ICCJ. Decizia nr. 354/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 354/2012
Dosar nr.5173/2/2009
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Circumstanţele cauze.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta T.M.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Ordinului nr. 2.227 din 15 octombrie 2008, reintegrarea în funcţia de procuror D.I.I.C.O.T., plata unei despăgubiri egale cu salariile şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în funcţia ocupată anterior (premiul anual, precum şi decontarea chiriei aferentă de la data emiterii ordinului şi până la data reintegrării, repararea prejudiciului moral cauzat).
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin ordinul atacat, s-a dispus, începând cu data de 15 octombrie 2008, revocarea sa din funcţia de procuror D.I.I.C.O.T - Structura Centrală, cu aceeaşi dată fiind numită procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, beneficiind de o indemnizaţie de încadrare brută de 4.731 RON, corespunzătoare coeficientului de multiplicare 13,500 şi majorării de 20%, potrivit art. 4 alin. (1) din OUG nr. 27/2006, un spor de vechime în muncă de 20% şi un spor pentru condiţii deosebite de muncă de 15%, calculate la indemnizaţie.
Reclamanta a susţinut că atât Ordinul Procurorului General nr. 2.227/2008 (care a fost emis în timp ce se afla în concediu medical, raporturile de muncă fiind suspendate), cât şi avizul C.S.M adoptat prin Hotărârea nr. 285/2008 şi menţinut prin
Prin întâmpinare, pârâta Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a invocat excepţiile necompetenţei materiale a instanţei, lipsei calităţii procesuale pasive întrucât nu este emitentul actului administrativ atacat şi inadmisibilităţii acţiunii, având în vedere că ordinul atacat nu are caracterul unui act administrativ emis în regim de putere publică. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondate, arătând că ordinul în litigiu a fost emis în temeiul şi cu respectarea legii.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, având în vedere că actul contestat în prezenta cauză este emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 3600 din 28 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi inadmisibilităţii şi acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În privinţa excepţiei inadmisibilităţii acţiunii invocată de către pârâtul Ministerul Public - DIICOT, prima instanţă a reţinut că nu este întemeiată în condiţiile în care reclamanta contestă în prezenta cauză un ordin emis de o autoritate publică centrală, dar şi o hotărâre emisă de Consiliul Superior al Magistraturii în exercitarea atribuţiilor prevăzute de Legea nr. 304/2004 şi nr. 317/2004, indiferent de caracterul intern al ordinelor emise de către Procurorul General.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de către Consiliul Superior al Magistraturii, de asemenea, a reţinut că este neîntemeiată, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, dar şi de cadrul procesual stabilit de către reclamantă, deducându-se judecăţii şi legalitatea şi temeinicia avizului favorabil exprimat de acest pârât în cuprinsul Hotărârii CSM, nr. 285/2008.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin Ordinul nr. 2.227 din 15 octombrie 2008 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus revocarea reclamantei din funcţia de procuror la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, în considerarea Hotărârii nr. 285 din 9 octombrie 2008 a CSM, secţia pentru procurori prin care s-a avizat favorabil revocarea magistratului din funcţia de procuror în cadrul DIICOT - Structura Centrală şi a Notei nr. 13440/2008 a Secţiei de Resurse Umane şi Organizare din cadrul PÎCCJ.
Potrivit dispoziţiilor art. 75 alin. (10) din Legea nr. 304/2004 modificată şi republicată, „procurorii numiţi în cadrul DIICOT pot fi revocaţi prin ordin al Procurorului General al ÎCCJ, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în cadrul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul aplicării unei sancţiuni disciplinare".
Prima instanţă a reţinut că în baza notei de serviciu nr. 1932 din 4 septembrie 2008 a procurorului şef al DIICOT s-a dispus în vederea realizării controlului operativ curent, verificarea activităţii profesionale a reclamantei sub aspectul numărului cauzelor aflate în lucru, a numărului cauzelor soluţionate, a ritmicităţii şi continuităţii în activitatea de instrumentare a acestor cauze şi respectării relaţiilor de serviciu cu celelalte instituţii.
Din referatele întocmite la 9 septembrie 2008, 11 septembrie 2008, 10 septembrie 2008, 16 septembrie 2008 aspectele cuprinse în referatul întocmit de către procurorul şef serviciu la DIICOT - Structura Centrală sunt întemeiate în sensul că un număr relevant de procurori din cadrul aceleaşi structuri confirmă exercitarea activităţii de către reclamantă în mod necorespunzător, precum şi nerespectarea de către aceasta a relaţiilor de serviciu prevăzute de lege cu celelalte instituţii.
În ceea ce priveşte exercitarea activităţii de urmărire penală de către reclamantă se confirmă soluţionarea unui număr total redus de dosare de la data numirii în cadrul DIICOT şi până la data întocmirii referatului şi existenţa unui număr important de dosare nesoluţionate de către aceasta.
