ICCJ. Decizia nr. 4065/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4065/2012
Dosar nr. 618/2/2011
Şedinţa publică de la 11 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul F.A., solicitând să se constate calitatea acestuia de lucrător al Securităţii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Cererile nr. P1261/00 din 01 aprilie 2009 şi nr. P 5306/07 din 07 august 2009 adresate C.N.S.A.S. de către doamna M.E., respectiv de către domnul T.G.C., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor la care petenţii au avut acces în temeiul art. 1 alin. (7) şi alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, în Dosarul nr. I 233790 pârâtul întocmind documentele din vol. 4, iar în dosarul I 203872, pârâtul figurând în vol. 1.
A mai precizat reclamantul că aşa cum rezultă şi din cuprinsul Notei de Constatare nr. 01/1/2752 din 24 noiembrie 2010, precum şi al înscrisurilor ataşate, pârâtul, având gradul de locotenent colonel în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Maramureş, Serviciul 2, a aprobat deschiderea unui dosar de urmărire informativă asupra unei persoane deoarece aceasta "a avut o poziţie necorespunzătoare, concepţii nesănătoase", dar, mai ales, nu a renunţat la ideea de a fugi din ţară, deşi fusese prins de autorităţile maghiare şi predat. În cadrul acţiunii de urmărire a dispus "Încadrarea informativă a obiectivului cu sursele <M.>, <A.> şi <P.>".
Aşa cum rezultă din documentele ce alcătuiesc Dosarul nr. I 4046, urmăritul a fost încadrat cu surse - potrivit notele informative de la filele 9 şi 10.
De asemenea, pentru documentarea activităţii ostile a urmăritului, lt. Col. F. a dispus: efectuarea unei investigaţii la domiciliu pentru a se identifica anturajul celui vizat, verificarea la serviciul paşapoarte pentru a identifica dacă are rude în străinătate, conlucrarea cu Serviciul 1 din cadrul aceluiaşi inspectorat judeţean pentru a-i trece pe urmărit şi în evidenţa dosarului de problemă <Evaziune>. Evident, pentru elucidarea acestui caz şi pentru efectuarea anchetei informative se va coopera şi cu ofiţerul de cercetare penală. Notele de analiză Întocmite pe parcursul desfăşurării urmăririi atestă că cele dispuse de pârât s-au realizat.
Faţă de cele arătate, reclamantul a precizat că definiţia legală a noţiunii de lucrător nu presupune situaţiile în care respectivele persoane încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceştia suprimau sau îngrădeau drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
A mai apreciat reclamantul că din punctul de vedere al legiuitorului, este irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susţinere legală sau regulamentară.
S-a opinat că pârâtul, prin activităţile desfăşurate, a îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale, garantate de legislaţia din acea vreme, în speţa dată, îngrădirea dreptului la viaţă privată producându-se în momentul în care Securitatea a încadrat cu surse persoana urmărită pentru motivele politice arătate.
Reclamantul a considerat că sunt asigurate condiţiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 pentru a se putea constata calitatea de "lucrător al Securităţii".
Prin Sentinţa civilă nr. 5593 din 4 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea formulată, instanţa constatând existenţa calităţii pârâtului de lucrător al Securităţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat că potrivit Legii nr. 293/2008 pentru a se putea constata calitatea de lucrător al Securităţii trebuie îndeplinite două condiţii, respectiv:
1. Persoana să aibă calitatea de ofiţer, inclusiv acoperit, sau subofiţer al Securităţii în perioada 1945 - 1989.
2. În calitatea menţionată la punctul 1 să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Prima instanţă a apreciat îndeplinită prima condiţie deoarece pârâtul a avut gradul de locotenent colonel în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Maramureş, Serviciul 2, 1988 - 1989.
S-a constatat îndeplinită şi cea de-a doua condiţie impusă de actul normativ, instanţa reţinând că activităţile pârâtului au îngrădit dreptul la viaţă privată consacrat de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Astfel, pârâtul a aprobat deschiderea unui dosar de urmărire informativă asupra unei persoane deoarece "a avut o poziţie necorespunzătoare, concepţii nesănătoase", dar, mai ales, nu a renunţat la ideea de a fugi din ţară, deşi fusese prins de autorităţile maghiare şi predat. În cadrul acţiunii de urmărire a dispus "Încadrarea informativă a obiectivului cu sursele <M.>, <A.> şi <P.>". Aşa cum rezultă din documentele ce alcătuiesc Dosarul nr. I 4046, urmăritul a fost încadrat cu surse şi că pentru documentarea activităţii ostile a urmăritului, pârâtul a dispus: efectuarea unei investigaţii la domiciliu pentru a se identifica anturajul celui vizat, verificarea la serviciul paşapoarte pentru a identifica dacă are rude în străinătate, conlucrarea cu Serviciul 1 din cadrul aceluiaşi inspectorat judeţean pentru a-i trece pe urmărit şi în evidenţa dosarului de problemă <Evaziune>.
