ICCJ. Decizia nr. 349/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.349/2012
Dosar nr.752/107/2011
Şedinţa de la 25 ianuarie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa administrativă nr. 913/CAF/2011 din 10 mai 2011, Tribunalul Alba, secţia comercială şi contencios administrativ a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Alba, secţia comercială şi contencios administrativ, ridicată din oficiu de instanţă; a declinat în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ, competenţa soluţionării acţiunii în contencios administrativ formulate de reclamanţii: B.T.H., A.T.R., G.G.I.G., R.I. A.E., P.A.M.S., F.S.C., B.G.I., A.I.V., M.G.M., M.N.I., C.V.L.V., N.T.D.C., N.N.I., C.I., B. (C.) I.M., S. (N.) A.A., O. (P.) N.M.D., C. (M.) I.L.P., M. (B.) N.M., M. (A.) A.K., Ş. (C.) A.M.C., C. (D.) I.I., B. (S.) I.E., C. (M.) I.M., S. (N.) V.A.E., N. (C.) I.E.M., C. (O.) I.I.A., B.I.I.A., M.A.A.M., H. (S.) M.M., F. (M.) M.M.M., S. (V.) A.A., B. (F.) I.L.R., H. (P.) E.E., B. (C.) P.N., P. (T.) A.C. şi M. (B.) G.M., în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Alba a reţinut că instituţia de învăţământ pârâtă este înfiinţată prin Legea nr. 443 din 5 iulie 2002 privind înfiinţarea Universităţii S.H. din Bucureşti, art. 1 din această lege dispunând că "se înfiinţează Universitatea S.H. din Bucureşti ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ", fiind aşadar asimilată unei autorităţi publice centrale.
S-a mai reţinut că, potrivit art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, competenţa soluţionării acestei cauze aparţine curţii de apel, în speţă Curtea de Apel Alba Iulia ca instanţă determinată teritorial de reclamanţi potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care s-au adresat instanţei de contencios de la domiciliul lor.
În aceste condiţii, în baza art. 158 şi 159 pct. 2 C. proc. civ., tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale, ridicată din oficiu de instanţă şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ, competenţa soluţionării acţiunii în contencios administrativ formulate de reclamanţi în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H., având ca obiect obligaţie de a face.
Prin sentinţa nr. 303/2011 din 17 octombrie 2011 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Alba Iulia, invocată de reclamanţi; a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Alba; a constatat ivit conflict negativ de competenţă,şi a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru emiterea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut că pârâta Universitatea S.H. este o instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ conform art. 1 din Legea nr. 443/2002 şi implicit este asimilată unei autorităţi publice potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II a din Legea nr. 554/2004.
S-a mai reţinut că pârâta Universitatea S.H. se încadrează în categoria autorităţilor locale şi că obiectul acţiunii reclamanţilor îl constituie un act asimilat actului administrativ unilateral, respectiv nesoluţionarea în termen legal a unor cereri în condiţiile art. 8 alin. (1) teza a II a raportat la art. 2 alin. (2) şi art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceste considerente, Curtea de Apel a constatat că excepţia invocată de reclamanţi este întemeiată şi ca urmare a admis-o, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia de contencios administrativ.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării acestuia, în temeiul prevederilor art. 20 şi urm. C. proc. civ.
Înalta Curte, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Sălaj, secţia civilă.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituţii de învăţământ superior la eliberarea unei diplome de licenţă şi a altor acte de studii reclamanţilor, care sunt absolvenţi ai ciclului I - studii universitare de licenţă (sistem Bolognia), Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative Braşov din cadrul Universităţii S.H.
În alt registru de idei, nu se poate ignora faptul că pârâta este încadrată în noţiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care include în această definiţie persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
Or, în speţa de faţă, prin Legea nr. 443/2002, a fost înfiinţată Universitatea S.H. din Bucureşti, ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ.
Pe de altă parte, potrivit art. 1 din HG nr. 81/2010, M.E.C.T.S. este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi are rol de sinteză şi coordonare în aplicarea strategiei şi Programului de guvernare în domeniul educaţiei, învăţământului, cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice, tineretului şi sportului.
Faptul că instituţiile de învăţământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, în condiţiile stabilite prin Legea nr. 84/1995, ce era în vigoare la data finalizării ciclului de pregătire urmat de reclamantă, nu le plasează în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului naţional de învăţământ. Această reglementare prevedea că, la nivel naţional, autonomia universitară se manifestă prin relaţie directă a rectorului instituţiei de învăţământ superior cu Ministerul Educaţiei, care, printre altele, avea competenţa de a confirma prin ordin actul de alegere a rectorului şi de a-l suspenda din funcţie.
În cauza de faţă, Universitatea S.H. nu poate fi o autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le poate emite sunt consecinţa unei delegări de competenţe, iar nu a investirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem naţional de învăţământ.
În mod evident, Universitatea S.H. din Bucureşti este o persoană juridică de drept privat, de utilitate publică, ce funcţionează doar ca parte a unui sistem naţional de învăţământ, care nu poate fi asimilată unei autorităţi administrative autonome sau unui organ central al administraţiei publice.
Prin urmare, pârâta aflată în discuţie este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial.
În alţi termeni, Universitatea S.H. nu îndeplineşte cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorităţii publice centrale. De altfel, nici un act normativ nu conţine o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în litigiu.
În cauza de faţă, o asemenea universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorităţi publice locale.
În prezentul conflict negativ de competenţă sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care menţionează următoarele: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Prin urmare, specificul litigiilor care se desfăşoară între persoanele fizice sau juridice şi administraţia publică determină, în mod necesar, existenţa unor reguli imperative în privinţa competenţei instanţelor de contencios administrativ.
Pentru stabilirea competenţei materiale, articolul aflat în discuţie instituie două criterii: cel al rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice, respectiv criteriul valoric.
În cauza de faţă este aplicabil primul criteriu enunţat anterior. În plus, trebuie subliniat faptul că tribunalul este competent să soluţioneze acest litigiu de contencios administrativ, faţă de împrejurarea că Universitatea S.H. din Bucureşti este o autoritate publică locală. De asemenea, mai trebuie să fie relevat art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ.
În altă ordine de idei, potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului; dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale.
În speţa de faţă, reclamanţii au optat pentru instanţa de la domiciliul lor, astfel că nu se mai poate pune în discuţie competenţa teritorială a instanţei în soluţionarea cauzei.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii B.T.H., A.T.R., G.G.I.G., R.I. A.E., P.A.M.S., F.S.C., B.G.I., A.I.V., M.G.M., M.N.I., C.V.L.V., N.T.D.C., N.N.I., C.I., B. (C.) I.M., S. (N.) A.A., O. (P.) N.M.D., C. (M.) I.L.P., M. (B.) N.M., M. (A.) A.K., Ş. (C.) A.M.C., C. (D.) I.I., B. (S.) I.E., C. (M.) I.M., S. (N.) V.A.E., N. (C.) I.E.M., C. (O.) I.I.A., B.I.I.A., M.A.A.M., H. (S.) M.M., F. (M.) M.M.M., S. (V.) A.A., B. (F.) I.L.R., H. (P.) E.E., B. (C.) P.N., P. (T.) A.C. şi M. (B.) G.M., în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H., în favoarea Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 348/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 35/2012. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
