins în însăşi actul administrativ de eliberare din funcţia publică, putând fi cuprins şi într-un înscris ulterior eliberat pe seama reclamantului reţinând totodată că dreptul la preaviz este acordat de lege care stabileşte expres atât durata acestuia cât şi drepturile funcţionarului public pe această perioadă (art. 99 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 188/1999 republicat), astfel încât aceste aspecte nu sunt de natură a atrage nulitatea ordinului de eliberare din funcţia publică ale cărui motive de nelegalitate se analizează prin raportare la cauze existente anterior sau concomitent emiterii acestuia, iar nu prin raportare la neemiterea ulterioară a unui act de preaviz.
Instanţa de fond a mai constatat că susţinerile din acţiune legate de nelegalitatea desfăşurării examenului la care a participat sunt irelevante în cauză pentru că reclamantul nu a atacat actele emise de pârâtă sub acest aspect, astfel că acestea nu pot formula obiectul acţiunii prezente.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamantul S.I. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se invocă incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,respectiv faptul că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Recurentul precizează că reducerea numărului de posturi s-a făcut în temeiul prevederilor Ordinului A.N.A.F. nr. 2407 din 04 iulie 2011.
Ordinul atacat a fost emis în temeiul art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, ca urmare a faptului că postul pe care îl ocupa va fi supus reorganizării, urmărind ca reclamantul să fie eliberat din funcţie în temeiul art. 99 alin. (1) lit. b) (prin urmare, textul de lege ale cărui prevederi au fost încălcate este invocat în mod explicit drept temei legal în actul administrativ atacat - ordinul de eliberare din funcţie - astfel că susţinerea instanţei de fond potrivit căreia acest aspect nu poate fi analizat în cadrul prezentei contestaţii este netemeinică şi nelegală).
Recurentul mai susţine că, în speţă, nu s-a făcut nici un fel de probă, de către intimată, cu privire la o eventuală modificare a activităţii din cadrul Biroului Vamal. Naidăş, care să justifice modificarea atribuţiilor cu mai mult de 50%.
Mai mult decât atât, ţinând cont de faptul că înainte de restructurare în cadrul Biroului Vamal Naidăş îşi desfăşurau activitatea un număr de 21 de lucrători vamali în posturi de execuţie şi de faptul că din cele 13 posturi de execuţie rămase în urma restructurării, 9 nu au fost vacantate ca urmare a faptului că lucrătorii vamali care le ocupă sunt trimişi în judecată, rezultă că în cadrul Biroului Vamal ar urma să-şi desfăşoare efectiv activitatea un număr de doar 4 funcţionari publici, dintre care unul în funcţie de conducere.
Cu alte cuvinte, ar urma ca trei persoane să îndeplinească atribuţiile pe care le îndeplineau 21 de persoane, ceea ce frizează absurdul, pentru că ar însemna, matematic, că atribuţiile s-au redus de 7 ori, în condiţiile în care nu s-a probat în nici un fel o reducere a activităţii în cadrul acestui Birou, cu menţiunea că în cadrul Biroului Vamal Naidaş se desfăşoară o activitate specifică unui punct de trecere a frontierei de stat terestru în patru ture, 24 de ore din 24 şi o activitate în portul din localitatea Moldova Veche care se găseşte la aproximativ 35 km de sediul Biroului Vamal Naidaş.
Recurentul consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 99 alin. (1) lit. b), din Legea nr. 188/1999 invocat ca temei de drept al emiterii Ordinului, iar instanţa fondului era ţinută să analizeze acest motiv de nelegalitate.
Din conţinutul Preavizului rezultă că nu au fost respectate aceste proceduri şi criterii, pe care norma legală imperativă le prevede ca fiind prealabile eliberării din funcţia publică şi organizării examenului de departajare.
Instanţa fondului, în considerentele hotărârii atacate, recunoaşte cu titlu de principiu faptul că în cadrul procesului de reorganizare ar fi trebuit respectate criteriile menţionate de art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, deşi introduce o formulare absolut nepermisă atunci când face vorbire despre acest text de lege.
