ICCJ. Decizia nr. 3874/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3874/2012
Dosar nr. 1011/64/2010
Şedinţa publică de la 3 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul H.A. a chemat în judecată pe pârâţii: Guvernul României, G.I., A.C. şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, solicitând admiterea acţiunii în contencios administrativ şi, în consecinţă, să se dispună: - anularea ordinului Ministerului Administraţiei şi Internelor nr 190/2004, pe care-l consideră neconstituţional şi nelegal;
- sancţionarea conform legii a celorlalţi pârâţi, inclusiv a Guvernului României şi a Ministerului Administraţiei şi Internelor;
- obligarea pârâţilor la plata daunelor morale în valoare de 2.000.000 RON, respectiv câte 500.000 RON fiecare pârât condamnat, bani pe care să-i plătească aceştia, nu statul.
În motivarea acţiunii s-a arătat că pârâţii se fac vinovaţi de o serie de abuzuri, iar urmările acestor abuzuri au fost suportate de reclamant, care a fost supus unor nelegalităţi, abuz politic comunist, nefiindu-i recunoscute drepturile sale şi posibilităţile de a-şi obţine drepturi prevăzute de lege şi de Constituţie.
Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive, solicitând respingerea acţiunii reclamantului faţă de obiectul cererii sale de anulare a Ordinului Ministrului Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 190/2004.
Pârâtul G.I. şi pârâtul A.C. au formulat întâmpinări, prin care de asemenea au invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive, solicitând admiterea acestei excepţii şi respingerea acţiunii reclamantului, motivând că Ordinul nr. 190/2004 al Ministerului Administraţiei şi Internelor nu este emis de aceştia, iar instituţia unde lucrează nu se află în subordinea structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Reclamantul a invocat ulterior, la termenul de judecată din 28 martie 2011, excepţia de neconstituţionalitate a ordinului atacat, iar asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia invocată, instanţa s-a pronunţat prin încheierea de şedinţă din 2 mai 2011, respingând-o motivat în fapt şi în drept şi care nu a fost recurată de reclamant fixând termen de judecată la 30 mai 2011.
Prin sentinţa nr. 121/F din 9 iunie 2011 Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Guvernul României, G.I. şi A.C., invocate de pârâţi prin întâmpinare şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantul H.A. în contradictoriu cu aceştia ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins acţiunea formulată de reclamantul H.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, având ca obiect anularea Ordinului nr. 190/2004 emis de pârât, sancţionarea pârâtului în baza Legii nr. 554/2004 şi obligarea pârâtului la daune morale de 2.000.000 RON.
Petru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, faptul că pârâţii G.I., Guvernul României şi A.C. nu sunt emitenţii Ordinului Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 190/2004 şi ca atare nu pot sta în judecată în calitate de pârâţi, astfel că, pentru aceste considerente, a admis excepţiile invocate de aceşti pârâţi pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi, în consecinţă, a respins acţiunea reclamantului faţă de aceştia, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că, în fapt, reclamantul a formulat o scrisoare adresată Instituţiei Prefectului Judeţului Braşov, înregistrată sub nr. Q1. în baza O.G. nr. 27/2002, solicitând recunoaşterea unor drepturi pretinse ale sale, că la această scrisoare Instituţia Prefectului i-a răspuns cu un referat cu nr. 13071 din 23 septembrie 2010 şi că reclamantul în cauza de faţă nu a solicitat altceva decât anularea Ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 190/2004, de care se pomeneşte în acest referat.
Instanţa a constatat că reclamantul a formulat acţiunea la data de 4 decembrie 2010, referatul i-a fost comunicat din data de 23 septembrie 2010, respectiv 1 noiembrie 2010, iar reclamantul nu a avut o copie a Ordinului atacat, ci a aflat de conţinutul acestuia de la dosarul cauzei, fiind depus de pârâţi la solicitarea instanţei de judecată.
Instanţa a apreciat că fiind acţiune pe rol, comunicată şi Ministerului Administraţiei şi Internelor, nu se mai impunea a se insista asupra plângerii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1), deoarece oricum această plângere ar fi fost formulată tardiv raportat atât la prevederile art. 5 din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ, aplicabilă la data emiterii acestui act administrativ, dar şi la prevederile art. 7 şi art. 11 din Legea nr. 664/2004, modificată şi republicată, aflată în vigoare la data formulării acţiunii de către reclamant.
Instanţa a reţinut că plângerea prealabilă trebuia formulată în termenul prevăzut de lege de la data luării la cunoştinţă, sau cel târziu în termen de 1 an (de decădere) de la data emiterii acestui ordin şi că formularea acţiunii de către reclamant abia în 06 decembrie 2010 este nu numai tardivă, dar şi nelegală.
