ICCJ. Decizia nr. 3685/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3685/2012
Dosar nr. 10929/2/2010
Şedinţa publică de la 21 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi precizată la data de 30 martie 2011, reclamantul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea Încheierii nr. III/33 din 22 octombrie 2010 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României, cu consecinţa înlăturării concluziilor deciziei nr. III/10 din 01 septembrie 2010 cu privire la activitatea Consiliului de supraveghere în domeniul feroviar şi anume a anulării măsurii reţinute în sarcina Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii la punctul 1.
A mai solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, şi suspendarea executării măsurii contestate, cerere la care a renunţat la 30 martie 2011.
În motivarea acţiunii, reclamantul a criticat constatarea pârâtei privind plata nelegală a indemnizaţiei lunare unor persoane care nu aveau calitatea de a putea participa ca membru/preşedinte al Consiliului de supraveghere din domeniul feroviar.
A arătat reclamantul că, prin Ordinul ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 1516/2005 s-a stabilit componenţa Consiliului de supraveghere în domeniul feroviar, fiind nominalizaţi specialişti din cadrul ministerului ce activau în domeniile feroviar, integrare europeană, economic, juridic, funcţia de preşedinte fiind atribuită secretarului de stat în domeniul transportului feroviar de la acea dată.
Pe toată perioada existenţei Consiliului de supraveghere în domeniul feroviar, funcţia de preşedinte a fost exercitată de persoana care a ocupat la momentul respectiv funcţia de demnitar coordonator al domeniului feroviar.
Incidente perioadei de referinţă au fost dispoziţiile Ordinului ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 294/2009 şi Ordinului ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 1047/2009, ordine care au fost emise cu respectarea întocmai a dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora, în activitatea sa, ministrul transporturilor şi infrastructurii poate fi ajutat de unul sau mai mulţi secretari de stat şi subsecretari de stat.
Pentru perioada supusă controlului Curţii de Conturi, atribuţiile ministrului transporturilor şi infrastructurii pe problemele incidente domeniului feroviar au fost delegate subsecretarului/secretarului de stat, acestora revenindu-le de drept toate atribuţiile legale pe care le impune exerciţiul funcţiei în care au fost numiţi.
Reclamantul a susţinut că textul art. 3 din H.G. nr. 812/2005 prevede expres faptul că funcţia de preşedinte al Consiliului este deţinută de secretarul de stat cu atribuţii în domeniul feroviar, astfel că sesizarea Curţii pe acest aspect este lipsită de orice fundament legal.
A mai arătat că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 90/2001, funcţia de subsecretar de stat este recunoscută de prevederile legale având ca obiect organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, domnul A.C. fiind numit în această funcţie prin Decizia Primului - ministru nr. 228/2009, fiindu-i delegate atribuţii specifice domeniului feroviar.
Sumele prevăzute în bugetul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii în vederea finanţării activităţii Consiliului de supraveghere în domeniul feroviar îşi găsesc fundamentul în dispoziţiile art. 7 din H.G. nr. 812/2005, iar plata acestora s-a realizat potrivit destinaţiei pentru care au fost alocate, a mai precizat reclamantul.
Câtă vreme este indubitabil faptul că funcţia preşedintelui Consiliului de supraveghere a fost exercitată activ de persoanele desemnate de lege a ocupa această funcţie, iar remunerarea lor este condiţionată de activitatea depusă, rezultă fără îndoială faptul că persoanele care au prezidat şedinţele Consiliului de supraveghere au fost îndreptăţite a fi remunerate, plata remuneraţiei fiind dispusă cu respectarea întocmai a dispoziţiilor legale incidente.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 3747 din 26 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, luând act de renunţarea acestuia la judecarea capătului de cerere privind suspendarea măsurii reţinute în sarcina Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii la punctul 1 din Decizia nr. III/10 din 01 septembrie 2010 emisă de Curtea de Conturi - Departamentul III.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin pct. 1 al deciziei contestate s-a constatat plata nelegală a indemnizaţiei lunare unor persoane care nu au fost numite prin ordin al ministrului transporturilor şi infrastructurii în calitatea de membru/preşedinte al Consiliului de supraveghere în domeniul feroviar, sumă în cuantum de 10.704 RON şi s-a decis ca ordonatorul principal de credite să ia măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului şi recuperarea acestuia.
Contestaţia formulată de reclamant împotriva deciziei a fost respinsă ca neîntemeiată prin Încheierea nr. III/33 din 22 octombrie 2010.
Analizând dispoziţiile legale incidente, în speţă art. 30 alin. (1) din O.G. nr. 89/2003, ale art. 3 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 812/2005, Curtea a reţinut că se prevede expres funcţia de secretar de stat cu atribuţii în domeniul transportului feroviar pentru preşedintele Consiliului de supraveghere, precum şi nominalizarea componenţei Consiliului de supraveghere prin ordin al ministrului transporturilor şi infrastructurii.