Ori, în speţă, nu s-a făcut de către intimată nicio probă despre modul în care, în cadrul procesului de reorganizate, s-ar fi făcut aplicarea prevederilor art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.
Această formulare relevă încă o confuzie pe care a făcut-o instanţa fondului în interpretarea prevederilor art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, şi anume că a confundat ceea ce legea denumeşte expres „criterii" cu nişte simple condiţii. Ori, termenii nu sunt echivalenţi.
Se mai arată că ordinul de eliberare din funcţia publică nu cuprinde durata preavizului, iar Preavizul din 05 iulie 2011, comunicat la 07 iulie 2011, a fost emis prematur şi nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.
Art. 99 alin. (3) prevede obligativitatea emiterii unui preaviz „în cazul eliberării din funcţia publică", şi nu în cazul, nota bene, unei „potenţiale eliberări din funcţia publică".
Art. 39 din H.G. nr. 611/2008 privind Normele privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, prever. de în mod imperativ că bibliografia şi tematica concursului se vor afişa „cu cel puţin 30 de zile înainte de data stabilită pentru proba scrisă".
Este deci evident că examenul de testare profesională nu putea fi organizat decât cu respectarea prevederilor H.G. nr. 611/2008, prevederi încălcate de către A.N.V. în repetate rânduri, nu doar cu privire la bibliografia şi tematica concursului, ci şi cu privire la lipsa unui barem afişat şi a unui răspuns la contestaţia formulată la interviu.
Ordinul atacat a fost emis tocmai ca urmare a rezultatelor unui examen desfăşurat cu nerespectarea legii. În secţiunea 7 a H.G. nr. 611/2008, intitulată chiar "Soluţionarea contestaţiilor" în art. 71 se prevede că "Concursurile pentru ocuparea funcţiilor publice din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, organizate cu nerespectarea prevederilor prezentei hotărâri, sunt nule de drept. Nulitatea se constată de instanţa de contencios administrativ. "
Recurentul-reclamant mai susţine că instanţa fondului a făcut o aplicare greşită a legii, fiind ţinută să constate nulitatea absolută a ordinului de eliberare din funcţie şi a concursului organizat în baza art. 5 din Ordinul 2407 din 4 iulie 2011 emis de A.N.A.F., întrucât acesta contravine dispoziţiilor legale în vigoare. Procedura de examinare, ca singur criteriu de departajare, a fost prevăzută în Regulamentele anexe ale Ordinului preşedintelui A.N.A.F. nr. 2407 din 04 iulie 2011. Acest ordin nu există din punct de vedere juridic întrucât nu a fost publicat în M. Of. pentru a intra în vigoare şi pentru a produce efecte juridice, conform art. 11 din Legea nr. 24/2000. Ordinul nr. 2407 din 04 iulie 2011, fiind susceptibil să se aplice unui număr indefinit de situaţii, acesta are caracter normativ.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
În conformitate cu prevederile art. 7 alin. (5) din H.G. nr. 110/2009 privind organizarea şi funcţionarea A.N.V., modificată şi completată prin H.G. nr. 565/2011, numărul maxim de posturi aprobat pentru A.N.V. este de 3.159, ceea ce înseamnă că numărul maxim de posturi aprobat a fost redus de la 4.586 la 3.159.
Conform art. 2 din H.G. nr. 565/2011 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 110/2009 privind organizarea şi funcţionarea A.N.V. încadrarea în numărul maxim de posturi şi în structura organizatorică se aprobă prin ordin al preşedintelui A.N.A.F., la propunerea vicepreşedintelui A.N.A.F. care conduce A.N.V., cu respectarea termenelor şi a procedurilor prevăzute de lege.
În aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, la data de 4 iulie 2011 au fost emise Ordinele preşedintelui A.N.A.F., nr. 2406/2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al A.N.V., direcţiilor regionale pentru accize şi operaţiuni vamale şi direcţiilor judeţene şi a Municipiului Bucureşti pentru accize şi operaţiuni vamale şi nr. 2407/2011 privind aprobarea statelor de funcţii ale A.N.V. - aparat central şi structuri subordonate.