S-a reţinut că în cauză nu se impune respingerea acţiunii ca inadmisibilă, apreciind dreptul reclamantului la justiţie, accesul său liber, conform art. 21 alin. (1)-(4) din Constituţia României.
Pe fondul chestiunii, instanţa a reţinut că Ordinul deja şi-a produs efectele, că acesta este un act administrativ şi prin conţinutul său nu se aduce o vătămare reclamantului, că, de fapt, reclamantul este nemulţumit de cele consemnate în Referatul Instituţiei Prefectului Judeţului Braşov, în care se menţionează că petentul suferă de afecţiuni psihice, de natură să îi afecteze discernământul şi pe acest motiv Instituţia Prefectului Braşov a propus clasarea scrisorii reclamantului nr. Q1.
Ori, aceste aspecte nu au fost invocate în apărare de reclamant, el nesolicitând anularea acestui referat sau alte probe privind cele cuprinse în referat.
Pentru aceste motive, instanţa a reţinut ca neîntemeiată şi nelegală acţiunea reclamantului de anulare a Ordinului nr. 190/2004 emis de Ministerul Afacerilor Interne, prin care se prevede modul de organizare şi desfăşurare a activităţii de primire, evidenţă, examinare şi soluţionare a petiţiilor, precum şi de primire a cetăţenilor în audienţă în structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu modificările şi completările ulterioare, ce se completează cu nr. crt. 43- Instituţia Prefectului (42) şi nr. crt. 44 - Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Române.
Instanţa a apreciat că nu este nelegal acest ordin şi prin conţinutul său nu-l vatămă pe reclamant, problema aplicării acestui ordin fiind o altă chestiune ce excede cauzei.
Faţă de respingerea petitului principal, instanţa a respins şi celelalte petite accesorii, privind amendarea pârâţilor, plata daunelor morale solicitate, cereri apreciate ca fiind nelegale şi neîntemeiate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul H.A.
Recurentul-reclamant critică hotărârea instanţei de fond, în esenţă, pentru faptul că aceasta a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, precizând faptul că prin acţiune a solicitat numai anularea art. 8 lit. b) alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 190/2004, care contravine dreptului comunitar, Constituţiei ţării, C. civ. şi C. pen.
Prin întâmpinările formulate în cauză, intimaţii-pârâţi A.C. şi G.I. au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală, inclusiv sub aspectul soluţiei de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestora, iar intimatul-pârât Ministerul Administraţiei şi Internelor a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, excepţie respinsă ca neîntemeiată.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Guvernul României, G.I. şi A.C., invocate de pârâţi prin întâmpinare, respingând acţiunea în contradictoriu cu aceştia ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Din examinarea lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau de art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii, prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, în mod corect a reţinut instanţa de fond că reclamantul din cauza de faţă a solicitat anularea Ordinului M.A.I. nr. 190/2004 în integralitatea sa, astfel cum în mod expres s-a menţionat de către reclamant în cererea de chemare în judecată, ordin considerat de către acesta ca fiind neconstituţional.
De asemenea, Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond că formularea acţiunii de către reclamant abia la data de 06 decembrie 2010 este nu numai tardivă, dar şi nelegală, precum şi faptul că în cauză nu se impunea respingerea acţiunii ca inadmisibilă, apreciindu-se dreptul reclamantului la accesul său liber la justiţie, conform art. 21 alin. (1)-(4) din Constituţia României.
În mod corect a reţinut instanţa fondului că Ordinul atacat deja şi-a produs efectele, că acesta este un act administrativ şi prin conţinutul său nu se aduce o vătămare reclamantului şi că, de fapt, reclamantul este nemulţumit de cele consemnate în Referatul Instituţiei Prefectului Judeţului Braşov, în care se menţionează că petentul suferă de afecţiuni psihice, de natură să îi afecteze discernământul şi pe acest motiv Instituţia Prefectului Braşov a propus clasarea scrisorii reclamantului nr. Q1., însă aceste aspecte nu au fost invocate în apărare de reclamant, el nesolicitând anularea acestui referat sau alte probe privind cele cuprinse în referat.
Înalta Curte apreciază ca fiind corectă soluţia instanţei de fond, care a reţinut ca neîntemeiată şi nelegală acţiunea reclamantului de anulare a Ordinului nr. 190/2004 emis de Ministerul Afacerilor Interne şi a respins, în consecinţă, şi celelalte petite accesorii, privind amendarea pârâţilor, plata daunelor morale solicitate, ca fiind nelegale şi neîntemeiate.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de H.A. împotriva sentinţei nr. 121/F din 9 iunie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3856/2012. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 3876/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
