ICCJ. Decizia nr. 3698/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3698/2012
Dosar nr. 62793/3/2010
Şedinţa publică de la 21 septembrie 2012
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reclamantul R.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primul-Ministru al României, obligarea acestuia la comunicarea în scris a informaţiilor de interes public solicitate prin Petiţia nr. 373 din 17 februarie 2010.
Prin Sentinţa civilă nr. 23392 din 26 noiembrie 2010, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de către această instanţă din oficiu, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a dispune astfel, judecătoria a reţinut, în esenţă, că temeiul de drept al cererii este reprezentat de Legea nr. 544/2001, condiţii în care competenţa de soluţionare a acesteia aparţine instanţei desemnate de dispoziţiile art. 22 alin. (1) teza I din lege, şi anume secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice.
Ulterior, prin Sentinţa civilă nr. 408 din 31 ianuarie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus admiterea excepţiei necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea hotărârii, tribunalul a constatat că în cauza dedusă judecăţii, reclamantul s-a adresat cu o cerere de soluţionare a Petiţiei nr. 373 din 17 februarie 2010 Primului-Ministru al României, structură fără personalitate juridică în cadrul aparatului de lucru al Guvernului, astfel cum este enumerată în Anexa 2 la H.G. nr. 405/2007, care acţionează la nivel central.
În consecinţă, raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. d) şi art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel.
La rândul său, prin Sentinţa civilă nr. 2467 din 5 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Curtea a constatat că litigiul dedus judecăţii vizează refuzul autorităţii pârâte de a comunica informaţiile de interes public solicitate prin Petiţia nr. 373 din 17 februarie 2010, informaţii solicitate de reclamant în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.
Or, raportat la dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, norme cu caracter special, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ a tribunalului.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti a decis înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va constata că în speţă, în raport de obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta cauză are ca obiect refuzul autorităţii pârâte de a comunica informaţiile de interes public solicitate de către reclamantul R.M. prin Petiţia nr. 373 din 17 februarie 2010, şi anume dacă s-au făcut despăgubiri, în baza art. 13, Legea nr. 44/1994, republicată, altele decât cele în baza H.G. nr. 1301/2004, iar în cazul unui răspuns afirmativ, comunicarea de date cu privire la beneficiari şi obiectul despăgubirilor.
Aceste informaţii au fost solicitate de reclamant în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, „În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice”.
Aceste dispoziţii legale, cu caracter special, derogă de la normele generale privind competenţa instanţelor de contencios administrativ, aşa cum sunt ele definite de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Faţă de argumentele expuse, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a cauzei revine Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul R.M. în contradictoriu cu pârâtul Primul-Ministru al României în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3695/2012. Contencios. Alte cereri. Fond | ICCJ. Decizia nr. 481/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
