ICCJ. Decizia nr. 3561/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3561/2012
Dosar nr. 11551/2/2010
Şedinţa publică de la 18 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în primă instanţă
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.M., constatarea existenţei calităţii de colaborator al Securităţii, în privinţa pârâtului.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că din cuprinsul notei de constatare din 19 august 2009, precum şi a înscrisurilor ataşate acesteia, s-a stabilit că pârâtul a fost recrutat în calitate de gazdă a casei de întâlniri cu numele conspirativ Ş., pentru efectuarea în condiţii de conspirativitate a întâlnirilor cu reţeaua informatică din întreprinderea chimică D. şi din antrepriza pentru construcţii, montaje şi reparaţii în industria chimică, recrutarea fiind confirmată de angajamentul olograf semnat la 29 septembrie 1987.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul C.M. a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 4517 din 28 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul C.M. şi a constatat calitatea de colaborator în privinţa pârâtului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că din conţinutul angajamentului din 29 septembrie 1987 rezultă că pârâtul a acceptat colaborarea în secret cu organe ale Securităţii statului în sensul punerii la dispoziţie a locuinţei sale pentru rezolvarea de către organele fostei Securităţi a unor probleme specifice muncii acestora, cu consemnarea păstrării confidenţialităţii acestui angajament, numele conspirativ al pârâtului fiind acela de Ş.
Din analiza prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 şi a probele administrate în cauză de reclamant, respectiv angajamentul semnat de către pârât la 29 septembrie 1987 şi notele şi rapoartele ofiţerilor de Securitate depuse la dosar, instanţa de fond a constatat că prima condiţie impusă de dispoziţiile legale precizate, este îndeplinită, pârâtul fiind de acord să pună la dispoziţia organelor Securităţii locuinţa sa pentru efectuarea unei activităţi specifice.
De asemenea, judecătorul fondului a apreciat că şi cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 2 lit. b) teza finală din O.U.G. nr. 24/2008, este îndeplinită, pârâtul obligându-se să pună spaţiul pe care îl folosea la dispoziţia organelor Securităţii în mod voluntar, astfel cum reiese din angajamentul semnat de către aceasta.
3. Recursul declarat de pârât
Împotriva sentinţei Curţii de apel, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs C.M., solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamant.
În motivarea recursului, C.M. a susţinut în esenţă că, în speţa, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât la dosarul cauzei nu există nicio probă sau vreun înscris din care să rezulte că ar fi furnizat informaţii Securităţii cu privire la activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist.
Referitor la angajamentul olograf, recurentul a arătat că, deşi a semnat acel angajament pentru a putea obţine aprobările necesare plecării sale la muncă în străinătate, locuinţa sa nu a fost folosită pentru desfăşurarea vreunei activităţi de către Securitate, întrucât la scurt timp s-a căsătorit, iar plecarea în străinătate nu i-a fost aprobată niciodată.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând recursul formulat şi declarat în termen, prin prisma motivelor invocate şi în raport de cadrul legal aplicabil, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:
Recurentul-pârât C.M. a semnat la 29 septembrie 1987 un angajament prin care a acceptat colaborarea în secret cu organe ale Securităţii statului, această colaborare constând prin punerea la dispoziţie a locuinţei sale organelor Securităţii. În urma acestui angajament recurentul-pârât a dobândit numele conspirativ de Ş., iar din actele depuse la dosar rezultă aprecierile pozitive ale organelor fostei Securităţi la adresa pârâtului.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) teza finală din O.U.G. nr. 24/2008, noţiunea de colaborator al Securităţii este definită ca fiind „persoana care a furnizat informaţii indiferent sub ce formă (...) Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sale sau a altui spaţiu pe care îl deţinea”.
Rezultă cu certitudine din interpretarea textului de lege mai sus citat că pentru a fi considerat colaborator al Securităţii trebuia îndeplinită condiţia existenţei unui „acord voluntar” cu privire la punerea la dispoziţia organelor de Securitate a locuinţei proprii, în scopul „înlesnirii” activităţii acestora.
Ori, fără putinţă de tăgadă această condiţie este îndeplinită aşa cum rezultă atât din angajamentul scris cât şi din notele şi rapoartele ofiţerilor de Securitate întocmite şi depuse de asemenea la dosar.
Susţinerea recurentului-pârât în sensul că nu s-a dovedit ce informaţii au fost transmise din locuinţa sa, este nerelevantă, urmând a fi înlăturată ca nefondată.
În acest sens, Curtea reţine că textul de lege mai sus citat nu condiţionează stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii de existenţa unor dovezi referitoare la transmiterea şi conţinutul acestor informaţii.
În consecinţă, faţă de cele mai sus reţinute, având în vedere dispoziţiile legale aplicabile în cauză, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.M. împotriva sentinţei nr. 4517 din 28 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3560/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3563/2012. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