Prima instanţă a mai reţinut că dl. A.C. deţinea funcţia de subsecretar de stat şi nu de secretar de stat cu atribuţii în domeniul transportului feroviar şi că nu s-a emis niciun ordin al ministrului transporturilor şi infrastructurii în care acesta să fie nominalizat în funcţia de preşedinte al Consiliului de supraveghere în domeniul feroviar.
De asemenea, Ordinul nr. 1047 din 09 octombrie 2009 privind delegarea unor atribuţii ale ministrului transporturilor şi infrastructurii către domnul P.G. - secretar de stat - nu face referire la funcţia de preşedinte al Consiliului de supraveghere în domeniul feroviar, astfel că este legală constatarea autorităţii pârâte şi în ceea ce priveşte acordarea necuvenită a indemnizaţiei aferentă lunii octombrie 2009 către acesta.
Instanţa de fond a mai arătat că, potrivit ordinelor ministrului transporturilor şi infrastructurii emise în temeiul actelor normative care reglementează activitatea şi salarizarea membrilor Consiliului de supraveghere în domeniul feroviar, respectiv O.M.T.C.T. nr. 1516 din 16 septembrie 2009, cu modificările ulterioare, şi O.M.T.I. nr. 1145 din 05 noiembrie 2009, în perioada 16 septembrie 2005 - 05 noiembrie 2009, în calitatea de preşedinte al Consiliului a fost nominalizat domnul Dascălu Constantin.
În aceste condiţii, a arătat prima instanţă, prin plata indemnizaţiei lunare celor două persoane care nu au fost nominalizate în funcţia de membru, respectiv preşedinte al Consiliului prin ordin al ministrului transporturilor şi infrastructurii, au fost încălcate dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi (3) din Legea finanţelor publice nr. 500/2002.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul susţine că instanţa de fond a apreciat eronat probatoriul administrat, dând o interpretare greşită raportului juridic dedus judecăţii, cu consecinţa pronunţării unei hotărâri nelegale.
Dezvoltând motivul de recurs enunţat, recurentul a arătat că prin ordinele ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 294/2009 şi nr. 1047/2009 au fost delegate unele atribuţii ale ministrului subsecretarului de stat A.C., respectiv secretarului de stat P.G., înscrisuri care fac dovada de netăgăduit a calităţii demnitarilor care au desfăşurat activitatea de conducere a Consiliului de supraveghere şi a căror pertinenţă nu a fost observată de instanţa de fond.
În plus, mai afirmă recurentul, cele două persoane nominalizate erau singurele care în lumina dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 812/2005 ar fi putut desfăşura, în perioada de referinţă, activitatea în cadrul Consiliului de supraveghere din domeniul feroviar, pentru că erau singurii demnitari publici cu atribuţii delegate în acest domeniu.
Împrejurarea că în ordinul de delegare nu s-a menţionat expressis verbis că aceste două persoane dobândesc şi prerogativa conducerii activităţii Consiliului, mai arată recurenta, nu poate conduce la concluzia adoptată de instanţa de fond şi de Curtea de Conturi câtă vreme aceasta rezultă ope legis.
4. Apărările Curţii de Conturi
Prin întâmpinarea formulată la data de 18 mai 2012, intimata Curtea de Conturi a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că prima instanţă a interpretat şi aplicat corect prevederile legale incidente, respectiv dispoziţiile art. 3 din H.G. nr. 812/2005 şi art. 14 din Legea finanţelor publice nr. 500/2002.
În esenţă, intimata a susţinut teza potrivit căreia autorizările conţinute în legile specifice Consiliului de supraveghere din domeniul feroviar vizează atât aprobarea componenţei Consiliului cât şi a cuantumului indemnizaţiei lunare a membrilor acestuia prin ordin al ministrului de resort. Câtă vreme nu s-a emis un astfel de ordin, conchide intimata, cheltuielile bugetare nu au întrunit condiţiile legale pentru a fi efectuate.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor din întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, după cum permit dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul de faţă este fondat pentru argumentele expuse în continuare.
Problema de drept supusă dezlegării vizează legalitatea plăţii unor indemnizaţii lunare în cuantum total de 10.704 RON unor persoane care nu au fost numite prin ordin al ministrului transporturilor şi infrastructurii în calitate de preşedinte al Consiliului de supraveghere în domeniul feroviar, în cursul anului 2009.
După cum rezultă din prezentarea rezumativă a considerentelor sentinţei, prima instanţă a confirmat raţionamentul intimatei-pârâte Curtea de Conturi, în sensul că în absenţa unui ordin de numire nu se justifică acordarea indemnizaţiei pentru activitatea prestată în cadrul Consiliului.
