ICCJ. Decizia nr. 4097/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Asupra recursului de față:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Circumstantele cauzei.
I.l. Cererea de chemare în judecată și hotărârea primei instanțe.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, la data de 26 mai 2011, reclamanta T.L. a chemat în judecată pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării București, Casa Județeană de Pensii Botoșani, Casa Națională de Pensii Publice București, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale București, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
anularea hotărârii nr. 110 din 28 martie 2011 emisă de Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării;
admiterea plângerii adresate Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, constatarea discriminării ca medic angajat la stat, întrucât nu-i sunt aplicate prevederile art. 126 alin. 3 și 4 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară;
obligarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării să aplice sancțiunile prevăzute de legislația în vigoare;
anularea adreselor CJP Botoșani nr. 30649 din 25 octombrie 2010, a adresei CNPP București, Serviciul Juridic Contencios nr. 5426 din 16 decembrie 2010 și a adresei Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale nr. 455 din 2 decembrie 2010, cu plata cheltuielilor de judecată .
Prin sentința nr. 280 din 15 septembrie 2011, Curtea de Apel Suceava Secția comercială de contencios administrativ și fiscal a anulat acțiunea reclamantei, ca netimbrată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantei i s-a comunicat, prin citație, obligația de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 16 lei și timbru judiciar de 5 lei însă aceasta nu s-a conformat dispoziției instanței, astfel încât în baza art. 20 alin. (3) din legea 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, acțiunea reclamantei va fi anulată.
I.3. Recursul declarat în cauză.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta T.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a solicitat repunerea în termen pentru a putea achita taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, întrucât din motive mai presus de voința sa nu a putut achita aceste taxe, la data de 01 iulie 2011 fiind arestată preventiv în baza mandatului de arestare nr. 2A. Astfel că, la termenul de judecată stabilit, nu mai era în libertate.
II. Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție.
înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, precum și din oficiu, potrivit art. 3041 Codul de procedură civilă, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamanta T.L., la data de 25 mai 2011, a formulat, pe calea contenciosului administrativ o cerere prin care a solicitat, în principal, anularea hotărârii nr. 110 din 28 martie 2011 emisă de Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării; admiterea plângerii adresate Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, constatarea discriminării ca medic angajat la stat și obligarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării să aplice sancțiunile prevăzute de legislația în vigoare;
Instanța de fond, respectiv Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a dispus citarea reclamantei cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 4,00 lei și timbru judiciar de 0,3 lei pentru termenul de judecată de la data de 15 septembrie 2011.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă însă, că reclamanta a fost arestată preventiv la data de 1 iulie 2011, potrivit mandatului de arestare preventivă nr. 2A, depus la dosarul cauzei, fila 3 dosar recurs; astfel că la termenul de judecată de la data de 15 septembrie 2011 reclamanta se afla în Penitenciarul Bacău de unde a fost eliberată provizoriu la data de 2 decembrie 2011.
Rezultă, așadar că reclamanta a fost împiedicată mai presus de voința sa de a se prezenta în fața instanței pentru a-și îndeplini obligația prevăzută de art. 20 din Legea nr. 146/1997, de a timbra legal cererea de chemare în judecată, pentru termenul de judecată de la data de 15 septembrie 2011 nefiind citată și la Penitenciarul Bacău.
Așa fiind și ținând cont și de obiectul cauzei deduse judecății, înalta Curte a admis recursul și a casat sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4580/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 379/2012. Contencios → |
|---|
