ICCJ. Decizia nr. 3632/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3632/2012
Dosar nr. 6321/2/2011
Şedinţa publică de la 20 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul N.E. a chemat în judecată pârâţii Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor solicitând obligarea primului pârât la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru suma de 15.284.200 RON stabilită prin raportul de evaluare întocmit în Dosarul de despăgubiri nr. 44432/ CC.
Pârâta A.N.R.P. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în raport de disp. art. 13 alin. (5) din Titlul VII al Legii 247/2005, atribuţia de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire revenind C.C.S.D.
Prin întâmpinare, pârâta C.C.S.D. a solicitat respingerea acţiunii precizând că dosarul de despăgubire a fost trimis la evaluare, a fost finalizată procedura evaluării, urmând ca raportul de evaluare să fie supus aprobării în următoarea şedinţă a comisiei.
Prin sentinţa civilă nr. 4895 din 6 septembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. şi a respins acţiunea în contradictoriu cu aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu C.C.S.D. şi a obligat pârâta C.C.S.D. să emită în favoarea reclamantului decizia reprezentând titlul de despăgubire conform raportului de evaluare.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că este întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P., având în vedere disp. art. 13 alin. (1) lit. a) din Titlul VII al Legii 247/2005 conform cărora una dintre atribuţiile C.C.S.D. este emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire.
Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor asigură doar organizarea şi funcţionarea secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în timp ce emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire este în exclusivitate atributul Comisiei.
Pe fondul cauzei, Curtea de Apel a reţinut că prin Decizia nr. 111 din 08 aprilie 2009, A.V.A.S. a propus acordarea de măsuri reparatorii în conformitate cu disp. art. 29 din Legea 10/2001 numitei P.E., pentru terenul în suprafaţă de 24.514 mp înscris în C.F. Braşov, evidenţiat în patrimoniul SC C. SA Braşov.
Dosarul de despăgubire a fost înaintat C.C.S.D. fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei sub nr. 44432/ CC.
La data de 08 aprilie 2011 a fost autentificat sub nr. 625 contractul de cesiune drepturi încheiat între P.E. în calitate de cedent şi reclamant în calitate de cesionar, prin care cedentul a cesionat ferm şi irevocabil cesionarului, fără nicio rezervă, toate drepturile sale litigioase prezente şi viitoare în legătură cu imobilul ce face obiectul notificării nr. 240 din 13 februarie 2002, înregistrată la Primăria Municipiului Braşov sub nr. 4845/2002.
În cauză au fost parcurse primele trei etape ale procedurii administrative reglementate de Titlul VII al Legii 247/2005 constând în transmiterea şi înregistrarea dosarului de despăgubire la Secretariatul C.C.S.D., analizarea dosarului sub aspectul legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, precum şi etapa evaluării imobilului, fiind întocmit raportul de evaluare în care se menţionează o valoare a imobilului de 15.284.200 lei.
Instanţa de fond a apreciat că termenul rezonabil de soluţionare a dosarului de despăgubire a fost depăşit în condiţiile în care decizia prin care s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii a fost emisă încă din luna aprilie 2009, până la acest moment nefiind emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire, astfel încât devin incidente disp. art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea 554/2004 referitoare la nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâta C.C.S.D. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că sentinţa recurată este netemeinică, deoarece decizia Comisiei Centrale se aprobă numai în şedinţele acesteia, care nu au regularitate lunară, aceasta fiind un organ administrativ.
Recurenta mai arată că nu era necesară pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, o măsură de constrângere, deoarece s-a precizat în cuprinsul apărărilor formulate că Dosarul de despăgubire nr. 44432/CC este introdus pentru următoarea şedinţă a Comisiei Centrale în vederea aprobării deciziei.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului,cu motivele de recurs invocate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii,inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Legea nr. 247/2005 stabileşte procedura administrativă şi etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către C.C.S.D., reprezentând titlul de despăgubire.
Astfel fiind, în acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale vor fi centralizate pe judeţe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul C.C.S.D., însoţite de referatul conţinând avizul de legalitate al instituţiei prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispoziţiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoţite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parţial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deţinute de entitatea învestită cu soluţionarea notificării.
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentaţiilor depuse de către titularii deciziilor/dispoziţiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală şi care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Legiuitorul a menţionat în mod detaliat şi procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.
În mod expres în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ se menţionează că în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
În alin. (8) se arată că dispoziţiile alin.(1), (2) şi (7) reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător şi deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurenţa sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/ propuse, actualizate cu indicele de inflaţie.
După cum s-a arătat, Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se soluţioneze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv şi nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluţionare.
Iniţial, Comisia Centrală a stabilit soluţionarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluţionare a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.
Una dintre garanţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului este principiul celerităţii procedurilor judiciare.
Termenul rezonabil impus de art. 6 cuprinde şi durata procedurii administrative preliminare, atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicţii este condiţionată de normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea proceduri, aşa cum este cazul în speţă.
Pentru respectarea termenului rezonabil statul trebuie să-şi organizeze sistemul puterilor sale, astfel încât să răspundă acestei cerinţe, dincolo de dificultăţile generate de diverşi factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă.
Raportat la criteriile recunoscute în jurisprudenţa CEDO se constată că sunt nefondate criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata excesivă a procedurii administrative.
Activitatea pârâtei trebuie organizată de organele competente din interiorul său în aşa fel încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei de a tergiversa soluţionarea cererii reclamantei de emitere a titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt nefondate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinţei civile nr. 4895 din 6 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3628/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 491/2012. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
