ICCJ. Decizia nr. 741/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 741/2012
Dosar nr. 59/33/2011
Şedinţa publică de la 14 februarie 2012
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul I.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acesteia ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, conform art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 având ca obiect acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale, despăgubiri indexate cu rata inflaţiei calculată până la data plaţii efective, pentru imobilul înscris în c.f.nr. 4419 Turda, situat în Turda, str. T. nr. 109, judeţul Cluj.
În motivare acţiunii, reclamantul a arătat că prin Dispoziţia nr. 285 din 9 februarie 2006 a Primarului Municipiului Turda, s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, reprezentând diferenţa dintre valoarea reală a imobilului nr. top. 2592/2 - casa familială în suprafaţă de 104 m.p. şi valoarea actualizată a despăgubirilor acordate prin Hotărârea nr. 40/1998 a Comisiei Judeţene Cluj pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, în cota de 1/2 parte a reclamantului; acordarea măsurilor reparatorii în echivalent reclamantului, pentru cota de 1/2 parte din imobilul teren situat administrativ în Turda, str. T., nr. 109, daca se constată existenţa unei diferenţe valorice între valoarea reală a terenului (raportat la cota de moştenire de 1/2) şi valoarea actualizată a despăgubirilor încasate.
Reclamantul a susţinut că a depus diligenţe din anul 2006 în vederea obţinerii drepturilor sale, considerând că este doar culpa autorităţilor pentru că nu se poate bucura de bunul său, aşa încât cererea sa este justificată în raport cu dispoziţiile legale.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, arătând că în cauză etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce priveşte dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantului, în sensul că dosarul aferent Dispoziţiei nr. 285/2006, a fost transmis de Primăria Municipiului Turda, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 17562/CC.
Totodată, a susţinut că va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, invocând şi ordinea de soluţionare stabilită prin Decizia nr. 2815/2008 a Comisiei Centrale.
Prin Sentinţa nr. 111 din 18 februarie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi în consecinţă a obligat autoritatea pârâtă să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru reclamant, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamantul a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Turda, str.T. nr. 109, judeţul Cluj, iar prin Dispoziţia nr. 285/09 februarie 2006 Primarului Municipiului Turda, a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, reprezentând diferenţa dintre valoarea reală a imobilului nr. top. 2592/2 - casa familială în suprafaţă de 104 m.p. şi valoarea actualizată a despăgubirilor acordate prin Hotărârea nr. 40/1998 a Comisiei Judeţene Cluj pentru aplicarea dispoziţiilor Legii 112/1995, în cota de 1/2 parte a reclamantului; acordarea măsurilor reparatorii în echivalent reclamantului, pentru cota de 1/2 parte din imobilul teren situat administrativ în Turda, str. T., nr. 109, daca se constată existenţa unei diferenţe valorice între valoarea reală a terenului (raportat la cota de moştenire de 1/2 parte) şi valoarea actualizată a despăgubirilor încasate.
Prima instanţă a reţinut că ne aflăm în prezenţa unui refuz nejustificat al autorităţii pârâte de a soluţiona cauza într-un termen rezonabil.
În consecinţă, judecătorul fondului a apreciat că, în speţă, comportamentul pârâtei este de natură a încălca prevederile art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi ale art. 1 din Protocolul Adiţional nr. 1, prin depăşirea unui termen rezonabil de soluţionare a dosarului reclamantei şi încălcării obligaţiei statului de a respecta dreptul de proprietate al acesteia şi va obliga pârâta să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire potrivit art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 având ca obiect acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, despăgubiri indexate cu rata inflaţiei calculată până la data plăţii efective.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice, invocând prevederile art. 304 punctul 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că în mod netemeinic prima instanţă a obligat autoritatea pârâtă la emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, reţinând că, în speţă, au fost încălcate dispoziţiile privind respectarea unui termen rezonabil de soluţionare a cauzei, fără a ţine cont de aspectele obiective ale soluţionării dosarului de despăgubire al reclamantei.