În raport cu susţinerile pârâtului ce vizau respectarea unor instrucţiuni de serviciu, prima instanţă a apreciat că acestea nu pot fi primite, deoarece pârâtul era obligat să acorde prioritate respectării drepturilor prevăzute în actele normative cu o forţă juridică superioară, respectiv tratatelor internaţionale ratificate de România.
S-a mai constatat că pârâtul nu a probat că prin activităţile persoanelor urmărite erau periclitate siguranţa naţională, siguranţa publică, ordinea de drept.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinţei nr. 5593 din 4 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti a formulat recurs pârâtul F.A., considerând-o ca nelegală şi netemeinică.
În motivarea căii de atac, recurentul-pârât aduce, în esenţă, următoarele critici sentinţei recurate:
- instanţa de fond de contencios administrativ a fost necompetentă material să soluţioneze acţiunea dedusă judecăţii despre care se susţine că este o acţiune civilă în constatare, întemeiată pe dispoziţiile art. 111 din C. proc. civ.;
- nu au existat dovezi la dosar care să conducă la concluzia că sunt întrunite în cauză condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a se constata calitatea sa de lucrător al Securităţii.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte analizând recursul formulat, apreciază că acesta este întemeiat şi va fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Criticile referitoare la necompetenţa materială a instanţei de fond sunt nefondate, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, revine competenţa exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, de a soluţiona acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, aceste dispoziţii nefiind afectate de vreun viciu de neconstituţionalitate.
Însă, instanţa de fond a pronunţat o soluţie nelegală, fără a verifica dacă, în raport cu dispoziţiile legale incidente şi cu documentaţia anexată sesizării, fusese sesizată sau nu, legal de către autoritatea publică reclamantă.
Într-adevăr, obiectul sesizării formulate de C.N.S.A.S. îl reprezintă cererea de constatare a calităţii de lucrător al Securităţii, în ceea ce îl priveşte pe recurentul-pârât F.A., în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2004 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare: „Pentru a asigura dreptul de acces la informaţii de interes public, orice cetăţean român, cu domiciliul în ţară sau în străinătate, precum şi presa scrisă şi audiovizuală, partidele politice, organizaţiile neguvernamentale legal constituite, autorităţile şi instituţiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, a candidaţilor la alegerile prezidenţiale, generale, locale şi pentru Parlamentul European, precum şi a persoanelor care ocupă următoarele demnităţi sau funcţii:
a) Preşedintele României;
b) deputat sau senator în Parlamentul României, membru în Parlamentul European;
c) membru al Guvernului, secretar de stat, subsecretar de stat, secretar general, secretar general adjunct din Guvern şi din ministere, director în minister şi asimilaţi ai acestor funcţii, Comisar European;
d) secretarii generali şi secretarii generali adjuncţi ai Camerelor Parlamentului, directorii departamentelor celor două Camere, consilierii prezidenţiali şi de stat;
e) prefecţii, subprefecţii, secretarii generali ai consiliilor judeţene, secretarul general al Consiliului General al Municipiului Bucureşti;
f) directori în prefectură, conducătorii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale, organizate la nivel local;
g) primarii, viceprimarii, consilierii judeţeni, consilierii în Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consilierii locali;
h) directorul şi adjuncţii acestuia în cadrul Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Pază şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, precum şi şeful şi adjunctul acestuia în cadrul structurilor judeţene ale Serviciului Român de Informaţii şi ale Serviciului de Telecomunicaţii Speciale;
h.1) candidaţii pentru Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii;
i) personalul diplomatic şi consular;
j) Avocatul Poporului şi adjuncţii acestuia;
k) membrii în Consiliul Naţional al Audiovizualului;
l) judecătorii şi magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la Curtea Constituţională, procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv cei din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi ai Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, judecătorii, procurorii şi prim-grefierii de la instanţele şi parchetele civile şi militare;
m) personalul cu funcţii de conducere, cu excepţia celui prevăzut la lit. c), din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, precum şi ceilalţi ofiţeri şi subofiţeri/agenţi din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative;