Conform prevederilor art. 5 din Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 2011, respectiv art. 3 din Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 2407 din 4 iulie 2011 noile structuri organizatorice şi noile state de funcţii intră în vigoare la data de 8 august 2011.
În vederea eficientizării şi îmbunătăţirii coordonării activităţii A.N.V. s-a procedat la:
- reducerea numărului maxim de posturi aprobat pentru A.N.V. de la un număr de 4.586 la un număr de 3.159 de posturi;
- în domeniul perfecţionării profesionale a personalului din cadrul A.N.V., au fost înfiinţate la nivelul unor direcţii regionale si judeţene pentru accize si operaţiuni vamale, centre regionale de instruire;
- completarea atribuţiilor A.N.V. astfel încât să se asigure buna funcţionare şi organizare a unităţii nucleare.
De asemenea, conform art. 6 din Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 2011, respectiv art. 4 din Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 2407 din 04 iulie 2011 dispoziţiile art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), (4), (6) şi (7) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată (r2), cu modificările şi completările ulterioare sunt direct aplicabile.
Prin Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 2589 din 12 iulie .2011 a fost aprobată bibliografia, prevăzută în anexele nr. 1 şi nr. 2, pentru examenul de testare profesională a funcţionarilor publici şi a personalului încadrat pe funcţii contractuale din cadrul aparatului central al A.N.V., direcţiilor regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, direcţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru accize şi operaţiuni vamale şi birourilor vamale, ale căror funcţii au fost supuse reorganizării şi care se va desfăşura în perioada 18- 29 iulie 2011
Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) din Regulamentul pentru organizarea si desfăşurarea examenului de testare profesionala a funcţionarilor publici prevăzut in Anexa nr. 11 care face parte integranta din O.P.A.N.A.F. nr. 2407 din 04 iulie 2011, funcţionarilor publici din cadrul aparatului central al A.N.V., direcţiilor regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, direcţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru accize şi operaţiuni vamale şi birourilor vamale, ale căror funcţii au fost supuse reorganizării, li s-a oferit posibilitatea de a opta în scris pentru funcţii publice vacante, de conducere sau execuţie corespunzătoare, în termenul comunicat prin preaviz. De asemenea la alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că opţiunea se poate face numai pentru o singură funcţie publică vacantă, cu posibilitatea modificării opţiunii o singura dată, până la data stabilită pentru depunerea opţiunilor, în cadrul termenului de preaviz.
Potrivit art. 2 alin. (3) din Regulament opţiunile trebuiau înaintate în original D.R.U.O.G.P. din cadrul A.N.V. de către direcţiile regionale pentru accize şi operaţiuni vamale pe data de 13 iulie 2011 ora 16,30.
În aplicarea prevederilor Ordinelor preşedintelui A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 2011 şi 2407 din 04 iulie 2011 au fost emise şi comunicate preavizele funcţionarilor publici ale căror posturi au fost supuse reorganizării.
Prin urmare, A.N.V., prin preavize a adus la cunoştinţa funcţionarului public faptul că postul pe care-l ocupa va fi supus reorganizării şi că până la data de 12 iulie 2011 ora 16,30 acesta poate opta pentru o funcţie vacantă corespunzătoare, opţiune care constituie în acelaşi timp şi cerere pentru înscriere la examen.
Opţiunea pentru ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare presupune posibilitatea de a opta pentru ocuparea unei funcţii publice din aceeaşi categorie, respectiv funcţie publică de conducere sau de execuţie, corespunzător categoriei funcţiei publice deţinute la momentul exprimării opţiunii şi cu respectarea gradului profesional deţinut, în sensul de a fi exclusa posibilitatea de a opta pentru o funcţie publică cu un grad profesional superior celui deţinut, ceea ce ar presupune o promovare în funcţia publică fără respectarea prevederilor legale referitoare la dezvoltarea carierei funcţionarilor publici.