Instanţa de control judiciar nu împărtăşeşte acest punct de vedere.
Pentru clarificarea unor aspecte esenţiale legate de modul de înfiinţare şi funcţionare a organismului în discuţie se impune redarea principalelor prevederi normative aplicabile.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din O.G. nr. 89/2003 privind alocarea capacităţilor de infrastructură feroviară şi tarifarea utilizării infrastructurii feroviare, cu modificările şi completările ulterioare „Se înfiinţează Consiliul de supraveghere constituit din specialişti din cadrul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii. Preşedintele Consiliului de supraveghere este secretarul de stat cu atribuţii în domeniul transportului feroviar iar în componenţa consiliului se numesc specialişti cel puţin din domeniile: feroviar, integrare europeană, economic şi juridic.”
La rândul său, legislaţia secundară stabilea în perioada analizată, prin art. 3 din H.G. nr. 812/2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare, atribuţiile şi finanţarea Consiliului de supraveghere din domeniul feroviar „(1) Consiliul de supraveghere este constituit din specialişti din cadrul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, numiţi şi revocaţi prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului iar conform alin. (2) Preşedintele Consiliului de supraveghere este secretarul de stat cu atribuţii în domeniul transportului feroviar, iar membrii sunt specialişti cel puţin din domeniile feroviar, integrare europeană, economic şi juridic.”
Necontestat, în perioada de referinţă, conducerea activităţii Consiliului de supraveghere din domeniul feroviar a fost asigurată de persoanele care îndeplineau funcţia de demnitate publică cu atribuţii delegate în domeniul feroviar, respectiv de secretarul de stat (P.G.) sau de subsecretarul de stat (A.C.).
Componenţa iniţială a Consiliului a fost stabilită prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1516 din 16 septembrie 2005, ordin care a suferit modificări în decursul timpului, în privinţa membrilor specialişti din cadrul ministerului în domeniile impuse de reglementările citate anterior.
Preşedintele acestui organism, cum s-a arătat, a fost de fiecare dată, secretarul de stat cu atribuţii delegate în domeniul feroviar, fără a se modifica, în mod corespunzător, ordinul iniţial (nr. 1516/2005).
Este corectă în acest context susţinerea recurentului în sensul că această persoană, fiind îndrituită prin lege să exercite prerogativele funcţiei de preşedinte, nu mai era necesară, de fiecare dată, modificarea formală a ordinului iniţial. De altfel, această concluzie se degajă în mod logic şi din cuprinsul art. 2 din Ordinul nr. 1516/2005 anterior indicat, potrivit căruia: „Pentru activitatea depusă, persoanele din componenţa Consiliului de supraveghere prevăzut la art. (1), au dreptul la o indemnizaţie lunară în cuantum de 20% din indemnizaţia lunară a secretarului de strat care are calitatea de preşedinte al acestui consiliu.”
Împrejurarea că în perioada martie-septembrie 2009 funcţia în discuţie a fost exercitată de A.C. care nu era secretar, ci subsecretar de stat, nu poate conduce la o altă concluzie pentru că prin Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 294/2009 acestuia i se delegaseră atribuţiile în domeniul feroviar şi nu mai exista o altă persoană care să exercite o funcţie de demnitate publică în domeniul respectiv (secretar de stat).
Ca urmare, nici considerentul referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 14 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 500/2002, a finanţelor publice, potrivit cărora nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanţată şi plătită dacă nu exista o bază legală pentru respectiva cheltuială, nu poate fi reţinut.
Câtă vreme este indubitabil că funcţia de preşedinte al Consiliului de supraveghere a fost efectiv exercitată de persoanele desemnate prin lege să ocupe această funcţie, remunerarea lor fiind condiţionată de activitatea depusă iar sumele respective au fost prevăzute în bugetul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii în vederea finanţării activităţii Consiliului de supraveghere în domeniul feroviar, în baza art. 7 din H.G. nr. 812/2005, a adopta soluţia primei instanţe înseamnă a interpreta extrem de rigid dispoziţiile normative anterior prezentate, cu consecinţa încălcării drepturilor persoanelor care au desfăşurat activitatea respectivă.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va admite recursul, cu consecinţa modificării sentinţei în sensul admiterii acţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii împotriva sentinţei civile nr. 3747 din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa în sensul că admite acţiunea formulată de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii.
Anulează încheierea nr. III/33 din 22 octombrie 2010 a Curţii de Conturi şi Decizia nr. III/10 din 01 septembrie 2012 emisă de Curtea de Conturi - Departamentul III.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3649/2012. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3692/2012. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