n) preşedintele, vicepreşedinţii şi consilierii de conturi din cadrul Curţii de Conturi; persoanele cu funcţii de conducere, la nivel naţional şi judeţean, în Garda Financiară şi în organele vamale;
o) preşedintele şi preşedintele de secţie la Consiliul Legislativ, membrii Consiliului Legislativ, ai Consiliului Naţional de Integritate, preşedintele şi vicepreşedintele Agenţiei Naţionale de Integritate, persoanele cu funcţii de conducere din Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi din Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, preşedinţii şi membrii Consiliului Concurenţei, ai Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, ai Institutului Naţional de Statistică şi ai Agenţiei Naţionale de cadastru şi Publicitate Imobiliară;
p) membru în consiliile de administraţie ale societăţilor publice de radio şi de televiziune, acţionar, administrator, director, redactor-şef, redactor în serviciile publice ori private de televiziune, radio sau presa scrisă, analiştii politici şi asimilaţii acestora;
q) guvernatorul Băncii Naţionale a României, preşedinte, vicepreşedinte de bancă şi membrii consiliului de administraţie din sectorul bancar;
r) membru, membru corespondent, membru de onoare sau secretar general al Academiei Române ori, după caz, secretar al academiilor de ramură;
s) rectorul, prorectorul, secretarul ştiinţific al senatului universitar, decanul, prodecanul, secretarul ştiinţific de facultate şi şefii de catedră din instituţiile de învăţământ superior de stat şi private;
ş) inspector general sau adjunct, inspector de specialitate al inspectoratului şcolar judeţean, director de liceu ori de grup şcolar, precum şi director în instituţiile de cultură, la nivel naţional, judeţean, municipal şi local;
t) preşedinte, vicepreşedinte, secretar general şi ceilalţi membri ai organelor de conducere statutare ale partidelor politice, la nivel naţional, judeţean şi local, sau ai unei organizaţii neguvernamentale şi asimilaţii acestor funcţii;
ţ) personalul militar şi civil cu funcţii de conducere, cu excepţia celui prevăzut la lit. c), din Ministerul Apărării şi din statele majore ale categoriilor de forţe ale armatei, conform nomenclatoarelor de funcţii, precum şi comandanţii de unităţi sau echivalente;
u) ierarhii şi şefii cultelor religioase recunoscute de lege, până la nivel de preot inclusiv, precum şi asimilaţii lor de la parohiile din ţară şi din străinătate, la cererea reprezentanţilor cultului religios de care aceştia aparţin;
v) preşedinte, vicepreşedinte şi secretar general de organizaţii patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional şi asimilaţii acestor funcţii, precum şi ceilalţi membri ai conducerilor executive respective;
w) director al direcţiei de poştă şi telecomunicaţii, şefi de serviciu de poştă şi de telecomunicaţii, şefi de centrală telefonică;
x) persoanele cu funcţie de conducere din direcţiile sanitare judeţene, din direcţiile judeţene de sănătate publică şi a municipiului Bucureşti, din Colegiul Medicilor din România, din casele de asigurări de sănătate, directorii de spitale, precum şi medicii psihiatri, anatomo-patologi şi legişti;
y) persoanele cu funcţii de conducere, inclusiv membru al consiliului de administraţie în regii autonome, companii şi societăţi naţionale, societăţi comerciale având ca obiect activităţi de interes public sau strategic, precum şi membrii conducerii fundaţiilor, asociaţiilor şi filialelor care activează pe teritoriul României, inclusiv fondatorii acestora;
z) persoanele care deţin titlul de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989”.
Or, din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că recurentul-pârât s-ar fi aflat într-una dintre situaţiile de mai sus, ori ar fi deţinut una dintre funcţiile şi calităţile enumerate de norma citată.
De altfel, în cererea de sesizare a instanţei de contencios administrativ, autoritatea publică intimată a invocat ca temei legal dispoziţiile art. 1 alin. (7) şi art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
Într-adevăr, potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeaşi şi pentru lucrătorii Securităţii identificaţi în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă”.
Deci, din interpretarea sistematica şi teleologică a textului legal citat mai sus, rezultă în primul rând că, atunci când nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, verificarea unei persoane care a aparţinut fostelor structuri ale Securităţii se poate face doar la cererea unei persoane îndreptăţite, adică a unei persoane care a fost subiect al unui dosar de urmărire din partea fostelor structuri ale Securităţii.
Totodată, în al doilea rând, rezultă că cererea de aflare a identităţii şi de verificare a calităţii de lucrător al Securităţii îi poate viza exclusiv pe ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei îndreptăţite, care a formulat cererea în condiţiile legii.