Conform art. 99 alin. (7) din Legea nr. 188/1999 funcţionarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei funcţii publice vacante la nivel inferior. În mod similar funcţionarul public de execuţie are posibilitatea de a opta pentru ocuparea unei funcţii publice de execuţie de nivel inferior.
Potrivit art. 31 din Regulament în situaţia în care pentru un post de conducere/execuţie din lista posturilor vacante există o singura opţiune, examinarea profesională nu se mai impune, iar funcţionarul public respectiv va fi numit în mod corespunzător pe funcţia pentru care a optat.
Potrivit art. 3 din Regulament, în situaţia în care mai multe persoane optează pentru aceeaşi funcţie publică de conducere sau de execuţie vacantă se organizează examen de testare profesională, cu respectarea opţiunii pentru una din funcţiile publice vacante oferite reprezentând cererea pentru înscrierea la examen.
Potrivit art. 6 alin. (1) și (2) din Regulament examenul consta în susţinerea în perioada 18- 29 iulie 2011, a unei probe scrise şi a unui interviu, care să reflecte capacitatea de analiză şi sinteză a funcţionarilor publici, nivelul cunoştinţelor profesionale în concordanţă cu nivelul şi specificul funcţiilor publice pentru care se organizează examinarea.
Astfel, în urma luării la cunoştinţa de conţinutul preavizului din 2011, reclamantul a optat iniţial pentru funcţia publică de inspector asistent, conform cererii înregistrată din 12 iulie 2011, iar ulterior şi-a modificat opţiunea (având aceasta posibilitate conform Regulamentului pentru organizarea si desfăşurarea examenului de testare profesionala a funcţionarilor publici prevăzut in Anexa nr. 11, care face parte integranta din O.P.A.N.A.F. nr. 2407 din 04 iulie 2011) fiind înregistrată cererea din 12 iulie 2011, iar postul pentru care optează fiind acela de controlor vamal superior, în cadrul Biroului Vamal Naidaş.
Înalta Curte constată că ordinul atacat a avut la bază prevederile Ordinului A.N.A.F. nr. 2406 din 4 iulie 2011 prin care s-a aprobat structura organizatorică a aparatului central al autorităţii pârâte, a direcţiilor regionale şi a direcţiilor judeţene aflate în subordine, precum şi ale Ordinului A.N.A.F. nr. 2407 din 4 iulie 2011 prin care s-a aprobat Statul de funcţii al A.N.V. - aparat central şi structuri subordonate.
Prin aceste acte administrative s-a dispus reducerea numărului de posturi, noile structuri organizatorice urmând a intra în vigoare la data de 8 august 2011, recurentul-reclamant, dacă aprecia că noua structură organizatorică este nelegală prin raportare la prevederile Legii nr. 188/1999 avea dreptul de a contesta legalitatea actelor în discuţie.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentului-reclamantul potrivit cărora, ordinul atacat este emis cu încălcarea art. 100 din Legea nr. 188/1999 Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate fiind fără relevanţă.
După organizarea examenului indicat de art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 republicată se va dispune eliberarea din funcţia publică a funcţionarului care deşi îndeplinea criteriile de numire în noua funcţie publică, nu a obţinut la examenul organizat, nota care să-i permită ocuparea acestui post.
În urma apariţiei Ordinelor A.N.A.F. nr. 2406 şi nr. 2407/2011 toate funcţiile publice existente la nivelul autorităţii pârâte au fost supuse reorganizării în principal prin reducerea numărului de posturi iar cele rămase au devenit automat vacante putând fi ocupate de oricare dintre funcţionarii publici care îndeplineau criteriile prevăzute la art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/99 republicată, nefiind necesar astfel eliberarea din funcţia publică ca operaţiune premergătoare reorganizării autorităţii. Posturile funcţiilor publice de execuţie vacante corespunzătoare au fost puse la dispoziţia funcţionarilor publici iar aceste posturi se regăseau atât în cadrul aparatului central al autorităţii pârâte cât şi în cadrul direcţiilor subordonate.
