ICCJ. Decizia nr. 4149/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4149/2012
Dosar nr. 11975/2/2010
Şedinţa publică de la 16 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5110 din 14 septembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti- Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul Cârjă Gheorghe şi, pe cale de consecinţă, a constatat calitatea pârâtului C.G. de colaborator al Securităţii.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că din conţinutul celor două angajamente din data de 3 decembrie 1975 şi, respectiv, 25 martie 1982, reiese că pârâtul a acceptat colaborarea în secret cu organe ale Securităţii statului, fiind recrutat de trei ori, în perioada 1975 - 1976, 1976-1980 şi 1982-1989.
Dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 definesc noţiunea de colaborator al Securităţii ca fiind persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Din probele administrate în cauză de reclamant, reiese că prima condiţie impusă de dispoziţiile legale precizate, este îndeplinită, pe parcursul colaborării cu organele de securitate, pârâtul furnizând informaţii despre atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fără ca aceste informaţii să fie „cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost, fie cercetată, fie judecată şi condamnată” pentru a fi incidentă excepţia prevăzută de lege.
În raport de conţinutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Curtea de Apel a reţinut că prin informaţiile furnizate (referitoare la opiniile exprimate de persoanele vizate, în legătură cu neajunsurile regimului socialist), pârâtul a contribuit la îngrădirea dreptului la viaţă privată şi a dreptului la libertatea de exprimare ale acestor persoane prin notele informative întocmite ca urmare a angajamentelor de colaborare cu structurile securităţii, fiind astfel îndeplinită şi cea de-a doua condiţie, prevăzută de dispoziţiile art. 2, lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul C.G. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că în notele informative întocmite, în scris sau verbal, nu a consemnat niciodată fapte care să constate acţiuni potrivnice regimului comunist, de natură a duce la condamnarea sau oprimarea sub diferite forme, de către securitate, a persoanelor vizate.
Recurentul a mai arătat că religia baptistă era acceptată şi recunoscută de regimul comunist, el nefăcând altceva decât să consemneze apartenenţa studenţilor străini la acest cult, fără a-i incrimina şi fără a se amesteca în viaţa privată a acestora.
Referitor la cele două angajamente semnate cu serviciile de securitate a precizat că a recunoscut acest lucru încă de la alegerile din 2008, arătând că era greu să te opui recrutării ca şi colaborator şi mai greu era să te retragi din proprie iniţiativă.
Recurentul consideră că prin ceea ce a făcut nu a afectat viaţa privată, nimeni nu a avut de suferit în privinţa liberei exprimări a opiniilor, nici o persoană nu a fost judecată sau condamnată ca urmare a notelor informative întocmite de acesta.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, descriu, 3 posibilităţi de relaţie benevolă cu structurile de represiune ale aparatului comunist, impunând îndeplinirea unor condiţii specifice fiecărei categorii.
Astfel, pentru colaborarea prin furnizare de informaţii trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
-informaţiile furnizate securităţii, indiferent sub ce formă, să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. În legătură cu această primă condiţie, potrivit cadrului legal, pentru reţinerea calităţii de colaborator al securităţii este necesar doar ca materialele probatorii de tipul celor arătate în textele de lege să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, reţinerea calităţii de colaborator fiind legată de furnizarea unor informaţii de natura celor impuse de legiuitor, acesta înţelegând să nu condiţioneze în nici un fel cadrul în care să se desfăşoare activitatea de transmitere de informaţii, ori, unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă;
-informaţiile prevăzute mai sus să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În definiţia colaboratorului securităţii, dată de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, nu se cere ca acesta să furnizeze o pluralitate de informaţii. Este de ajuns furnizarea unei singure informaţii, în condiţiile definiţiei legale, pentru a fi reţinută calitatea de colaborator al securităţii.
În cauza de faţă, Înalta Curte constată că prima condiţie impusă de legiuitor pentru reţinerea calităţii de colaborator al securităţii prin furnizare de informaţii este îndeplinită, conţinutul anticomunist al materialelor fiind evident.
Şi ce-a de-a doua condiţie este asigurată deoarece nu se poate reţine că furnizarea unor informaţii de asemenea natură nu a fost făcută conştient, având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele efectuate de recurentul-pârât nu rămâneau fără urmări.
Informaţiile furnizate de pârât au îngrădit dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Curtea de Apel a avut în vedere că prin art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 colaboratorul securităţii este definit ca fiind „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securităţii, prin care se denunţau activităţile şi atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”.
Din conţinutul celor două angajamente din data de 3 decembrie 1975 şi, respectiv, 25 martie 1982, reiese că pârâtul a acceptat colaborarea în secret cu organe ale Securităţii statului, fiind recrutat de trei ori, astfel:
- în perioada 1975 - 1976, a fost recrutat pentru încadrarea informativă a militarilor cu termen redus din cadrul U. Constanţa, în scopul prevenirii unor aspecte negative: dezertarea, sustragerea de muniţie şi documente cu caracter secret, ascultarea şi difuzarea ştirilor transmise de posturi de radio străine, legături cu cetăţeni din ţări capitaliste, apartenenţa la secte religioase interzise;
- în perioada 1976-1980, a fost recrutat de Serviciul Municipal de Securitate Petroşani, din cadrul I.J. Hunedoara, pentru încadrarea informativă a studenţilor români şi străini din cadrul Institutului de Mine din Petroşani;
- în perioada 1982-1989, a fost recrutat de serviciul de contrainformaţii economice, din cadrul I.J. Alba, pentru încadrarea informativă a sectorului subteran al I.M. Baia de Arieş.
Din conţinutul înscrisurilor analizate, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că se poate reţine întrunirea cumulativă a condiţiilor rezultate din textul art. 2 lit. b), pentru ca pârâtul să fie considerat colaborator al fostei securităţi, în accepţiunea data de legiuitor.
În acest sens, Curtea de Apel a observat că materialele informative pe care îşi sprijină acţiunea reclamantul pot fi considerate ca atingând cerinţele legale.
Astfel, examinând documentele propuse cu titlu probatoriu al calităţii de colaborator al Securităţii a pârâtului de către reclamantul C.N.S.A.S. ca atestând transmiterea de informaţii relevante către Securitate se poate concluziona că informaţiile furnizate de pârât denunţau activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, instanţa de fond pronunţând o hotărâre temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.G. împotriva sentinţei nr. 5110 din 14 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4138/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4164/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