Totodată, referirile cuprinse în actele contestate relative la ignorarea principiului subordonării ierarhice şi a relaţiilor existente în colectivul în care îşi desfăşura activitatea, precum şi a celor întreţinute cu celelalte structuri de urmărire penală sunt confirmate de probele administrate în cauză, respectiv de declaraţiile colegilor de serviciu ai reclamantei.
Prima instanţă a înlăturat susţinerile reclamantei referitoare la faptul că ar fi soluţionat într-un termen rezonabil cauzele repartizate, în raport de complexitatea ridicată a acestora, în condiţiile în care aceasta nu a produs nicio probă în acest sens.
Referitor la caracterul nelegal al avizului CSM, secţia pentru procurori referitor la solicitarea procurorului general de revocare a reclamantei din funcţia de procuror la DIICOT - Structura Centrală, instanţa apreciază că acesta a fost întemeiat pe actele aflate la dosarul cauzei din care reiese exercitarea necorespunzătoare a activităţii profesionale a reclamantei şi atitudinea acesteia în relaţiile de serviciu.
Recursu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta T.M.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în esenţă pentru următoarele motive:
- Hotărârea pronunţată nu este motivată, nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei în conformitate cu prevederile art. 261 C. proc. civ., motivarea rezumându-se la o singură frază.
- Hotărârea este nelegală în ceea ce priveşte probatoriul administrat în cauză.
- Consideră recurenta că i-a fost încălcat dreptul la informaţie. Astfel arată aceasta, ordinul şi înscrisurile care au stat la baza emiterii acestuia, nu au fost motivate, rezumându-se la preluarea unor pasaje din documentaţia depusă şi enumerarea unor texte de lege din care însă nu rezultă concret în ce constau aspectele de exercitare necorespunzătoare a activităţii precum şi modul în care s-a încălcat principiul nesubordonării ierarhice.
În acest sens, se arată că instanţa de fond a ignorat practica constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dar şi jurisprudenţa comunitară care a statuat că „amploarea şi detalierea motivării depind de natura actului adoptat sau emis şi de circumstanţele fiecărui caz, o motivare insuficientă sau greşită fiind echivalentă cu lipsa motivării".
- Arată de asemenea recurenta că i-au fost încălcate dreptul la muncă, reglementat de art. 41 din Constituţie, nefiind consultată în ceea ce priveşte stabilirea locului de muncă şi au fost încălcate prevederile art. 16 alin. (2) din Constituţie care garantează egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări şi art. 24 din Constituţie care garantează dreptul la apărare.
În acest context, se arată de către recurentă că nu a existat un control al activităţii desfăşurate de aceasta şi chiar dacă ar fi existat ipotetic, acesta nu a fost urmat de prezentarea rezultatelor, de posibilitatea de a combate concluziile, de a fi audiat, de a administra probe în apărare.
- În ceea ce priveşte netemeinicia ordinului de revocare, se arată că din referatele întocmite de procurorii ierarhici superiori şi de cei care îşi desfăşoară activitatea în cadrul serviciului de combatere a Criminalităţii economice - financiare, rezultă indicii cu privire la încercările de imixtiune în activitatea de urmărire penală, exercitarea cu rea-credinţă a funcţiei specifice, a atitudinii nedemne, care constituie abateri disciplinare şi încălcări ale Codului deontologic.
Referitor la soluţionarea unui număr redus de cauze, imputarea soluţiilor adoptate şi considerarea dosarelor soluţionate ca fiind cu o complexitate puţin ridicată, se arată de recurentă că nu constituie o exercitare necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu. Arată recurenta că a depus diligenţe pentru soluţionarea într-un termen rezonabil a cauzelor, că soluţiile adoptate nu au fost infirmate iar dosarele instrumentate de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sunt considerate complexe şi deosebit de complexe.
- Despre al doilea motiv invocat privind nerespectarea principiului subordonării ierarhice, arată recurenta, acesta nu este susţinut de conţinutul referatelor, cum nici atitudinea nedemnă în raport cu colegii de serviciu, organele de poliţie nu sunt susţinute cu probe.
În drept cererea de recurs se întemeiază pe prevederile art. 3041 C. proc. civ. art. 299 - 316 C. proc. civ.
Apărările intimaţilor
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - a formulat întâmpinare la cererea de recurs şi a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Se arată că sentinţa recurată cuprinde motivele de fapt şi de drept pe baza cărora judecătorul fondului şi-a format convingerea.
Consideră intimatul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că probele administrate au fost suficiente pentru a edifica instanţa asupra împrejurărilor concrete care au determinat revocarea recurentei din funcţia de procuror DIICOT, permiţând astfel exercitarea controlului de legalitate.
Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea cererii de recurs ca nefondată.
Intimatul-pârât DIICOT a arătat pe larg care este situaţia de fapt şi de drept la care s-a raportat instanţa de fond şi a concluzionat că instanţa de fond a expus motivele pe care se sprijină hotărârea pronunţată, iar soluţia dată litigiului este în deplină concordanţă cu întreg probatoriul administrat în cauză.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Argumente de fapt şi de drept relevante
Curtea de Apel Bucureşti a fost învestită cu soluţionarea cererii reclamantei T.M.D. privind anularea Ordinului nr. 2.227 din 15 octombrie 2008 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, restabilirea situaţiei anterioare, în sensul reintegrării în funcţia de procuror DIICOT, reclamanta solicitând plata unor despăgubiri materiale salariale şi daune morale.
Prin Ordinul nr. 2.227 din 15 octombrie 2008 - Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a revocat din funcţia de procuror DIICOT pe reclamanta T.M.D..
Primul motiv de recurs referitor la lipsa motivării hotărârii instanţei de fond, (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.) este nefondat.
Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. hotărârea se dă în numele legii şi va cuprinde, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Înalta Curte reţine că sentinţa recurată a fost motivată în fapt şi în drept. Instanţa de fond a arătat care sunt susţinerile reclamantei, apărările formulate prin întâmpinare de pârâţi (art. 261 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.), argumentând pe baza probelor administrate, de ce a fost respinsă cererea reclamantei.
Se observă că instanţa fondului a motivat în concret şi cu argumente de drept respingerea susţinerilor reclamantei concluzionând cu fraza invocată de recurenta-reclamantă - în cererea de recurs.
După cum se arată în jurisprudenţa CEDO judecătorul poate analiza grupat o serie de argumente, întinderea obligaţiei instanţelor de a motiva poate varia, însă, aceasta trebuie să fie specifică şi explicită şi stabilită în funcţie de circumstanţele concrete ale speţei.
Se apreciază de Înalta Curte că aceste exigenţe au fost îndeplinite.
Motivul de recurs referitor la netemeinicia sentinţei recurate (art. 3041 C. proc. civ.) este nefondat de asemenea.
Nemotivarea ordinului atacat - invocată de recurentă nu poate fi reţinută întrucât în preambulul Ordinului nr. 2.227 din 15 octombrie 2008 de revocare a reclamantei-recurente din funcţia de procuror DIICOT se face referire la Hotărârea nr. 285 din 9 octombrie 2008 a CSM, secţia pentru procurori.
Prin Hotărârea nr. 285 din 9 octombrie 2008 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori - având în vedere referatul nr. 2060 din 22 septembrie 2008 - întocmit de procurorul şef DIICOT, referitor la rezultatul controlului privind activitatea profesională a recurentei-reclamante, s-a avizat favorabil revocarea reclamantei din funcţia de procuror la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura centrală.
Prin referatul nr. 2060 din 22 septembrie 2008 - s-a constatat în baza Notei de serviciu nr. 1932 din 4 septembrie 2008 (prin care s-a verificat activitatea profesională a procurorului T.M.D.) exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu, respectiv a activităţii de urmărire penală proprie şi ignorarea cu desăvârşire a principiului controlului ierarhic şi s-a propus revocarea recurentei din cadrul DIICOT, structura centrală şi revenirea acesteia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1.
Prin Referatul nr. 1932 din 17 septembrie 2008 al procurorului şef serviciu la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism s-au arătat pe larg rezultatele controlului exercitat asupra activităţii desfăşurate de recurentă şi de asemenea în alte şase referate.
Se constată deci că din succesiunea desfăşurării procedurii de control şi respectiv înscrisurile probatorii doveditoare ataşate, rezultă cu claritate care au fost împrejurările concrete care au determinat revocarea recurentei din funcţie.
- Nu se poate reţine nici încălcarea dreptului la informaţie, în sensul arătat de recurentă - câtă vreme cele 7 referate întocmite în cadrul procedurii de control a activităţii profesionale a acesteia, i-au fost predate la solicitarea sa în data de 26 septembrie 2008.
- În ceea ce priveşte nerespectarea dreptului la muncă şi a principiului nediscriminării consacrate în prevederile art. 41 şi art. 16 alin. (2) din Constituţie.
Potrivit art. 75 alin. (10) din Legea nr. 304/2004: „Procurorii numiţi în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism pot fi revocaţi prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul aplicării unei sancţiuni disciplinare".
Art. 75 alin. (11) din acelaşi act normativ prevede „La data încetării activităţii în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii".
În conformitate cu prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie „ (1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă".
