ICCJ. Decizia nr. 4010/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4010/2012
Dosar nr. 890/64/2010
Şedinţa publică de la 9 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.M. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din ANRP, a contestat Decizia nr. 8458 din 17 iunie 2010 emisă de pârâtă, solicitând instanţei obligarea acesteia să îi acorde despăgubiri în cuantumul pe care i le-a solicitat, anume suma de 25.000 RON şi nu numai suma de 7.950 RON stabilită prin Decizia nr. 8458 din 17 iunie 2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, despăgubirile fiind aferente imobilului situat în localitatea Făgăraş, ce a fost preluat abuziv de către stat în perioada comunistă.
În cauză a depus întâmpinare pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul ANRP, invocând excepţia inadmisibilităţii acţiunii prin neparcurgerea de către reclamantă a procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Curtea de apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 163/F din 12 septembrie 2011 a admis excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu privire la acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă, având ca obiect obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în sumă de 2.500 RON, în aplicarea Titlului VII al Legii nr. 247/2007.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că reclamanta nu a parcurs procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, astfel că acţiunea acesteia este inadmisibilă.
Instanţa de fond reţine, însă, că formularea plângerii prealabile de către reclamantă şi parcurgerea procedurii administrative conform prevederilor legale nu poate împiedica reclamanta într-un nou demers procesual distinct pentru valorificarea drepturilor izvorâte din Legea nr. 247/2005.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamanta S.M.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia lipsei procedurii administrative prealabile şi nu a soluţionat cauza pe fond, întrucât nici până în acest moment nu a primit un răspuns din partea intimatei, chiar dacă ar fi formulat tardiv plângerea prealabilă avea dreptul să primească cel puţin un răspuns.
Referitor la fondul cauzei, recurenta a susţinut că, acţiunea sa este perfect întemeiată şi că, intimata nu i-a evaluat în mod legal valoarea despăgubirilor pe care trebuie să le acorde.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 19 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, „deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pot fi atacate cu contestaţie în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în contradictoriu cu statul reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor”.
Sintagma folosită de legiuitor „în condiţiile Legii contenciosului administrativ”, conduce în mod obligatoriu la respectarea dispoziţiilor acestei legi, în speţă a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) care prevede ca o condiţie obligatorie, anterior introducerii acţiunii la instanţa de contencios administrativ, parcurgerea procedurii prealabile administrative, scopul urmărit de legiuitor prin această procedură fiind acela de evitare a unor litigii prin posibilitatea pentru emitentul actului de a-l revoca dacă va considera că este nelegal şi încă nu a intrat în circuitul civil, iar pentru destinatarul actului de a aprecia, după ce primeşte răspuns de la autoritatea publică respectivă, dacă se mai impune promovarea unei acţiuni în justiţie.
Cum, în speţa de faţă, recurenta-reclamantă nu a parcurs aceasta procedură prealabilă, ei adresându-se direct instanţei de contencios administrativ, în mod just instanţa de fond a considerat ca fiind inadmisibilă acţiunea în contencios administrativ formulată de aceasta.
De altfel, în acest sens s-a pronunţat şi Plenul Judecătorilor Secţiei de contencios administrativ şi fiscal ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în şedinţa din 11 mai 2009 când au stabilit în unanimitate că „în cazul formulării, în condiţiile art. 19 din titlul VII al Legii nr. 247/2005, a contestaţiei împotriva deciziei Comisiei Centrale pentru stabilirea Despăgubirilor, procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ este obligatorie.
Faţă de cele ce preced recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.M. împotriva Sentinţei civile nr. 163/F din 12 septembrie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4014/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4133/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