În cauză, etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor a fost parcursă, dosarul fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 17562/CC şi analizat sub aspectul verificării legalităţii respingerii cererii de restituire.
Astfel, soluţionarea acestor dosare se face în virtutea declanşării procedurii de acordare a despăgubirilor prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi nu în baza unei cereri exprimate de persoana îndreptăţită.
În concret, criticile recurentei-pârâte aduse sentinţei atacate constau în faptul că prima instanţă a ignorat prevederile Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul că dosarul reclamanţilor trebuie să respecte ordinea stabilită prin această decizie, invocând şi Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 a Curţii Constituţionale prin care s-a statuat că „Principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit nu sunt diferite, de aceea el nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite”.
În concluzie, recurenta a susţinut că nu se poate trece peste etapele prevăzute de Legea nr. 247/2005.
În fine, recurenta a arătat că prima instanţă a obligat autoritatea pârâtă la emiterea titlului de despăgubire conform art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 reţinând însă, în mod nelegal şi netemeinic ca acordarea acestor despăgubiri să se facă cu indexarea acestora cu rata inflaţiei calculată la data plăţii efective, or, aceste dispoziţii nu conţin respectivele reglementări, iar titlul de despăgubire se emite în baza unui raport de evaluare ce reflectă valoarea de piaţă a imobilelor evaluate şi conform Standardelor Naţionale de Evaluare.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Intimatul-reclamant a supus controlului instanţei de contencios administrativ refuzul nejustificat al autorităţii administrative de a elibera actul administrativ, respectiv decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Turda, str. T. nr. 109, judeţul Cluj, în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, calitatea de persoană îndreptăţită la despăgubiri fiindu-i recunoscută prin Dispoziţia nr. 285 din 9 februarie 2006 emisă de Primarul Municipiului Turda, în calitate de entitate notificată.
Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurenta-pârâtă în justificarea refuzului său de finalizare a procedurii administrative cu care a fost învestită, hotărârea primei instanţe fiind pusă la adăpost de orice critică.
Reclamantul a început procedurile de recuperare a bunului sau contravalorii acestuia prin notificarea adresată Primăriei Turda, iar dosarul cu dispoziţia de acordare a despăgubirilor, împreună cu documentaţia aferentă, a fost înregistrat sub nr. 17562/CC la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparaţiilor pentru imobilul preluat abuziv, conferă consistenţă concluziei la care a ajuns instanţa de fond, în sensul încălcării principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Instanţa de control judiciar reţine că sentinţa primei instanţe nu este criticabilă nici sub aspectul pretinsei ignorări a regulilor de stabilire a ordinii de soluţionare a dosarelor, prevăzute în Decizia nr. 2815/2008.
Dispoziţiile articolului 20 din Constituţia României şi normele interne cuprinse în legislaţia primară şi secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate şi aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 paragraful 1 din Convenţie ca o garanţie a dreptului la un proces echitabil şi aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci şi în cadrul procedurii administrative şi, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau deciziilor definitive.
Soluţionarea cauzelor în mod imparţial, echitabil şi într-un termen rezonabil constituie şi un element al dreptului la o bună administrare, drept fundamental al cetăţeanului Uniunii Europene, consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 7 decembrie 2000 de către Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene.
Aşadar, complexitatea etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere în ce priveşte respectarea termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare, a unei totale pasivităţi a autorităţii publice, în condiţiile în care din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că la pronunţarea prezentei hotărâri s-a emis decizia solicitată.
Cât priveşte susţinerea recurentei în sensul că în mod nelegal a fost obligată autoritatea să acorde despăgubirile cu indexarea acestora cu rata inflaţiei calculată la data plăţii efective, instanţa de control judiciar constată că prima instanţă a făcut aplicarea prevederilor cuprinse în art. 16 alin. (9) din Legea nr. 247/2004, care prevăd că „în cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurenţa sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflaţie”.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 9 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei nr. 117 din 11 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2012.
Procesat de GGC - DG
| ← ICCJ. Decizia nr. 388/2012. Contencios. Alte cereri. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 79/2012. Contencios → |
|---|