Potrivit art. 16 alin. (2) din Constituţia României „Nimeni nu este mai presus de lege"
Nu se poate reţine susţinerea recurentei că nu a fost consultată în ceea ce priveşte stabilirea locului de muncă deoarece, revenirea acesteia la Parchetul de unde provine este conformă cu dispoziţiile legale mai sus citate şi nu încalcă dreptul la muncă al acesteia.
În privinţa caracterului discriminatoriu al măsurii, se apreciază că acest principiu, aşa cum rezultă din jurisprudenţa constantă a Curţii Europe a Drepturilor Omului, este analizat în concret în raport de respectarea unui drept concret garantat de Convenţie.
În speţă, nu există un drept recunoscut de lege de a fi numit procuror DIICOT ci numai o vocaţie în măsura îndeplinirii exigenţelor prevăzute de art. 75 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 303/2004. Neîndeplinirea condiţiilor impuse de lege duce la posibilitatea revocării din funcţie, situaţia de speţă.
Analizarea principiului nediscriminării în raport cu garantarea dreptului la apărare invocat de reclamanta T.M.D. impune o referire la întreaga procedură de control a activităţii profesionale a acesteia şi a măsurilor luate în consecinţă.
Aşa cum s-a arătat mai sus, toate aspectele rezultate în urma controlului privind activitatea profesională a recurentei-reclamante, cuprinse în mai multe referate precum şi Referatul nr. 2060/2008 - întocmit de procurorul şef al DIICOT - au fost comunicate recurentei. Recurenta a formulat recurs graţios, recurs ierarhic, două memorii, întâmpinare la Consiliul Superior al Magistraturii, a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 285/2008 a Consiliului Superior al Magistraturii - şi-a invocat toate apărările pe care le-a considerat necesare, iar acestea au fost analizate în contextul enunţat fiind audiată la Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.
Împrejurarea că argumentele recurentei-reclamante au fost considerate neîntemeiate, nu determină caracterul nelegal al hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii şi al Ordinului Procurorului General.
- Referitor la netemeinicia Ordinului de revocare din funcţie, s-a reţinut că recurenta şi-a exercitat în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu având în vedere că în perioada mai 2007 - septembrie 2008 aceasta a soluţionat un număr de 7 cauze, toate prin declinarea urmăririi penale în favoarea altor unităţi, neadoptarea unor soluţii pe fondul cauzei, declinarea în favoarea altor unităţi de parchete după o perioadă îndelungată de timp de la data repartizării, recurenta a ignorat cu desăvârşire principiul controlului ierarhic şi a creat şi întreţinut relaţii conflictuale cu colegii procurori.
Apărările recurentei-reclamante precum neimputarea soluţiilor adoptate, depunerea de diligenţe în ceea ce priveşte soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, legea nestabilind un termen de soluţionare, redistribuirea dosarelor cu încălcarea prevederilor legale, faptul că nu a dat curs solicitării şefului de serviciu şi respectiv ale prevederilor Ordinului nr. 4.019/C/2006 din 23 noiembrie 2006 din motive obiective, presiunile resimţite în cursul derulării operaţiunilor şi activităţilor specifice, lipsa de resurse umane şi materiale sunt doar justificări care nu infirmă faptele constatate cu ocazia controlului efectuat de procurorul şef DIICOT.
- Nu poate fi reţinută nici apărarea recurentei privind nerespectarea principiului subordonării ierarhice şi atitudinea nedemnă în raport cu colegii de serviciu, personalul auxiliar, întrucât există acte din care rezultă atitudinea necorespunzătoare a recurentei în aceste relaţii, iar recurenta nu a dovedit altă situaţie.
Cât priveşte aplicarea prevederilor art. 30 din Legea nr. 317/2004 - se reţine că acestea nu sunt aplicabile în cauză, depunerea unei acţiuni de control operativ curent, verificarea activităţii profesionale a recurentei-reclamante sub aspectul numărului cauzelor aflate în lucru, a cauzelor soluţionate, a ritmicităţii şi continuităţii în activităţi de instrumentare a acestor cauze şi respectarea relaţiilor de serviciu cu celelalte instituţii nu reprezintă un atac la independenţa sau imparţialitatea procurorului.
- Referitor la faptul că recurenta s-ar fi aflat în concediu medical la data emiterii ordinului de revocare din funcţie, se reţine caracterul confuz al certificatului medical, care nu a fost înregistrat la instituţie, la data de 15 octombrie 2008, ci doar la data de 16 octombrie 2008 când trebuia să i se comunice ordinul de revocare. Atunci recurenta a făcut referire la existenţa unui certificat din ziua precedentă şi a refuzat primirea ordinului deşi era prezentă la serviciu. Prin urmare, acesta se consideră făcut pro-cauza.
Temeiul legal al soluţiei adoptate
Faţă de cele reţinute mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de T.M.D. împotriva Sentinţei nr. 3600 din 28 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 352/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 372/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