Aceeaşi concluzie rezultă şi din interpretarea dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.N.S.A.S. publicat în M. Of. al României, Partea I nr. 189 din 9 ianuarie 2009, potrivit cărora „petiţionarul îndreptăţit, luând cunoştinţă de conţinutul dosarului, poate solicitat în scris C.N.S.A.S., demararea procedurilor pentru a afla identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului”.
Deci, cu alte cuvinte, instanţa de fond era obligată ca, mai înainte de a analiza dacă activitatea desfăşurată de recurentul-pârât în perioada când a deţinut funcţia de ofiţer în structurile fostei Securităţi, îndeplineşte condiţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, să stabilească în mod neechivoc faptul că acesta a contribuit la completarea dosarului de urmărire a persoanei îndreptăţite care a formulat cererea de verificare.
Or, în cauză este necontestat că recurentul-pârât a fost verificat la cererea formulată de M.E., respectiv T.G.C., care au solicitat stabilirea calităţii de lucrător al Securităţii pentru persoanele - ofiţeri care au contribuit la instrumentarea Dosarului I 233790, respectiv I 203872.
Din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă îndeplinirea condiţiilor expuse mai sus pentru a se putea reţine legalitatea sesizării instanţei de contencios administrativ.
Pe de o parte, din nota de constatare emisă în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că recurentul a contribuit la instrumentarea dosarelor numiţilor B.V., D.S.V., menţionate sub un alt număr de dosar/cotă C.N.S.A.S., decât cele pentru care s-a solicitat verificarea, astfel că recurentul-pârât a contribuit la instrumentarea dosarelor altor persoane, care, însă, nu au formulat cerere de verificare, în temeiul art. 1 alin. (7) şi (8) din actul normativ menţionat anterior şi nicidecum la instrumentarea dosarului persoanelor pentru care s-a cerut verificarea.
În acelaşi sens este şi jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal transpusă atât în deciziile pronunţate în situaţii similare (ex. Deciziile nr. 1582 din 17 martie 2011 Decizia nr. 2562 din 5 mai 2011, nr. 3253 din 3 iunie 2011), cât şi în soluţia de principiu adoptată, în sensul soluţiei instanţei de recurs, de judecătorii Secţiei de contencios administrativ şi fiscal - Î.C.C.J., la 11 iunie 2012.
În altă ordine, înscrisul de la fila 27 dosar fond ce reprezintă o copie a dosarului având cota I 203872 nu prezintă relevanţă în ceea ce priveşte cererea adresată C.N.S.A.S. de T.G.C., în care se solicită stabilirea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului nr. I 203872 - T.G., nerezultând din cuprinsul filei 186 că pârâtul a contribuit cu informaţii la completarea dosarului persoanei pentru care s-a cerut verificarea sau că acest dosar privea persoana pentru care s-a solicitat verificarea.
În ceea ce priveşte cererea adresată C.N.S.A.S. de către M.E., ca împuternicit pentru M.L., în care se solicită stabilirea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului I 233790, în care F.A. figurează în vol. 4, se reţine, pe de o parte, că această cerere nu respectă cerinţa prevăzută la art. 1 alin. (9) din O.U.G. nr. 24/2008 şi nici nu au fost depuse dovezi care să conducă la încadrarea în ipoteza prevăzută de alin. (8) din art. 1 menţionat.
Pe de altă parte, acţiunea în constatare formulată de reclamant, după cum se constată, nu a fost motivată pe înscrisurile menţionate care doar au fost enumerate ca fiind depuse la dosar.
În altă ordine, filele 193 şi 318, despre care se susţine că aparţin dosarului cu cota I 233790 vol. 4, nu pot conduce la concluzia că pârâtul a contribuit cu informaţii la completarea dosarului sau la instrumentarea dosarului persoanei - subiect al Securităţii.
Din cuprinsul acestora rezultă că a avut loc doar o simplă transmitere a unor informaţii fără a putea fi calificate ca înscrisuri ce fac dovada unor activităţi prin care s-au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, pentru a se putea reţine în ceea ce-l priveşte pe pârât calitatea de colaborator al Securităţii conform art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Faţă de considerentele expuse, constatându-se întrunite motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, urmează să admită recursul formulat, să caseze sentinţa atacată şi, pe fond, să dispună respingerea acţiunii în constatare formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de F.A. împotriva Sentinţei civile nr. 5593 din 4 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi respinge acţiunea în constatare formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4079/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4014/2012. Contencios → |
|---|