Prin urmare, Înalta Curte, în acord cu cele reţinute de instanţa de fond, constată că Ordinul nr. 7271/2011 este temeinic şi legal.
De asemenea, instanţa de control judiciar constată că nici motivul de recurs privind nepublicarea ordinului în M. Of. nu poate fi primit.
Modul de intrare în vigoare a unui act normativ este reglementat în cuprinsul art. 11 din Legea nr. 24/2000. Sancţiunea care se aplică în cazul nepublicării actelor normative este inopozabilitatea acestora, evident cu excepţiile prevăzute în această lege, sau în alte legi cu caracter special.
În cauză, recurentul-reclamant a fost înştiinţat cu privire la măsura ce urma a fi luată, iar condiţiile privind reîncadrarea au fost indicate de intimata-pârâtă în preavizul din 5 iulie 2011, emis conform prevederilor legale.
Prin urmare, recurentul-reclamant nu poate invoca nepublicarea ordinului drept motiv de nelegalitate pentru anularea actului.
Instanţa de contencios administrativ nu are competenţa de a constata existenţa unei stări de fapt, ci ea se pronunţă aşa cum s-a precizat mai sus asupra legalităţii unui act administrativ, respectiv în sensul verificării respectării condiţiilor de legalitate a actului, adică al conformităţii acestuia cu actul normativ cu forţă juridică superioară, în baza căruia a fost emis.
Caracterizarea unui act administrativ ca individual sau normativ se face în raport de conţinutul acestuia şi efectele produse în ordinea juridică.
Actul administrativ normativ este acel act administrativ prin care se formulează reguli de drept generale şi impersonale, se stabilesc situaţii juridice cu acelaşi caracter, aplicabile unui număr nedeterminat de subiecte de drept.
Actul administrativ normativ, din punct de vedere material, al cuprinsului său, se aseamănă cu legile, pentru că edictează reguli, norme, dispoziţii generale şi obligatorii pentru un număr nelimitat de subiecte.
Actul administrativ individual este un act administrativ concret care priveşte un subiect de drept.
Aşadar, cele două categorii de acte administrative trebuie diferenţiate atât în funcţie de obiectul lor cât şi în raport de criteriul determinabilităţii persoanelor cărora li se aplică.
Înalta Curte constată că Ordinul nr. 2407/2011 este un act administrativ cu caracter individual, deoarece acesta nu prevede reglementări de principiu şi nu are o aplicabilitate generală, nu se adresează şi nu produce efecte erga omnes, ci urmăreşte stabilizarea unei situaţii juridice precise în favoarea unui număr restrâns şi bine definit de subiecte de drept, respectiv funcţionarilor publici şi personalul contractual din cadrul A.N.V.
De asemenea, Înalta Curte constată că prin emiterea ordinului a cărei anulare s-a solicitat în prezenta cauză nu au fost încălcate prevederile Legii nr. 188/1999 şi ale H.G. nr. 611/ 2008, deoarece funcţionarilor publici, ca urmare a reorganizării A.N.V. li s-a comunicat un preaviz şi, în perioada preavizului, puteau opta pentru numirea în una din funcţiile publice vacante corespunzătoare, dispoziţii ce au fost respectate în cazul recurentului-reclamant.
În privinţa organizării testării profesionale ca un concurs, Curtea apreciază că şi aceste dispoziţii din ordin sunt legale, având în vedere că art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 prevede obligativitatea organizării unui examen de către autoritatea publică în cazul în care existau mai multe persoane care au optat pentru ocuparea aceleiaşi funcţii publice, iar Regulamentul aprobat se referea chiar la organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că cererea reclamantului este neîntemeiată, reţinând temeinicia actului administrativ atacat.
Prin urmare, apreciind că soluţia instanţei este legală şi temeinică, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt nefondate şi nu pot fi primite.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.I. împotriva sentinţei civile nr. 595 din 19 decembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3477/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2608/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
