ICCJ. Decizia nr. 388/2012. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 388/2012
Dosar nr. 1629/2/2011
Şedinţa publică de la 26 ianuarie 2012
Reclamantul D.D. a chemat în judecată Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea Deciziei nr. 595 din 18 octombrie 2010, emisă de aceasta, precum şi suspendarea deciziei până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este Directorul Direcţiei Silvice Giurgiu, în subordinea pârâtei, şi că la data de 18 octombrie 2010, prin decizia contestată, s-a dispus”trecerea” sa pe o perioadă de 6 luni, din funcţia de director al Direcţiei Silvice Giurgiu, în funcţia de şef ocol la Ocolul Silvic Giurgiu.
Reclamantul arată că măsura luată este o retrogradare în funcţie şi că, pentru o atare sancţiune disciplinară, nu s-a urmat procedura prescrisă de lege.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 961 din 9 februarie 2011, a admis acţiunea formulată de reclamant în sensul anulării Deciziei nr. 595 din 18 octombrie 2010, emise de pârâtă, şi a suspendării acesteia până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Totodată, a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 10,3 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut nelegalitatea măsurii de trecere temporară a reclamantului pe altă funcţie, respectiv şef al Ocolului Silvic Giurgiu.
Astfel, reţine instanţa, din cuprinsul deciziei de mutare nu reiese că măsura ar fi fost dispusă urmare a faptului că reclamantul nu s-ar fi conformat măsurilor dispuse prin raportul de control nr. 5589 din 5 iulie 2010, în condiţiile în care prin acest raport nu s-a stabilit în sarcina sa niciun fel de obligaţii, ci în sarcina Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva.
Pe de altă parte, esenţială în cauză este raţiunea reală a mutării temporare a reclamantului. Or, din această perspectivă, nu reiese în niciun fel că mutarea s-ar fi impus tocmai pentru ca reclamantul să remedieze neregulile constatate.
Împotriva acesteia sentinţe, în temeiul art. 322 pct. 7 C.proc. civ., Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva a formulat cerere de revizuire numai în ceea ce priveşte măsura suspendării executării Deciziei nr. 595 din 18 octombrie 2010.
În motivarea cererii sale, revizuenta a arătat că, sub aspectul menţionat, Sentinţa nr. 961 din 9 februarie 2011 se află în contrarietate cu Sentinţa nr. 4872 din 3 decembrie 2010, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins o altă cerere de suspendare a executării aceluiaşi act administrativ, formulată pe cale separată, ce a format obiectul Dosarului nr. 10697/2/2010.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 5233 din 20 septembrie 2011, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de intimatul D.D. şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că atât Sentinţa civilă nr. 961 din 9 februarie 2011, cât şi Sentinţa civilă nr. 4872 din 3 decembrie 2010, care sunt potrivnice, sunt pronunţate de aceeaşi instanţă astfel că, potrivit art. 323 alin. (2) C.proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii de revizuire revine instanţei mai mare în grad, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Examinând cerea în condiţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ.,potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuenta Regia Naţionale a Pădurilor Romsilva.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţa de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Pentru a fi aplicabile aceste prevederi legale, este necesar ca hotărârile să conţină elementele puterii lucrului judecat, adică să tranşeze fondul unui litigiu, pentru că raţiunea reglementării cazului de revizuire avut în vedere de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este aceea de a înlătura o încălcare a acestui principiu, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
În speţă nu se pune problema încălcării puterii de lucru judecat a unei hotărâri definitive care dezleagă fondul unui litigiu, hotărârile pretins aflate în contrarietate fiind pronunţate în cadrul a două cereri de suspendare a executării cu temeiuri diferite, una formulată în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, pe parcursul procedurii prealabile administrative, şi cealaltă formulată odată cu învestirea instanţei de contencios administrativ cu acţiunea în anularea actului, conform art. 15 din acelaşi act normativ.
Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, având ca obiect măsuri provizorii, care nu prejudecă fondul acţiunii în contencios administrativ, hotărârile pronunţate în materia suspendării de executare au o putere de lucru judecat relativă, care dăinuie numai atâta timp cât condiţiile de fapt şi de drept avute în vedere la pronunţarea lor rămân neschimbate.
Ţinând seama de considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 326 şi 328 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva împotriva Sentinţei nr. 961 din 9 februarie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - DG
| ← ICCJ. Decizia nr. 201/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 741/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
